Contestație act administrativ fiscal. Decizia 378/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 378/
Ședința publică din 9 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare contestația în anulare introdusă de SC " SRL, SC -.TE.CO" SRL și SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 199 din 5 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iulie 2009.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, formulate de contestatoare, prin apărător ales și transmise prin fax.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr. 199 din 5 martie 2009, Curtea de Apel Bacăua respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentele SC " SRL Italia, SC -.TE.CO" SRL Italia și SC SRL Italia, împotriva deciziei nr. 349/32C7/6444, pronunțată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, la data de 23.01.2009, în dosarul nr. 6444/2008, în contradictoriu cu intimata-autoritate contractantă Agenția Națională "Apele Române" - Direcția B, reținându-se că în mod justificat oferta petentelor a fost apreciată ca fiind neconformă și că, dat fiind faptul că și celelalte oferte au fost găsite neconforme, soluția autorității contractante de anulare a procedurii de atribuire este legală, fiind incidente dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. b) și c) din nr.OUG 34/2006.
Împotriva acestei hotărâri, SC " SRL Italia, SC -.TE.CO" SRL Italia și SC SRL Italia au introdus prezenta contestație în anulare, invocând faptul că, deși judecata în dosarul nr- era suspendată, conform hotărârii președintelui Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5 martie 2009, Curtea de Apel Bacăua procedat la judecata cauzei, încălcându-se dispozițiile procedurale imperative, ca temei al cererii fiind invocate dispozițiile art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr. 2361 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de Italia SRL SC -:TE:CO: SRL și SC Italia, dispunând ca judecata să se continue de către Curtea de Apel Iași, unde pricina a fost înregistrată sub nr-.
Intimata "Apele Române" Direcția Apelor B, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației în anulare pe motiv că instanța sesizată nu a fost încunoștințată în legătură cu existența unei cereri de strămutare și cu hotărârea de suspendare a judecății, până la soluționarea acesteia, că normele referitoare la competența teritorială nu reprezintă o dispoziție de ordine publică și că în mod corect s-a apreciat că oferta depusă de contestatoare a fost neconformă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate de contestatoare și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Motivul de contestație în anulare vizat prin cererea de față se referă la situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, respectiv a competenței teritoriale exclusive, prin coroborarea dispozițiilor art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 40 alin. 5 Cod procedură civilă, care stabilesc că, în cazul în care instanța a săvârșit acte de procedură sau a procedat între timp la judecata pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării și hotărârea pronunțată sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
Ca atare, chiar dacă s-ar trece peste faptul că instanța de control judiciar nu a fost încunoștințată în legătură cu acest incident procedural nici de partea interesată și nici de Înalta Curte de casație și Justiție, astfel cum dispozițiile art. 40 alin. 5 Cod procedură civilă obligau, în legătură cu existența unei cereri de strămutare și mai ales în legătură cu dispoziția de suspendare a judecării dosarului de fond până la soluționarea cererii de strămutare, Curtea constată că din certificatul nr- nu rezultă nici măcar data la care acest certificat a fost emis, pentru a se aprecia dacă dispoziția este anterioară sau ulterioară datei la care Curtea de Apel Bacăua pronunțat hotărârea contestată, data emiterii chitanței TS nr. - neputând fi considerată data la care s-a dispus suspendarea.
Dar, dincolo de aceste aspecte de ordin formal, Curtea constată că, pentru a se face aplicațiunea dispozițiilor art. 40 alin. 5 Cod procedură civilă, decizia nr. 199 din 5 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, se consideră desființată de drept doar "prin efectul admiterii cererii de strămutare".
Or, această condiție, esențială pentru aprecierea încălcării normelor referitoare la competența teritorială exclusivă, nu este îndeplinită în cauză, însăși contestatoarele recunoscând că "cererea de strămutare a recursului a și fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect".
Chiar dacă ceea ce se susține de către contestatoare ar corespunde adevărului, deși din fișa dosarului rezultă doar că, prin încheierea nr. 2134/09.04.2009, cererea de strămutare a fost respinsă, pentru aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 5, coroborate cu art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă, nu mai au nici o relevanță motivele care au condus la această soluție, respectiv dacă cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, anulată sau netimbrată, sau pentru orice alt motiv, atâta timp cât desființarea de drept a unei hotărâri judecătorești nu poate interveni decât în ipoteza în care cererea de strămutare a fost admisă.
Cum, în cauză, cererea de strămutare a fost respinsă, dispoziția de suspendare a judecății își pierde orice efect, trecut sau viitor, astfel că se va considera ca fiind respectată norma ce reglementează competența teritorială, în situația în care anterior soluționării pricinii s-a formulat o cerere de strămutare ce nu și-a găsit însă finalitatea urmărită de petent.
Ca atare, constatând că certificatul nr- nu poate avea nici un fel de efecte juridice, în ceea ce privește decizia contestată, atâta timp cât cererea de strămutare a fost respinsă și că, în cazul respingerii cererii de strămutare, se consideră că nu a avut loc nici o încălcare a normelor imperative referitoare la competența teritorială, care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă, și că contestatoarea rămâne singură răspunzătoare de neevocarea, în fața instanței de recurs, a existenței unei cereri de strămutare, pretins formulată la data de 2 martie 2009, Curtea urmează să respingă contestația în anulare de față ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de "" Italia, "-.TE.CO" și " ", împotriva deciziei civile nr. 199 din 5 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr-, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.06.2009
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
