Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 376/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 376/
Ședința publică din 9 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 67/CA din 27.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 118/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 67/CA din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Iași, respingând excepția inadmisibilității, a autorității de lucru judecat și a tardivității, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice I, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 2.625 lei, reprezentând stimulente neîncasate pentru lunile decembrie 2005, ianuarie, februarie și martie 2006, respingându-se cererea pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând stimulente pentru luna noiembrie 2005, precum și acțiunea formulată de reclamant în contradictor cu pârâtul directorul executiv al I, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că litigiile privitoare la funcția publică nu sunt supuse regulei instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nici termenelor prevăzute de art. 11 din același act normativ, că nu există tripla identitate, cerută de art. 1201 Cod civil, pentru prezenta cauză și cea care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 546/14.03.2007, și că directorul executiv al instituției publice cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu nu lucrează în nume propriu și ca atare nu poate figura ca parte în cauza ce privește acordarea de drepturi salariale, întrucât titularul obligației este angajatorul și nu conducătorul instituției.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al I, că, pentru pretinse abateri, el a fost sancționat disciplinar, măsură ce a fost anulată prin sentința nr. 1907/E/2006 a Tribunalului Iași și că, în considerarea acestei sancțiuni, celui în cauză nu i s-a acordat cel de al 13-lea salariu, pentru anul 2005 și stimulentele cuvenite pe perioada noiembrie 2005 - martie 2006.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale, reprezentând stimulente neîncasate pentru lunile decembrie 2005, ianuarie, februarie și martie 2006, prima instanță a reținut că, deși aceste drepturi reprezintă o vocație, acordarea lor nu trebuie să devină un instrument la îndemâna exclusivă a directorului, care să le acorde sau nu, în funcție de criterii subiective și la adăpostul oricărei modalități de contestare.
Constatând că a existat o situație conflictuală între reclamant și conducătorul instituției pârâte, relevată prin raportul Direcției de audit din cadrul Ministerului Finanțelor Publice nr. -/31.03.2006, și că măsura disciplinară evocată ca temei al neacordării stimulentelor a fost găsită nelegală de către instanța judecătorească competentă, prima instanță a apreciat că în mod nelegal și fără o justificare rezonabilă a fost luată măsura de diminuare a stimulentelor cuvenite reclamantului, considerente pentru care acțiunea a fost admisă, în parte.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității și că s-a ignorat faptul că dispozițiile nr. 212/2004 nu instituie un drept absolut în favoarea funcționarilor publici, ci doar o vocație, conducătorul instituției nefiind obligat să acorde stimulente în cuantum fix și egal pentru toți șefii de servicii.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că, prin sentința civilă nr. 546/E din 14 martie 2007, menținută prin decizia nr. 573/CA din 08.10.2007 a Curții de Apel Iași, s-a constatat nelegalitatea măsurii de diminuare a stimulentelor acordate reclamantului, pentru lunile decembrie 2005 și ianuarie 2006, precum și nelegalitatea măsurii de neacordare a premiului anual pentru anul 2005.
În temeiul hotărârii menționate, a solicitat Tribunalului Iași, prin acțiunea ce a fost înregistrată sub nr. 651/99/ din 11.02.2008, ca pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice I să fie obligată la "plata drepturilor salariale reprezentând stimulente pentru luna noiembrie2005, decembrie 2005, ianuarie 2006, februarie 2006, martie 2006 și cel de al treisprezecelea salariu aferent anului 2005", cerere ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 738/CA din 26 iunie 2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În temeiul sentinței civile nr. 546/E din 14 martie 2007, a introdus oad oua cerere împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice I, ce a fost înregistrată sub nr. 7916/99/ din 21 octombrie 2008, prin care a solicitat ca instituția publică menționată să fie obligată, alături de directorul executiv al acesteia, "la plata drepturilor salariale reprezentând stimulente pentru lunile noiembrie și decembrie 2005, ianuarie, februarie și martie 2006, neatribuite în mod discreționar și cu încălcarea legii", cerere ce a fost soluționată prin hotărârea recurată de față.
Din compararea obiectului acțiunii ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 738/CA din 26 iunie 2008, cu obiectul acțiunii de față, se constată că există identitate de: părți (în ceea ce privește pe și I), de cauză (neacordarea drepturilor salariale recunoscute prin sentința nr. 546/E/14.03.2007) și de obiect, în partea ce privește stimulentele lunilor noiembrie, decembrie 2005, ianuarie, februarie și martie 2006.
Fiind îndeplinită condiția triplei identități, în ceea ce privește pe recurenta din prezenta cauză, Curtea constată că în mod nejustificat nu s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, reclamantului nefiindu-i permis să cheme în judecată pe I, pentru realizarea dreptului recunoscut prin sentința nr. 546/E/2007 a Tribunalului Iași, după ce o cerere având același obiect, întemeiată pe aceeași cauză și formulată împotriva aceleiași persoane a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv prin sentința nr. 738/E/26.06.2008.
Chiar dacă soluția dată în dosarul nr- i-a fost nefavorabilă și susceptibilă a fi criticată, nimic nu a împiedicat pe reclamantul din acea cauză, care figurează în aceeași calitate și în prezenta cauză, să solicite controlul judiciar al unei hotărâri în care s-a reținut că instituția publică cu care se află în raporturi de serviciu nu are a răspunde pentru neacordarea drepturilor salariale cuvenite în baza unor acte normative ce reglementau funcția publică pe care o exercita, în condițiile în care, în cauza de față, prima instanță a reținut în mod corect că pârâta I are calitate procesuală pasivă; soluțiile contradictorii date de aceeași instanță neputând constitui temei pentru formularea unei noi acțiuni, în condițiile în care nu au fost exercitate căile de atac împotriva primei hotărâri menționate.
Ca atare, constatând că sentința nr. 67/CA din 27.01.2009 nu a fost atacată în partea referitoare la modul în care a fost soluționată acțiunea introdusă de reclamant în contradictor cu pârâtul directorul executiv al I, că în atare situație ea nu mai poate face obiect al controlului judiciar, rămânând definitivă și irevocabilă, și că în mod greșit s-a respins excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește pe recurentă, în raport de soluția adoptată în dosarul nr-, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, va modifica în parte hotărârea atacată și în fond va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictor cu pârâta menționată, constatând existența autorității de lucru judecat, în acest caz fiind lipsit de semnificație faptul că soluția de respingere a acțiunii în pretenții s-a întemeiat pe admiterea (eronată) a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice I, în raportul litigios născut din exercițiul funcției publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta I împotriva sentinței civile nr. 67/CA/27.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea în pretenții introdusă de reclamantul, în contradictor cu pârâta I, constatând că există autoritate de lucru judecat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.06.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
