Contestație act administrativ fiscal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 38/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- --- - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantăO,împotriva sentinței civile nr. 327 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care se constată că intimata-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Biroul Vamal Cad epus precizări scrise la notele formulate de recurenta-reclamantă, iar aceasta din urmă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă anterior menționată.
Având în vedere că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - Biroul Vamal C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - Biroul de soluționare a contestațiilor, solicitând anularea Deciziei nr. 280/08 august 2007 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și anularea în parte a Deciziei nr. 159/25 mai 2007 și a Procesului - Verbal de control nr. 7111/25 mai 2007, în ce privește obligarea la plata majorărilor de întârziere în sumă de 83.319 lei.
Prin sentința civilă nr. 327/13 iunie 2008, Tribunalul Bacăua respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând în motivare următoarele considerente:
Prin procesul verbal de control nr.7111/25.05.2006 s-a stabilit că reclamanta datorează suma de 175.409 lei cu titlul de comision vamal pentru un număr de patru declarații vamale în regim de perfecționare activă din perioada 29.12.2005 - 17.01.2006, motivat de faptul că în mărfurile originare au fost incorporate mărfuri străine.
În speță, în motorina exportată în Italia a fost încorporat țiței din Federația.
În baza acestui proces verbal s-a emis decizia de regularizare a situației nr.159/25.05.2007 în care s-au stabilit obligațiile de plată, atât comisionul vamal, cât și majorările de întârziere în cuantum de 83.319 lei calculate pentru perioada cuprinsă între data exportului și până la data procesului verbal de control, majorări ce formează obiectul cauzei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr.280/08.08.2007 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B a respins contestația ca nefondată.
Tribunalul a apreciat că în speță sunt deduse judecății trei chestiuni de drept și de fapt după cum urmează: norma juridică aplicabilă, data exigibilității creanței și posibilitatea creditoarei de a-și îndestula creanța dintr-un depozit pus la dispoziția autorității vamale de către reclamanta debitore.
1. Reclamanta a importat din Rusia țiței plasat în regim de perfecționare activă, l-a procesat și a exportat în Italia motorină.
Conform art. 15 din Protocolul nr.7 privind definirea conceptului de "produse originare" și metode de cooperare administrativă anexă la Acordul central european de comerț liber ratificat prin Legea nr.90/1997 materialele neoriginale folosite la fabricarea produselor dintr-un stat parte. nu beneficiază în acel stat parte de drawback sau exonerare de taxe de orice fel.
Chiar dacă România a ratificat Protocolul ulterior exportului, aceeași normă este prevăzută în dispozițiile art.239 din legea nr.86/2006 privind Codul vamal și anterior prin Legea nr.141/1997.
Prin urmare reclamanta datorează comision vamal pentru țițeiul plasat în regim de perfecționare activă și încorporat în motorina exportată.
De altfel nici reclamanta nu a contestat comisionul vamal ci doar majorările de întârziere calculate la acesta.
2. Cu privire la exigibilitatea creanței denumită majorări de întârziere, s-a constatat că aceasta se datorează de la data exportului, cum corect a calculat autoritatea vamală și nu de la data stabilirii comisionului vamal la care să se calculeze încă șapte zile de la data comunicării acesteia cum susține reclamanta invocând dispozițiile art.61 din Legea nr.141/1997 în vigoare la data exportului, deoarece textul se referă la termenul în care debitorul este obligat să achite întreaga datorie, ori datoria pentru comisionul vamal devenise exigibilă la data exportului.
3. Cu privire la posibilitatea creditoarei de a-și îndestula creanța încă de la data exportului din depozitul creat de reclamantă la dispoziția pârâtei, s- constatat că:
- reclamanta a efectuat exportul în regim EUR 1 nr.H-/02.02.2006 fără a-și fi îndeplinit obligațiile adiacente, deși motorina exportată nu era originară integral din România și datorită acestei declarații a reclamantei care incumbă neplata comisionului vamal, nici nu a indicat pârâtei contul de depozit pentru achitarea din acesta a datoriei vamale reprezentând comisionul vamal.
La data procesului verbal de control reclamanta nu mai avea depozitul menționat deoarece prin adresa nr.176/10.11.2006 reclamanta a solicitat restituirea sumei de 33.272.507 lei aflată în depozit.
Față de aceste aspecte tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și pct. 7 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că tribunalul a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 61 din Legea 141/1997 atunci când a stabilit momentul exigibilității comisionului vamal, în raport și de dispozițiile art. 158 al. (1) și (2) din Legea 141/1997.
Recurenta a susținut că, atâta vreme cât intimatele au recunoscut explicit (prin decizia de soluționare a contestației și prin întâmpinare) că drepturile de export care s-au stabilit prin declarația vamală de export au fost zero prin lege, este evident că societatea nu a luat cunoștință de cuantumul comisionului vamal din declarația vamală, ci avea posibilitatea de a lua cunoștință de această datorie numai din actul constatator ce trebuia întocmit de Biroul Vamal
Deși intimatele - pârâte au invocat la instanța de fond dispozițiile art. 61 al. (3) din Codul vamal, (care statuează că atâta timp cât debitorul nu a luat cunoștință de cuantumul datoriei vamale prin declarația vamală, el va lua cunoștință de această datorie pe baza actului constatator), neîntocmirea actului constatator le este imputabilă tocmai intimatelor.
A mai arătat recurenta că, deși actul constatator nu a fost întocmit, a făcut demersuri pentru a achita acest comision vamal, indicând și sursa de plată.
Întrucât acest aspect a fost reținut de instanța de fond în considerentele sentinței, recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Intimata - pârâtă Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Controlul vamal în urma căruia a fost întocmit procesul-verbal nr. 7111 din 25.05.2007 a avut ca obiect declarația vamală de export nr. I 2316/02.02.2006 în baza căreia recurenta-reclamantă a efectuat exportul cantității de 30.000.000 kg motorină - pentru care s-a emis certificatul EUR.1 Nr. H -/31 ianuarie 2006 - cu vasul și cu destinația Italia. exportată a fost obținută prin procesarea de către a unor cantități de țiței importat din Rusia, plasate în regim de perfecționare activă conform declarațiilor vamale nr. 38574/29.12.2005, nr. 286/06.01.2006, nr. 716/12.01.2006 și nr. 1012/17.01.2006.
Prin procesul-verbal de control nr. 7111/25 mai 2007 s-a stabilit că pentru mărfurile străine încorporate în mărfurile originare, datoria vamală a luat naștere la data efectuării exportului, conform art. 239 din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 15 din Protocolul privind definirea noțiunii de,produse originare" și metode de cooperare administrativă la Acordul România - Uniunea Europeană; totodată, s-a stabilit că, potrivit art. 116 din Codul d e procedură fiscală, pentru obligațiile fiscale neachitate la termenul de plată, se datorează majorări de întârziere. Astfel, au fost stabilite, prin decizia nr. 159/25.05.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, drepturi vamale de import de 175.409 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 83.319 lei pentru perioada 03.02.2006 - 23.05.2007 (când a fost încasat debitul).
Este adevărat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 239 din Legea nr. 86/2006 întrucât acest text a intrat în vigoare la 19.06.2006, ulterior operațiunii de export (02.02.2006), iar potrivit art. 284 din această lege operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a noului cod se finalizează potrivit acelor reglementări. Însă, pe de o parte, este de constatat că reclamanta nu a contestat drepturile vamale de import (stabilite în baza acestui text), ci doar majorările de întârziere; pe de altă parte, la acea dată erau aplicabile dispozițiile art. 15 referitoare la interzicerea drawback sau a exceptării de la plata taxelor vamale pentru materialele neoriginale folosite la fabricarea produselor originar, dispoziții cuprinse în Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte (ratificat prin Legea nr. 20/1993), ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2001. vamale - comisionul vamal - nefiind achitate pentru marfa importată căreia i s-a aplicat regimul de perfecționare activă și care se regăsește în produsul prelucrat în România, aceste taxe trebuiau plătite în momentul exportului în Italia a motorinei obținute în România.
În privința accesoriilor și a momentului de la care curg acestea o primă observație este aceea că dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 141/1997 invocate de recurenta-reclamantă au fost abrogate prin Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pct. 144; astfel, prin acest punct au fost completate dispozițiile art. 200 (la acea dată) din Codul d e procedură fiscală referitoare la actele normative și dispozițiile abrogate la data intrării în vigoare a codului, iar la lit. k) s-a prevăzut abrogarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, urmează a fi reținute dispozițiile art. 158 alin. 2 in Legea nr. 141/1997 - dispoziții potrivit cărora în cazul unor diferențe ulterioare debitorul vamal ia cunoștință despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală - coroborate cu dispozițiile Codului d e procedură fiscală referitoare la calculul accesoriilor. Aceasta înseamnă că recurenta-reclamantă datorează majorări de întârziere potrivit art. 116 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, calculate, în temeiul art. 158 alin. 2 din Legea nr. 141/1997, de la data efectuării formalităților de export a mărfurilor străine încorporate în mărfurile originare.
În ce privește adresele invocate de recurentă - nr. 4238/22 august 2006 și nr. 4272/04.09.2006, prin care era înștiințat organul vamal de existența disponibilului în contul societății, acestea nu pot fi considerate relevante, având în vedere că la data la care s-a întocmit procesul - verbal de control nr. 7111/25 mai 2007reclamanta nu mai avea în cont sumele menționate, care i-au fost restituite în temeiul adresei nr. 176/10 noiembrie 2006.
La acest aspect se referă motivarea instanței de fond, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. (7) Cod procedură civilă, invocat de recurentă.
Constatând că nici dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă nu au aplicabilitate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. l Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - reclamantă,prin administrator judiciarLîmpotriva sentinței civile nr. 327 din 13 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâteDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - BIROUL VAMAL Cși DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
12 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Gabriela Mona
