Contestație act administrativ fiscal. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- CA
DECIZIA nr. 398/2009-RCA
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Judecător: - - Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor în contencios administrativ formulate de recurentele pârâteDirecția Generală a Finanțelor Publice Scu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5 jud.S M,Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamalecu sediul în O,- jud. B, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 13 în contradictoriu cu intimata reclamantăSC -AN SRLcu sediul în Carei, cart. I, - 1,.2 jud.S și intimata pârâtăDirecția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Scu sediul în SM, -, jud. S, împotriva sentinței nr. 29 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 25 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 29 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantei SC -AN SRL.cu sediul în Carei, cart. I, -V 1,.2, jud.S M în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O, Calea - Române, nr.4, jud.B, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S M cu sediul în S M,-, jud.S M, și-n consecință: a dispus anularea în parte a Deciziei nr.24589/13.05.2008 emisă de pârâta PSM, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct.12.8 și pct.12.8 din P nr.519/27.09.2005
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.24.859/13.05.2008 emisă de pârâta DGFP SMs -a dispus desființarea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.7/1103/18.02.2008, cu obligarea organelor de control vamal să încheie un nou act administrativ fiscal în condițiile prevederilor nr.519/2005 (filele 7-13 de la dosar). Această decizie a fost luată ca urmare a contestației introduse de către reclamantă împotriva deciziei susmenționate și a procesului verbal de control nr.1103/14.02.2008 încheiate de către pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M - Biroul Vamal S M, fiind contestată suma de 140.389 lei reprezentând 78.666 lei taxe vamale, 15.125 lei TVA, comision vamal 0,5% în valoare de 936 lei și majorări de întârziere aferente de 45.662 lei.
Instanța reține din actele dosarului că, în cursul anului 2006, reclamanta a importat din Ungaria produse electronice, potrivit declarațiilor vamale de import, iar pentru aceste importuri autoritatea vamală a apreciat regimul tarifar preferențial, în baza Certificatelor de circulație a mărfurilor Eur 1, iar sumele stabilite ca datorie vamală la import au fost achitate integral.
De asemenea, instanța mai reține că în luna septembrie 2007, Biroul Vamal SMa efectuat un control ulterior "a posteriori" pentru declarațiile vamale de import la care s-au făcut referire, invocându-se prevederile art.32 din Protocolul nr.4, anexă a Acordului România - UE. Astfel, prin Procesul verbal de control nr.4329/12.09.2007 și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329/46/12.09.2007, s-au suspendat preferințele tarifare acordate cu ocazia importurilor.
Actele administrativ-fiscale menționate au fost contestate de către reclamantă, iar prin decizia de soluționare a contestației emisă de DGFP S M, s-a desființat Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329/46/12.09.2007. Biroul Vamal SMa efectuat un nou control a certificatelor de origine EUR 1 aferente importurilor, finalizate prin procesul verbal de control nr.1103/14.02.2008 (filele 22-27 de la dosar) și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.7/1103/18.02.2008 (filele 29-31 de la dosar), prin care au fost anulate din nou preferințele tarifare acordate importurilor, stabilindu-se în sarcina reclamantei aceleași obligații de plată suplimentare.
Din coroborarea probelor de la dosar, instanța constată că autoritățile vamale române nu au solicitat autorităților vamale maghiare date suplimentare referitoare la certificatele de origine a mărfurilor EUR 1 aferente importurilor și nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la declarațiile de furnizare de lungă durată.
Analizând actele atacate, se reține că din cuprinsul acestora rezultă că toate constatările organelor de control vamal se bazează pe același răspuns al autorității vamale maghiare în care aceasta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la certificatele de origine a mărfurilor, comunicat prin adresa nr.45852/16.08.2007 (filele 47, 48 de la dosar).
Astfel, Direcția Tehnici și Vamal, prin adresa sus arătată a comunicat Biroului Vamal S M că în urma controlului "a posteriori" a Certificatelor de origine EUR 1 nr.C - și C -, administrația maghiară i-a informat că mărfurile acoperite de aceste certificate nu pot fi considerate originare în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă la Acordul European și nu pot beneficia de regimul preferențial prevăzut de acord.
Reclamanta a solicitat traducerea răspunsului dat de autoritățile maghiare unui traducător autorizat, - fila 47 de la dosar - răspuns care atestă că certificatele EUR 1 cu nr.de identificare prezentate nu se califică, fără însă să se precizeze motivele în mod explicit, astfel că instanța apreciază că nu s-a contestat nici autenticitatea și nici legalitatea acestora.
Articolul 32 din Protocolul invocat stipulează modalitatea de verificare a dovezilor de origine, în acest sens, rezultatul controlului "a posteriori" trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate originare și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în protocol. De asemenea, potrivit art.17 pct.5 din protocol la eliberarea certificatului EUR 1, autoritățile vamale emitente au obligația de a lua toate măsurile pentru a verifica caracterul originar al produselor și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în protocol.
Probatoriul administrat relevă că exportatorul - Ungaria, în vederea obținerii certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1, pus la dispoziția autorităților vamale din Ungaria documente doveditoare ale caracterului originar al produselor în cauză. Declarațiile furnizorilor (filele 57 - 74 de la dosar) atestă faptul că produsele, descrise în certificatele de circulație a mărfurilor EUR 1, au ca țară de origine Polonia, respectiv Ungaria și satisfac reglementările normative de origine din comerțul preferențial cu România.
Se poate conchide că autoritățile vamale maghiare prin emiterea certificatelor EUR 1, pentru mărfurile importate de reclamantă au procedat la verificarea originii produselor și a condițiilor prevăzute de protocol în baza documentelor prezentate de exportator, eliberând certificatele de circulație a mărfurilor EUR 1.
Ținând seama de faptul că autoritățile vamale române au avut în vedere la emiterea actului contestat numai răspunsul comunicat de autoritățile vamale maghiare, instanța a constatat că în mod corect și întemeiat pârâta DGFP SMa procedat la desființarea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.7/1103/18.02.2008 emisă de S
Întrucât legalitatea și autenticitatea certificatelor de circulație a mărfurilor Eur 1 nu a fost negată de Autoritatea Vamală, iar declarațiile de furnizori de lungă durată atestă că produsele importate unt originare din comunitate, prima instanță a constatat că se impune ca regimul preferențial acordat cu ocazia importurilor să fie menținut în continuare, nemaifiind necesară trimiterea unui act administrativ fiscal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea acestor recursuri se arată că prima instanță nu era în măsură să dispună anularea în parte a deciziei nr. 24859/13.05.2008 emisă de pârâtă în sensul " înlăturării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal " față de temeiul de drept și motivele de fapt reținute de pârâtă în soluționarea contestației.
Considerentele care au stat la baza desființării deciziei nr. 7/1103/18.02.2008 emisă de C au constat în faptul că la încheierea acesteia nu -u respectat măsurile dispuse prin decizia nr. 67018/14.11.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, deoarece nu a rezultat că Autoritatea Vamală Română a solicitat Autorității Vamale verificarea dovezilor de origine a produselor importate, constatările bazându-se pe același răspuns al Autorității Vamale primit cu adresa nr. 45852/16.08.2007 de la
În speță sunt aplicabile disp. Art.216 alin.3 din OG 92/2003.
Reținerile instanței de fond că " legalitatea și autenticitatea certificatelor de circulație a mărfurilor Eur 1 nu a fost negată de Autoritatea Vamală " sunt eronate și neîntemeiate deoarece din adresa tradusă a Autorităților Vamale reiese că " produsele menționate în declarațiile exportatorului nu se califică a obține tratamentul preferențial prevăzut în Acordul european încheiat între CE și România întrucât certificatul de transport Eur 1 nr. C - și C - atașate nu au putut fi verificate a-posteriori " fără a preciza motivele pentru care nu au putut fi verificate certificatele de origine respective.
De asemenea Autoritățile Vamale au marcat în certificate, la rubrica 14 cu X la mențiunea că, certificatul nu îndeplinește condițiile de autenticitate și acuratețe.
În legătură cu declarațiile de furnizor de lungă durată anexate la dosarul cauzei, la rubrica privind țara producătoare este trecută Polonia și cu toate acestea în traducerea depusă se specifică că mărfurile precizate au ca " țară de origine - Polonia "
Conform dispozițiilor legale în materie, declarația furnizorului este folosită de exportator ca element probator în scopul susținerii cererii de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor Eur 1.
Autoritatea vamală din țara de import este în drept și chiar are obligația, atunci când există suspiciuni cu privire la acordarea regimului vamal preferențial, să solicite verificarea dovezii de origine, iar exportatorul, care solicită eliberarea unui certificat Eur 1, trebuie să păstreze cel puțin 3 ani documentele menționate la art.17 paragraf 3 din Protocol.
Prin răspunsul dat de Autoritatea Vamală nu s-a confirmat autenticitatea și legalitatea certificatelor de circulație a mărfurilor ci s-a afirmat categoric că bunurile în discuție nu se califică pentru tratamentul preferențial dispus prin Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și România.
În drept au fost invocate disp. Art. 304 punct 5,8 și 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimată se solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate întrucât față de motivele de fapt și de drept invocate și înscrisurile depuse în probațiune recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa desființat în mod corect Decizia nr. 7/2008, însă dispoziția privind obligarea organelor de control vamal să încheie un nou act administrativ care să aibă în vedere considerentele deciziei de soluționare a contestației, respectiv declarațiile de furnizor de lungă durată, este neîntemeiată, deoarece există neconcordanțe majore între traducerea și interpretarea dată răspunsului Autorității Vamale și conținutul real al adresei redactată în limba engleză. De asemenea declarațiile furnizorilor atestă faptul că produsele descrise în certificate au ca țară de origine Polonia și Ungaria și satisfac reglementările normative privind comerțul preferențial cu România.
Prin concluziile scrise formulate de intimată se reiterează aceleași aspecte invocate și prin întâmpinare.
Examinând sentința prin prima motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza disp. Art. 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța de recurs constată că aceasta este temeinică și legală, urmând a fi menținută în totalitate.
Certificatele de circulație a mărfurilor Eur 1 nr. C - și C - au fost supuse unui control a-posteriori în urma căruia prin Decizia nr. 4329/46/12.09.2007 și Procesul Verbal de Control nr. 4329/12.09.2007 s-au suspendat preferințele tarifare acordate la data importului pentru produsele la care se referă aceste certificate, stabilindu-se în sarcina reclamantei intimate obligații de plată suplimentare.
Aceste acte administrative au fost contestate de către reclamantă, iar prin Decizia nr. 67018/14.11.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa fost desființată Decizia nr. 4329/2007, stabilindu-se totodată în sarcina organului de control vamal obligația de a încheia un nou act administrativ fiscal și să procedeze în conformitate cu prevederile art. 31 - 32 din Protocolul nr. 4 la Acordul European la tratarea declarațiilor de furnizori de lungă durată. Ulterior acestei decizii Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale SMa dispus efectuarea unui nou control finalizat cu Procesul Verbal de control nr. 1103/14.02.2008 și cu Decizia nr. 7/1103/18.02.2008 prin care s-au anulat din nou preferințele tarifare acordate importurilor efectuate de reclamantă, stabilindu-se în sarcina acesteia aceleași obligații de plată suplimentare.
Decizia nr. 7/2008 a fost din nou contestată de reclamantă, iar prin Decizia nr. 24859/13.05.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și care face obiectul prezentului litigiu a fost desființată Decizia nr. 7/2008 și stabilită din nou în sarcina organelor de control vamal obligația de a încheia un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de punctul 12.8 din nr. 519/2005.
În considerentele Deciziei nr. 24859/2008 recurenta pârâtă reține că prin încheierea Deciziei nr. 7/2008 nu au fost respectate măsurile dispuse prin decizia nr. 67018/2007, deoarece nu rezultă că Autoritatea Vamală Română a solicitat Autorității Vamale să dovedească originea produselor importate de reclamantă și toate constatările organului de control care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 7/2008 se întemeiază pe același răspuns al Autorității Vamale primit cu adresa nr. 45852/2007 de la
Se mai reține totodată în considerentele deciziei contestate faptul că organele vamale nu au făcut dovada că s-au solicitat date suplimentare referitoare la certificatele de origine Eur 1 aferente importurilor efectuate de reclamantă.
Pentru aceste considerente recurenta pârâtă a desființat Decizia nr. 7/2008 și a dispus organelor de control vamal să încheie un nou act administrativ fiscal.
Obiectul prezentului litigiu reprezintă anularea dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de punctul 12.8 din nr. 519/2005.
Prima instanță a apreciat în mod corect că această măsură dispusă de către recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice SMe ste neîntemeiată.
Anularea Deciziei nr. 7/2008 a fost rezultatul faptului că organele de control vamal nu au respectat măsurile dispuse anterior prin Decizia nr. 67018/2007.
Prin recursul declarat de către recurenta pârâtă C aceasta se prevalează de propria culpă, aspect care nu poate fi avut în vedere de către instanță, deoarece contravine dispozițiilor legale.
Astfel cum rezultă și din decizia nr. 24859/2008 organele de control vamal nu au respectat dispozițiile stabilite anterior printr-o altă decizie de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, situație în care din culpa acestora a fost anulată Decizia nr. 7/2008, iar prin motivele de recurs invocate aceasta își invocă propria culpă, făcând referire tocmai la aspectele pe care trebuia să le aibă în vedere la emiterea Deciziei nr. 7/2008 și solicitând astfel menținerea dispoziției privind obligația de a emite un nou act administrativ.
În ceea ce privește Certificatele Eur 1, din înscrisurile de la dosar rezultă faptul că Autoritățile Vamale au procedat la verificarea originii produselor și a condițiilor prevăzute de Protocolul la Acordul European, în baza documentelor prezentate de exportator, iar legalitatea și autenticitatea acestor certificate nu a fost negată de autoritățile vamale din Ungaria nici în urma controlului a-posteriori efectuat la solicitarea Biroului Vamal S M, aspect care rezultă din Adresa nr.33446/4-2007 din data de 26.07.2007.
Din probele administrate rezultă că exportatorul, în vederea obținerii certificatelor Eur 1, pus la dispoziția Autorităților Vamale din Ungaria documentele prin care a dovedit caracterul originar al produselor în cauză conform art. 17 punct 3 din Protocolul 4 al Acordului European. Astfel, la baza emiterii acestor certificate au stat Declarațiile de furnizori de lungă durată emise de LG SRL /, ORSZAG, SAMSUNG RT și ( filele 57-74). Aceste declarații de furnizor dovedesc faptul că produsele pentru care au fost emise certificatul Eur 1 au ca țări de origine Polonia și Ungaria și satisfac reglementările normative de origine din comerțul preferențial cu România.
Conform disp. art.17 punct 5 din Protocolul 4 autoritățile vamale emitente ale certificatelor Eur 1 au obligația de a lua toate măsurile pentru a verifica caracterul originar al produselor și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în Protocol.
Referitor la răspunsul dat de autoritățile vamale maghiare și care este cuprins în adresa nr. 45852/16.08.2007, acesta nu poate fi avut în vedere de către organele de control vamal și nu poate sta la baza unui control a-posteriori deoarece acest răspuns nu este concludent, întrucât nu se indică cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate originare din CE și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în Protocol, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 din Protocol, care reglementează modalitatea de verificare a dovezilor de origine și totodată conține date eronate, deoarece se precizează că certificatele Eur 1 în litigiu nu pot fi verificate a-posteriori, fără a se preciza motivele pentru care nu au putut fi verificate, ori art. 28 punct 1 prevede că exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor Eur 1 are obligația de a păstra dovada originii și documentele probatorii cel puțin 3 ani.
Din același răspuns al autorității vamale maghiare nu rezultă cu claritate faptul că aceasta ar contesta legalitatea și autenticitatea certificatelor Eur 1, aspect corect reținut de către prima instanță, situație în care în mod corect a fost admisă acțiunea.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de către recurenții pârâți sunt neîntemeiate, că prin hotărârea dată nu au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 cod procedură civilă, că nu a fost greșit interpretat actul juridic dedus judecății nici nu a fost schimbată natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, situație în care în baza disp.art.312 alin.1 urmează a fi respinse ca nefondate recursurile.
În baza disp. art. 274 cod procedură civilă vor fi obligate părțile recurente la plata către intimată a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat cu ordinul de plată depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele pârâteDirecția Generală a Finanțelor Publice Scu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5 jud.S M,Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamalecu sediul în O,- jud. B, în nume propriu și în reprezentareaAutorității Naționale a Vămilorcu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 13 în contradictoriu cu intimata reclamantăSC -AN SRLcu sediul în Carei, cart. I, - 1,.2 jud.S și intimata pârâtă Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S cu sediul în SM, -, jud. S, împotriva sentinței nr. 29 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./14. 07.2009.
Jud fond.
Dact./ 14. 07.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
