Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA nr. 395 /2009-
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtăInspectoratul General al Poliției Românecu sediul în B, sector 5, str.-, nr.6,Inspectoratul de Poliție al Județuluicu sediul în, str. nr. 3, jud. B, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bcu sediul în O, str.-, nr. 2B, jud. B în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Internelor Și Reformei Administrative cu sediul în, P-ța -,recurenții reclamanți, A, G, G, G, G, a, A, -, a, Reste, G, C, G, A, ia, a, șirecurenții intervenienți, u, HG, G, G, -, -, -, G, -, -, A, a, G, G, G, -, G, G, G, G, G, as, G, G, G, G, G, B, G, G, a, G, () a, G, R, G, G, -, G, G, G, G, G, -, -, aș OG, el, Ias, G, G, G, G, -, G, -, G, R, -, C, G, -, G, Casa, -, G, G, G, ., R, aș, -, G, -, OG, -, G, a-, Puștea -, a, B, Ias, Romi, Șanța, ., ., G, ., ., G, ., a, Marnea -, -, R, a, A, G, a, G, -, G, . ., A, -, s, G, a, G, . G, Antic, G, G, a, R, G, G, -, G, ( ), G, G, G, G, a, a, G, împotrivasentinței nr. 72/CA din 02.02.2009pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect refuz acordare drepturi.
Se constată că dezbaterile pe fond a cauzei au avut loc în data de 25 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru 29 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 72/CA din 02.02.2009 Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul General al Poliției Române.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.09.2002- 26.06.2004 și a respins acțiunea și cererile de intervenție, ca fiind prescrise, pentru aceeași perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, A, G, G, G, G, a, A, -, a, Reste, G, C, G, A, ia, a, cu.procedurale ales la cabinetul av., loc.O, str.- nr.7/A, jud.B, împotriva pârâților COMISIA NAȚIONALĂ PTR.COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,-, sector 1, MINISTERUL D E INTERNE SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, str.P-ța - nr.1, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, cu sediul în B,-, sector 5, INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUD. B cu sediul în loc.O,-, jud.B, și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
A admis în parte cererile în interes propriu formulate de intervenienții în nume propriu, u, HG, G, G, -, -, -, G, -, -, A, a, G, G, G, -, G, G, G, G, G, as, G, G, G, G, G, B, G, G, a, G, () a, G, R, G, G, -, G, G, G, G, G, -, -, aș OG, el, Ias, G, G, G, G, -, G, -, G, R, -, C, G, -, G, Casa, -, G, G, G, ., R, aș, -, G, -, OG, -, G, a-, Puștea -, a, B, Ias, Romi, Șanța, ., ., G, ., ., G, ., a, Marnea -, -, R, a, A, G, a, G, -, G, . ., A, -, s, G, a, G, . G, Antic, G, G, a, R, G, G, -, G, ( ), G, G, G, G, a, a, G,.
A obligat pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 27.06.2004- 31.03.2006 către reclamanții și intervenienții din cadrul B și care au avut calitatea de ofițeri de poliție judiciară sau agenți de poliție judiciară în perioada vizată.
A obligat pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE ȘI INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare, în evidențele privind salarizarea.
Obligă pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B să vireze MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
Pârâții A, și B au fost obligați în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 1975 lei, precum și a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 2010 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 2280 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 540 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 1230 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 240 lei în favoarea intervenientului, toate aceste sume reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au calitatea de ofițeri ai poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție B, desemnați ca organe de cercetare ale poliției, prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție ofițerii de poliție detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor de care au beneficiat, potrivit legii, deopotrivă și procurorii A și judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și ca urmare a intrării în vigoare a OUG 24/2004.
Rațiunea acordării acestui spor acestor categorii de ofițeri de poliție, respectiv magistrați, a fost în sensul de a se asigura incoruptibilitatea persoanelor cărora le-au fost repartizate spre instrumentare și soluționare dosare având ca obiect cauze de corupție.
Aceste reglementări contravin însă art. 6 din Codul muncii (/2003) potrivit cărora tuturor salariaților care prestează o muncă egală le sunt recunoscute drepturi salariale egale pentru muncă egală, fără discriminări, precum și principiului instituit prin art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.16 din Constituția României.
Existența unei discriminări în acest sens a fost confirmată și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.185/2005.
În fine, în sprijinul aceluiași raționament este de remarcat faptul că însuși legiuitorul a uniformizat salarizarea celor două categorii de personal, prin adoptarea Legii nr.45/2007 pentru aprobarea OUG 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiție.
Cât privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Inspectoratul General de Poliție, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.5 și 12 al.2 din Legea nr.218/2002, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar în această calitate verifică modul în care unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile privind fondurile bugetare, astfel că acest pârât are calitate procesuală în cauză.
De asemenea, va fi respinsă excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtului MEF față de dispozițiile art.19 din 500/2002 potrivit cărora rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada cuprinsă între 01.09.2002-22.01.2005, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 166 al.1 53/2003, potrivit cărora "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate", în coroborare cu dispozițiile generale cuprinse în art.3 din.167/1958, iar nu cele cuprinse în art.21 al.2 din OG137/2000 de care se prevalează reclamantul; faptul că prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat situația discriminatorie nu constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive, cum nu poate constitui un motiv suficient pentru admiterea cauzei pe fond.
Față de aceste aspecte, instanța va admite doar în parte acțiunea reclamanților și, pentru identitate de rațiune și cererile de intervenție în interes propriu, iar pe cale de consecință, va obliga pârâții la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 27.06.2004 - 31.03.2006 către reclamanții și intervenienții în interes propriu din cadrul B care au avut calitatea de ofițeri de poliție judiciară sau agenți de poliție judiciară în perioada vizată.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, anume atât paguba efectiv suferită cât și beneficiul nerealizat, ca urmare a deprecierii monedei naționale în perioada vizată, suma acordată va fi actualizată potrivit indicelui inflaționist de la data plății efective.
Vor fi obligați, de asemenea pârâții și J B să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare, în evidențele privind salarizarea reclamanților și intervenienților cărora hotărârea le este opozabilă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 al.1 pr.civ. va obliga pârâții A, și B în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 1975 lei, precum și a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 30 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 2010 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 2280 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 540 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 1230 lei în favoarea intervenientului, a sumei de 240 lei în favoarea intervenientului, toate aceste sume reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat, justificate cu chitanțe depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat recurs recurenții Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Inspectoratul de Poliție al Județului B, reclamanții și intervenienții.
RecurentulInspectoratul General al Poliției Românea solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii arătând în motivare că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinic și nelegală din următoarele considerente:
Întrucât reclamanții sunt angajați ai IPJ și nu ai IGPR, recurentul arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece art.12 alin.2 din 218/2002 prevede că inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică distinctă, iar conducătorul acestora este ordonator terțiar de credite.
În raport de calitatea pe care o au, salarizarea intimaților se face potrivit normelor cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, așa cum în mod greșit apreciază aceștia.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție. Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde își desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv o direcție Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și nu alături de polițiști din cadrul structurilor MIRA.
Așa cum s-a menționat mai sus, se impune precizarea că acordarea unor sporuri de natura celor solicitate nu a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestor polițiști, ci de specificul muncii pe care aceștia îl desfășoară, respectiv activități privind prevenirea și combaterea corupției sub directa conducere, supraveghere și control a procurorilor Direcția Națională Anticorupție.
Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată prin Legea 30/1994, atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoge și comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă."
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai apreciat prin jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențierile între situații comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (Fredin vs.Suedia, Hoffman vs.Austria ). Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție are la bază criteriul obiectiv al activității acestora în cadrul unei instituții specializate, din care reclamanta nu face parte.
Precizează că inclusiv Curtea constituțională a stabilit constant că egalitatea în fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi diferit.
S-au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publicea Județului Bas olicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și în consecință respingerea acțiunii față de această instituție pentru acest motiv.
În motivare, recurentul a arătat că raporturile juridice de serviciu s-au stabilit între reclamanți și MIRA care are atribuții pentru angajarea și salarizarea propriilor angajați fără participarea MFP, ambele ministere sunt ordonatori principali de credite și potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județuluia solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că reclamanții intimați nu au nici o calitate de abeneficia de sporul de 30 %.
Intimații își argumetează acțiunea pe precedntul din justiție în care magistrați care nu lucrau cu cauze de corupție au obținut recunoașterea acestui spor prin invocarea excepției de discriminare, dar Curtea Constituțională și ulterior ÎCCJ printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii au stabilit faptul că instanța nu poate constata discriminarea.
Solicită totodată să se constate lipsa calității procesuale pasive a acestuia deoarece este ordonator terțiar de credite și nu are nici competența și nici obligația de a include în bugetul anual sumele destinațe plății acestor drepturi.
Prin recursul declarat de către reclamanți și intervenienți se solictă admiterea acestui recurs și modificarea hotărârii atacate întrucât instanța a reținut în mod greșit că dreptul la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 26.07.2004 este prescris, deoarece situația discriminatorie în cauză a fost constată prin hotărârea nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar conform art. 21 alin.2 din OG 137/2000 termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, respectiv 22.07.2005.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursuriledeclarate de Ministerul Finanțelor Publice, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție sunt fondate, urmând a fi admise și modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiune și a cererilor de intervenție în interes propriu, având ca obiect acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea sumelor necesare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. 4 din OUG 43/2002, personalul prevăzut la alin. 1-3 (procurorii, specialiști cu înaltă calificare, ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Prin art. 41 lit. e) din Legea 27/2006, a fost abrogat art. 28 alin. 4 din OUG 43/2002.
Elaborarea OUG 43/2002, ca și a altor acte normative, cum ar fi Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, a fost determinată de luarea unor măsuri de prevenire și combatere a corupției în acord și cu legislația europeană în vigoare, măsuri ce s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare al polițiștilor și specialiștilor detașați în cadrul DNA, prin acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Este cert că, la acordarea acestui spor, legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuia respectată fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
În speță, este vorba despre două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, și anume pentru cei detașați la DNA (art. 28 alin. 5 din OUG 43/2002).
Analizând definiția dată de legiuitor la art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, reiese că, pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare. Iar din acest punct de vedere, în cuprinsul art. 2 alin. 2 se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința, atunci când este bazată pe criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporurilor de salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie aceste drepturi, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul DNA, în cazul sporului prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG 43/2002.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA, ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare), față de ceilalți polițiști din cadru MAI. Prin urmare, diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminator. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere, existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al DNA.
Apoi, principiul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. Aceasta este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că, diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. CEDO a mai apreciat în jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențierile între situații comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate. Inclusiv Curtea Constituțională a stabilit constant că egalitatea în fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, astfel încât, la situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, iar la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Or, diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul DNA are la bază criteriul obiectiv al activității acestora în cadrul unei instituții specializate, din care reclamanții și intervenienții nu fac parte. Acordarea sporurilor de natura celor solicitate nu a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestor polițiști, ci de specificul muncii pe care aceștia o desfășoară, respectiv activități pentru prevenirea și combaterea corupției, sub directa conducere, supraveghere și control a procurorilor DNA.
Prin urmare, criteriul de discriminare invocat de reclamanți și intervenienți nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură.
De menționat că însuși Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca autoritate competentă, s-a pronunțat în spețe similare, stabilind că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul DNA și cei din cadrul poliției judiciare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304/1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de MFP, IGPR; IJP B, modificată în parte sentința nr. 72/2.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul că va fi respinsă în totalitate acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată prin motivele de recurs, instanța constată că această excepție este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legii bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, iar față de aceste considerente se va reține că acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel cum aar eținut și prima instanță în mod corect.
De asemenea motivele de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților IGPR și IJP sunt neîntemeiate deoarece prima instanță a reținut în mod temeinic că, conform art. 5 și 12 alin.2 din Legea 218/2002 IGPR are calitatea de ordonator secundar de credite, iar în această calitate verifică modul în care unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile privind fondurile bugetare, iar în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului IJP B, instanța de recurs constată că, întrucât raporturile de serviciu ale reclamanților sunt stabilite cu acest pârât care care calitatea de angjator și care plătește drepturile salariale în calitate de ordonator terțiar de credite, acesta are calitate pasivă procesuală în cauză.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenți și intervenienți, instanța constată că acesta este neîntemeiat, deaorece disp. art. 166 alin.1 din 53/2003 prevăd că dreptul la acțiune pentru drepturile salariale și pentru daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar faptul că prin Hotărârea nr. 185/2005 al Consiliului Național pentru Combaterea discriminării s-a constatat situația discriminatorie nu reprezintă o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive, situație în care în baza disp. art.312 alin.1 cod procedură civilă va fi respins ca nefondat acest recurs și menținută dispoziția din sentință privind admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 26.06.2004 și respingerea acțiunii și a cererilor de intervenție pentru această perioadă ca fiind prescrise.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurenții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiteca fondate recursurile declarate de recurenta pârâtăInspectoratul General al Poliției Românecu sediul în B, sector 5, str.-, nr.6,Inspectoratul de Poliție al Județuluicu sediul în, str. nr. 3, jud. B, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bcu sediul în O, str.-, nr. 2B, jud. B în contradictoriu cu intimatul pârâtMinisterul Internelor Și Reformei Administrativecu sediul în, P-ța -, intimații reclamanți, A, G, G, G, G, a, A, -, a, Reste, G, C, G, A, ia, a, șiintimații intervenienți, u, HG, G, G, -, -, -, G, -, -, A, a, G, G, G, -, G, G, G, G, G, as, G, G, G, G, G, B, G, G, a, G, () a, G, R, G, G, -, G, G, G, G, G, -, -, aș OG, el, Ias, G, G, G, G, -, G, -, G, R, -, C, G, -, G, Casa, -, G, G, G, ., R, aș, -, G, -, OG, -, G, a-, Puștea -, a, B, Ias, Romi, Șanța, ., ., G, ., ., G, ., a, Marnea -, -, R, a, A, G, a, G, -, G, . ., A, -, s, G, a, G, . G, Antic, G, G, a, R, G, G, -, G, ( ), G, G, G, G, a, a, G, împotrivasentinței nr. 72/CA din 02.02.2009pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Internelor Și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Finanțelor Publice
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Cu opinie separată
- - - - - - - -
Red.MS./14.07.2009
jud. fond.
dact./14.07.2009
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că soluția ce putea fi adoptată în cauză era aceea de respingere a recursurilor ca nefondate.
Reclamanții și intervenienții au calitatea de ofițeri ai poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție B, desemnați ca organe de cercetare ale poliției, prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție ofițerii de poliție detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor de care au beneficiat, potrivit legii, deopotrivă și procurorii A și judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și ca urmare a intrării în vigoare a OUG 24/2004.
Rațiunea acordării acestui spor acestor categorii de ofițeri de poliție, respectiv magistrați, a fost în sensul de a se asigura incoruptibilitatea persoanelor cărora le-au fost repartizate spre instrumentare și soluționare dosare având ca obiect cauze de corupție.
Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % doar anumitor ofițeri de poliție judiciară, conține prevederi discriminatorii, ceea ce contravine prevedrilor OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de descriminare.
Potrivit articolului 2 alineat 1 din din actul normativ mai sus enunțat "sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineat (1) față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevedri, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Menționarea în acest text legal a trimiterii la " prevederile care dezavantajează anumite persoane " conduc la concluzia că se referă la prevedrile legale.
Apreciez că recurentele Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, nu au făcut dovada scopului obiectiv și a caracterului adecvat și necesar al diferenței de tratament, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală.
Pe de altă parte reclamanții au depus în probațiune cu titlu de practică judiciară mai multe decizii irevocabile din cuprinsul cărora se reține că prin mai multe hotărâri judecătorești irevocabile, aceleași pârâte pentru persoane aflate în aceeași raporturi cu acestea și pentru aceleași motive invocate cum sunt cele invocate de reclamanții, au fost obligate să plătească sporul de 30% din salariul de bază lunar.
În aceste condiții, reținând că statul trebuie să asigure punerea în practică a legilor de o manieră în care să evite însecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept drept interesați (cauza Beian împotriva României și împotriva României ), se justifică aplicarea aceluiași tratament și reclamanților.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.09.2002-26.06.2004, instanța de fond a pronunțat o soluție legală.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
