Obligare emitere act administrativ. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA 397/2009-RCA
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - domiciliată în O,-, Cod poștal -, Județ B, în contradictoriu cu intimatul pârâtINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ- cu sediul în O, Str.- -, Nr. 2, Cod Poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 430/CA/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect obligare emitere act.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 25 iunie, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 430/2008 Tribunalul Bihora respins contestația precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata ITM B ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea este încadrată în funcția de inspector de muncă în cadrul Serviciului Corp Control Relații de Muncă al intimatului ITM
Prin raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru perioada 27.04.2007 - 30.11.2007 (fila 34 dosar) contestatoarea a fost evaluată cu calificativul "bine" fiindu-i atribuită nota 3,39. Prin contestația formulată, contestatoarea apreciază că evaluarea a fost greșit efectuată întrucât s-au încălcat dispozițiile HG 1209/2003 și că în mod obiectiv se impunea acordarea calificativului de "foarte bine".
Examinând actele care au stat la baza raportului de evaluare contestat, instanța constată că evaluarea contestatoarei pentru perioada 27.04.2007 - 30.11.2007 s-a realizat în deplină conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, intimatul a parcurs toate cele trei etape prevăzute în HG 1209/2003 în vigoare la data efectuării evaluării contestatoarei, respectiv completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare. De altfel, contestatoarea s-a limitat la invocarea unor dispoziții care au fost încălcate de intimat fără a arăta în concret prin ce s-au încălcat acele dispoziții.
În ceea ce privește temeinicia raportului de evaluare contestat instanța constată că reclamanta prin probele propuse și administrate în cauză nu a reușit să dovedească lipsa de obiectivitate a intimatului în evaluarea contestatoarei, respectiv netemeinicia calificativului acordat. Prin depunerea notelor de serviciu din datele de 02.11.2007, 18.12.2007, 19.12.2007, 21.12.2007, 27.12.2007 și 31.12.2007 nu se dovedește realizarea la maxim a performanțelor profesionale individuale ale contestatoarei pe întreaga perioadă supusă evaluării. Este adevărat că pentru zilele pentru care s-au depus la dosar notele de serviciu, contestatoarea a făcut dovada realizărilor sarcinilor de serviciu însă perioada supusă evaluării este 27.04.2007 - 30.11.2007 astfel încât depunerea notelor de serviciu doar pentru 6 zile nu demonstrează îndeplinirea sarcinilor de serviciu de către contestatoare pe întreaga perioadă supusă evaluării. De asemenea, susținerea contestatoarei conform căreia este singurul inspector din cadrul intimatei care a primit calificativul "bine" nu poate fi reținută întrucât din tabelul nominal aflat la fila 31 dosar rezultă că 20% din totalul de 45 de inspectori trecuți în tabel au obținut calificativul "bine".
În ceea ce privește capătul de cerere din precizarea la contestație referitor la perioada prevăzută de lege pentru a fi supusă evaluării, instanța constată că în conformitate cu art.3 din Hotărârea nr.1209/14.10.2003 perioada evaluată este cuprinsă între data de 1 decembrie a anului anterior evaluării și 1 decembrie a anului în curs. Însă în cazul contestatoarei nu se putea supune evaluării această perioadă întrucât contestatoarea a fost reintegrată în funcția publică în urma destituirii începând cu data de 27.04.2008. Ori, pentru perioada 01.12.2006 - 26.04.2007 intimatul nu putut efectua evaluarea contestatoarei întrucât aceasta nu și-a desfășurat activitatea fiind imposibilă evaluarea unei activități care nu a fost prestată.
Ca o consecință a respingerii contestației și ținând cont de faptul că, contestatoarea nu a propus dovezi în susținerea existenței prejudiciului moral a cărei reparare a solicitat daunele morale, instanța a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamanta solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulată de aceasta.
În motivarea recursului arată faptul că hotărârea atacată este dată cu ignorarea legii și fără a ține cont de probele depuse la dosar de reclamantă, astfel recurenta afirmă că a dovedit faptul că nu s-a respectat procedura legală a evaluării, nefiind respectate dispozițiile articolului 10 (3) din HG 1209/2003, iar prima instanță nu a ținut cont de adresa nr. 85708/4.02.2008 elocventă în acest sens.
Prima instanță a apreciat că prin depunerea de către reclamantă a notelor de serviciu pentru 6 zile nu a făcut dovada îndeplinirii sarcinilor de serviciu pe întreaga perioadă supusă evaluării, prin aceasta încălcându-se de către instanță un principiu fundamental de drept prevăzut de articolul 287din Codul muncii, conform căruia sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Prin urmare, recurenta arată că nu ea trebuia să dovedească faptul că merită calificativul " foarte bine", ci pârâta trebuia să dovedească de ce a depunctat-o la toți indicatorii și criteriile de performanță.
Din adresa nr. 77745/2007 emisă de pârâtă rezultă faptul că rapoartele zilnice constituie " principala referință pentru evaluarea inspectorului de muncă", ceea ce înseamnă că se confirmă îndeplinirea și depășirea zilnică a sarcinilor de serviciu de către recurentă.
În legătură cu respingerea susținerii făcute de reclamantă că ar fi singurul inspector de muncă care a primit calificativul " bine " se arată în recurs că toți ceilalți inspectori de muncă evaluați cu calificativul bine sunt funcționari publici debutanți, încadrați în cursul anului 2007 în timp ce recurenta are o vechime în muncă în domeniul relațiilor de muncă din 1991.
În mod nelegal s-a reținut de către prima instanță că nu a putut fi evaluată în perioada legală prevăzută de articolul 3 din HG 1209/2003, întrucât pentru perioada 01.12.2006- 26.04.2007 în care reclamanta nu a desfășurat activitate, era imposibilă evaluarea unei activități care nu a fost prestată. Dispozițiile articolului 3 din HG 1209/2003 precizează foarte clar că perioada legală a evaluării este cuprinsă între data de 1 decembrie a anului anterior evaluării și 1 decembrie a anului în curs, fără a preciza ca excepție perioada în care un funcționar public a fost destituit și ulterior reîncadrat în funcție.
Prin sentința civilă definitivă și irevocabilă, nr. 254/2006 a fost anulată DECIZIA de destituire abuzivă, iar pârâta a fost obligată să o reintegreze pe reclamantă în funcția publică și să-i plătească toate salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția publică, cu începere din data de 9.02.2006 și până la data reintegrării în funcție. Printre " celelalte drepturi" este și acela de a fi evaluat pentru o perioadă care este considerată vechime în muncă și pentru care recurenta a primit retroactiv salariile restante.
În drept se invocă dispozițiile articolului 304 punct 9 cod procedură civilă și articolul 20 din Legea 554/2004.
În probațiune se depune adresa nr. 77745/2007, Rapoarte zilnice întocmite de către reclamantă și înscrisuri emanate de la pârâtă prin care se stabilesc sarcinile zilnice ale reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârât se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Prin concluziile scrise, formulate de către recurentă se reiterează aceleași aspecte invocate și în recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza articolului 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
În ceea ce privește procedura de evaluare prevăzută de dispozițiile articolului 10 din Anexa 3 din HG 1209/2003, invocate de recurentă, instanța constată că aceste dispoziții legale nu reglementează o procedură de reevaluare a funcționarului public, situație în care atât prima instanță cât și pârâta au reținut corect că nu este posibilă reevaluarea funcționarului public.
Dispozițiile articolului 10(3) din același act normativ prevăd doar posibilitateamodificăriiraportului de evaluare în baza unei decizii a contrasemnatarului, în cazul în care aprecierile consemnate în raport nu corespund realității sau în cazul în care între evaluator și funcționarul public evaluat există diferențe de opinie care nu au putu fi soluționate de comun acord.
Aceste dispoziții legale nu au fost încălcate de către pârâtă, deoarece chiar din adresa nr. 85708/4.02.2008 invocată de către recurentă în motivele de recurs rezultă faptul că raportul de evaluare a fost semnat de către contrasemnatar, întrucât s-a constatat de către acesta că aprecierile consemnate în raport corespund realității, sens în care notele acordate au fost menținute, recurenta reclamantă neaducând argumente concrete care să determine modificarea raportului de evaluare.
Chiar dacă prima instanță nu a făcut referire în mod expres la conținutul adresei nr. 85708/2008, aceasta nu înseamnă că nu a fost avută în vedere de către instanță.
În ceea ce privește sarcina probei care ar reveni în cauză angajatorului, conform opiniei recurentei, instanța constată că în speță se contestă un raport de evaluare, care este un act administrativ individual ce se bucură de prezumția de legalitate. Prin urmare sarcina de a dovedi că actul administrativ este nelegal îi revine contestatorului, în speță reclamantei care trebuia să facă dovada fie că nu au fost respectate criteriile de evaluare, fie că aprecierile consemnate nu corespund realității, fie că notele acordate sunt sub nivelul la care reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Depunerea notelor de serviciu zilnice pentru perioada 27.08.2007 - 11.2007 nu este relevantă pentru constatarea netemeiniciei evaluării, deoarece singurul aspect care poate fi dovedit cu acestea este acela că recurenta și-a îndeplinit sarcinile de serviciu pentru zilele respective, însă dispozițiile articolului 7 din anexa 3 prevăd faptul că raportul de evaluare cuprinde atât notarea obiectivelor cât și notareacriteriilor de performanță.Fiecare obiectiv se apreciază cu note de la 1 la 5, nota exprimând gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv din punct de vederecantitativ, calitativ și a termenului în care a fost realizat.Fiecare criteriu de performanță se notează de la 1 la 5, nota exprimândaprecierea îndeplinirii criteriului de performanță în realizarea obiectivelor individuale stabilite.
Prin urmare evaluarea presupune verificarea activității în ansamblu a funcționarului public, respectiv a obiectivelor și criteriilor de performanță prevăzute pentru anul 2007 în Ordinul nr. 13012/13.11.2007, iar rapoartele zilnice nu constituie singura bază a evaluării activității recurentei, dar constituie principala referință, așa cum rezultă și din adresa nr. 77745/2007 emisă de pârâtă.
În ceea ce privește apărarea făcută de reclamantă că este singurul inspector de muncă care a primit calificativul "bine", prima instanță a reținut în mod corect că această apărare nu poate fi reținută deoarece din tabelul nominal ( fila 31 ) rezultă că 20 % din totalul de inspector trecuți în tabel au obținut calificativul "bine". Nici faptul că ceilalți inspectori care au primit același calificativ sunt funcționari publici debutanți, încadrați în anul 2007, nu are relevanță în cauză, deoarece evaluarea este individuală și reflectă activitatea fiecărui funcționar publicpe perioada evaluată, indiferent de faptul că are o vechime mai mare sau mai mică în funcția respectivă.
Referitor la perioada supusă evaluării este adevărat că dispozițiile articolului 3 din Anexa 3 la HG 1209/2003 prevăd că "perioada evaluată este cuprinsă între data de 1 decembrie a anului anterior evaluării și 1 decembrie a anului în curs", însă această dispoziție se referă la o durată normală a activității pe perioada unui an. Este imposibil a se face evaluarea pentru o perioadă în care funcționarul public nu a lucrat. Chiar dacă reclamanta a obținut câștig de cauză și a fost reintegrată în funcția deținută anterior destituirii, aceasta a beneficiat retroactiv de toate drepturilebăneștila care era îndreptățită. Evaluarea însă presupune analizarea performanțelor profesionale individuale în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite, ori este cert că pe perioada în care reclamanta nu a avut activitate aceasta nu a realizat performanțe profesionale.
Pentru aceste considerente instanța constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și în baza dispozițiile articolul 312 alineat1 cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - domiciliată în O,-, Cod poștal -, Județ B, în contradictoriu cu intimatul pârâtINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ- cu sediul în O, Str.- -, Nr. 2, Cod Poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 430/CA/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.MS/15.07.2009
jud fond.
Dact./15. 07.02009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
