Contestație act administrativ fiscal. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 399
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P, str. -. -, nr. 72, jud. P împotriva sentinței nr. 444 din data de 4 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtele B, cu sediul în B,-, sector 5, P și P, ambele cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/20.02.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială/10.03.2009, intimatele-pârâte B și P, prin consilier juridic, lipsind intimata-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, iar prin serviciul registratură intimatele B și P au depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că ulterior formulării plângerii prealabile la P, la care nu s-a primit niciun răspuns, ar fi trebuit să formuleze o nouă plângere, la organul ierarhic superior, împotriva acestui refuz, și abia împotriva răspunsului la această ultimă plângere avea dreptul să se adreseze instanței de contencios administrativ. Se arată, totodată, că în speță nu a existat un act administrativ pe baza căruia să se fi plătit taxa de primă înmatriculare, organul fiscal nu a comunicat actul administrativ și a ales să tacă, să nu răspundă plângerii reclamantei, pentru ca în final să invoce mai multe excepții, printre care și cea a lipsei calității procesuale pasive, și să pretindă că reclamanta a achitat de bună-voie această taxă.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece reclamanta a îndeplinit procedura plângerii prealabile și s-a adresat instanței de contencios administrativ ca urmare a refuzului de
a formula un răspuns. În situația în care instanța de recurs nu va considera că sunt întrunite condițiile pentru trimiterea cauzei spre rejduecare, se solicită soluționarea pe fond a cauzei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatele-pârâte B și P, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât acțiunea reclamantei este prematură.
În fapt, reclamanta nu aaî nțeles să conteste refuzul organului fiscal teritorial printr-o plângere adresată organului ierarhic superior, nerespectând procedura insitutită de art. 205-218 Cod pr.fiscală.
Având cuvântul în replică, recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, arată că această cauză a fost soluționată diferit față de multe alte cauze similare de pe rolul Tribunalului Prahova, niciun alt judecător nereținând prematuritatea acțiunilor. Apreciază că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă chiar și în condițiile în care se consideră că actul administrativ contestat este reprezentat de chitanța de plată a taxei.
În completare, consilier juridic arată că reclamanta face o confuzie între părțile care au calitate procesuală în această cauză. Astfel, nu Trezoreria municipiului P este beneficiarul sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, ea este un simplu încasator al acesteia, beneficiarul real fiind Minsiterul Mediului.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâtele - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Directia Generala a Finantelor Publice P si Administratia Finantelor Publice P, a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea taxei auto de primă înmatriculare în cuantum de 1994 lei, încasată în mod nelegal prin chitanța nr.-/2.04.2008 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehicul Audi N8 TT din Germania, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligată să achite suma precizată anterior cu titlul de taxă de primă înmatriculare. La data de 18.04.2008, reclamanta s-a adresat P cu o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, solicitând și comunicarea actului administrativ în baza căruia aceasta a fost încasată, însă nu a primit niciun răspuns. S-a mai arătat că, raportat la dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României, art.25, art. 28 si art.90 din, disp. art.214 ind.1- 214 ind.3 din Legea nr.571/2003 contravin prevederilor comunitare menționate, astfel că taxa contestată a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art 90 par.1 din Tratat, fiind discriminatorie și ilegală.
Prin întâmpinare, pârâta Pas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 28.10.2008, instanța a pus în discuția părților excepția prematurității acțiunii și apoi a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Examinând excepția invocată, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 444 din data de 4 noiembrie 2008, prin care a admis excepția prematurității acțiunii invocată din oficiu și a respins ca prematur formulată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele B, P și
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că procedura de restituire a unei taxe este expres prevăzută de disp. art. art.117 al.1 din OG 92/2003 act. și presupune ca solicitantul să se adreseze cu o cerere organului fiscal la care s-a efectuat plata taxei, în vederea restituirii acesteia. Totodată, decizia organului fiscal privind restituirea taxei, indiferent de forma de concretizare a acesteia este asimilată de către disp. art.88 lit.a din OG 92/2003 cu o decizie de impunere, care este un act administrativ fiscal și care putea fi contestată în condițiile art.205 și urm. Cod pr.fiscală. S-a apreciat că reclamanta trebuia, fie să aștepte răspunsul pârâtei P, fie să considere tăcerea acesteia (respectiv expirarea termenului prev. de art.70 al.1 din OG 92/2003 act.) ca un refuz de soluționare a cererii, pe care, în ambele situații, să-l conteste în conditiile art.205 si urm. Cod pr.fiscală, la. P, doar decizia acestei ultime instituții putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, conform art.218 al.2 din Cod pr.fiscală.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, a prevederilor art. 205 alin.1 Cod pr.fiscală, potrivit cărora "împotriva titlului de creanță, pecum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii". Contestația reglementată de acest act normativ nu înlătură dreptul la acțiune în contencios administrativ al reclamantei, atâta timp cât procedura administrativă este facultativă, iar dreptul de a se adresa justiției este explicit recunoscut de lege.
Pe fondul cauzei se arată că taxa percepută la înmatricularea autoturismului este una discriminatorie și în contradicție cu dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul Comunității Europene, dispoziții care au prioritate față de dispozițiile legale interne, conform art. 148 alin.2 din Constituția României. Se solicită admiterea recursului, respingerea excepției prematurității, iar pe fond modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimatele-pârâte B și P au formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat restrictiv și în detrimentul recurentei prevederile art. 7 și urm. din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu prevederile art. 117 alin.1 din nr.OG 92/2003 privind procedura de restituire a unei taxe achitate din greșeală sau fără bază legală la organul fiscal competent, lezând dreptul liberului acces la justiție al acesteia. Cererea de chemare în judecată viza solicitarea recurentei de a i se restitui taxa auto de primă înmatriculare, încasată în mod ilegal de organele fiscale, în opinia sa, prin chitanța seria - 3A nr. -/2.04.2008.
Instanța de recurs consideră că demersurile făcute inițial de către rcurenta-reclamantă, chiar dacă nu s-a adresat direct organului fiscal care face serviciul de încasare a taxelor de acest gen, sunt suficiente pentru a se considera procedura prealabilă administrativă îndeplinită, pentru ca cererea să nu fie considerată prematur formulată.
Se poate observa că în baza art. 205 alin.1 Cod pr. fiscală se arată că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii, contestația fiind o cale administrativă de atac și nu poate înlătura dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
În atare context, recurenta a procedat în mod corect, iar contestația pe care instanța de fond o învederează și pe care recurenta nu ar fi formulat-o, nu înlătură dreptul la acțiunea în restituire pe contencios administrativ-fiscal, aceasta deoarece procedura administrativă este facultativă, recurenta uzând de procedura jurisdicțional-administrativă.
Ca atare, sentința atacată fiind nelegală și netemeinică, în baza art. 304 pct.3, 4 cu aplicarea art. 312 alin.2 și urm. Cod pr.civilă, urmează a se admite recursul formulat, ceea ce va determina casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului la aceeași instanță, soluția dată fiind motivată pe admiterea unei excepții de procedură.
Văzând că recursul a fost legal timbrat,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P, str. -. -, nr. 72, jud. P împotriva sentinței nr. 444 din data de 4 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtele B, cu sediul în B,-, sector 5, P și P, ambele cu sediul în P,-, jud.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G - fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Operator date cu caracter personalGrefier
Număr notificare 3120 - -
Red. / - 3 ex./2.04.2009
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
