Contestație act administrativ fiscal. Sentința 40/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința civilă Nr. 40
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta- "" -reprezentată statutar prin directorul general și în justiție prin administratorul judiciarCONT -împotriva pârâtelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B din cadrul Ministerul Economiei și Finanțelor șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N,având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic - pentru pârâte, lipsă fiind reprezentantul reclamantei.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic -, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta -""- ca rămasă fără obiect și lipsită de interes. Pe fond, reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei emisă de către prin care a fost respinsă ca fără obiect contestația cu privire la suma de 3.073.216 lei.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 72/32/4.02.2008 reclamanta, reprezentată statutar prin directorul general și în justiție prin administratorul judiciar Cont P N, a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice N, în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:
- anularea parțială a deciziei nr. 345/30.11.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în ceea ce privește respingerea contestației referitoare la suma de 3.073.216 lei;
- admiterea contestației nr. 1223/17.01.2006;
- anularea deciziei nr. 69622/18.12.2007 emisă de către Administrația finanțelor publice R, cu privire la suma 3.073.216 lei înscrisă în actul fiscal cu titlu obligații de bază în următoarea componență: impozit pe profit de 410.964 lei; taxa pe valoarea adăugată de 344.643 lei; impozit pe salarii de 645.498 lei; fond de risc tehnologic de 3.249 lei; fond cercetare-dezvoltare de 13.012 lei; fond de învățământ de 21.260 lei; fond solidaritate 2% + risc de accident, sume datorate privind protecția specială a persoanelor cu handicap de 54.143 lei; fond solidaritate 4% de 13.819 lei; fond sănătate de 46.229 lei; Casa de Asigurări de Sănătate a Județului de 1.182.572 lei; PS de 109.850 lei; fond șomaj 1% de 17.301 lei și fond șomaj 5% de 210.676 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin contestația nr. 1223/17.01.2007, astfel cum a fost completată și precizată ulterior, a contestat decizia nr. 69622/19.12.2006 în privința sumelor de 1.896.701 lei - reprezentând accesorii calculate pentru perioada 1.07.2006-19.12.2006 și de 3.073.216 lei - reprezentând obligații fiscale de bază. Prin decizia 345/30.11.2007 Agenția Națională de Administrare Fiscală a admis contestația numai pentru suma de 1.896.701 lei, pentru suma de 3.073.216 lei contestația fiind respinsă ca rămasă fără obiect. Prin respingerea contestație cu privire la suma de 3.073.216 lei pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale pentru următoarele considerente:
1. Organul de soluționare a contestației a interpretat greșit dispozițiile art. 206 alin. (2) din Codul d e procedură fiscală. Acest text se referă la sumele evidențiate în actul fiscal, fără a distinge în raport cu momentul constituirii obligațiilor respective. Interpretarea organului fiscal, în sensul că s-ar putea contesta doar sumele nou constituite, ar duce la concluzia absurdă că o contestație vizând un act fiscal în care s-a înscris abuziv o obligație de plată constituită anterior, dar stinsă prin orice modalitate legală, va fi respinsă ca fără obiect sub pretextul că această obligație s-a născut printr-un act fiscal anterior.
O decizie de calcul accesorii implică, de asemenea, o stabilire a obligațiilor de bază restante. De altfel, legislația fiscală prevede doar în cazul bazei de impunere contestarea doar a deciziei prin care s-a constata aceasta; în acest sens, sunt de reținut art. 174 alin. (3) și (6) din Codul d e procedură fiscală și pct. 1.3 din Ordinul Președintelui nr. 519/2005.
Nu a fost contestată baza de impunere, ci sumele cu titlu de impozite, taxe și contribuții care au fost constate nedatorate prin sentința civilă nr. 2898/2003 și ulterior, prin hotărâri pronunțate în contenciosul fiscal. a valorificat, așadar, aspectul pozitiv al lucrului judecat, prevalându-se de dreptul recunoscut și de constatările făcute prin sentința civilă nr. 2898/2003 pronunțată de judecătorul sindic și prin mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în contenciosul fiscal. Prin urmare, nu prezintă relevanță că aceste obligații au fost constituite prin actul fiscal contestat pentru că motivul contestării s-a născut la o dată ulterioară momentului nașterii lor.
2. Este nelegală respingerea contestație ca fiind rămasă fără obiect în condițiile în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat.
Organul de soluționare a greșit neanalizând în fond contestația cu privire la sume de 3.073.216 lei, ignorând astfel prevederile pct. 12.3 și 12.4 din Ordinul nr. 519/2005. debitul de 3.073.216 lei a fost înscris în decizia nr. 69622/18.12.2006 deși prin sentința civilă nr. 2898F/26.11.2003 judecătorul sindic constatat că nu datorează acest debit. De asemenea, prin mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în contencios fiscal de Tribunalul Neamț și de Curtea de APEL BACĂU - sentința civilă nr. 9/CF/31.01.2007 a Tribunalului Neamț irevocabilă prin decizia civilă nr. 282/20.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, sentința civilă nr. 95/13.08.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, sentința civilă nr. 64/CF/29.06.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 65/CF/29.06.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 13//CF/20.02.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 76/CF/13.10.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 31/CF/23.06.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 77/CF/03.10.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 33/CF/19.07.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 64/CF/6.10.2007 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr.78/CF/3.10.2007 a Tribunalului Neamț și sentința civilă nr. 42/CF/18.05.2007 a Tribunalului Neamț - s-a constatat autoritatea de lucru judecat și s-au anulat actele fiscale și cu privire la obligațiile fiscale de bază care au făcut obiectul contestației soluționate prin sentința civilă nr. 2898F/2003.
3. Înscrierea în actul fiscal contestat a obligației de bază în sumă de 3.073.216 lei este nelegală. Această sumă nu este datorată, așa cum s-a constata prin sentința civilă nr. 2898F/2003 și prin celelalte hotărâri judecătorești. Debitul contestat a fost declarat în cadrul procedurii reorganizării judiciare și exista în sold la data încheierii proceselor-verbale nr. 59464/2000, 5572/200 și 5532/2000 prin care s-au stabilit obligațiile de plată care au făcut obiectul Hotărârii Guvernului nr. 871/2000. Fiind contestate în cadrul acestei proceduri și având în vedere prevalența Legii nr. 64/1995 în raport cu legislația fiscală, a contestat sumele rămase de plată în urma aplicării Hotărârii Guvernului nr. 871/2000, toate contestațiile formulate fiind soluționate de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 2898F/2003, în sensul admiterii contestației pentru sumele de 2.593.763 lei din creanța de 3.496.700 lei declarată de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, 1.595.825 lei din creanța de 2.223.720 declarată de Casa Județeană de Pensii N și 278.913 lei din creanța de 368.054 lei declarată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă În cursul soluționării cauzei Direcția Generală a Finanțelor Publice N s-a subrogat în drepturile și obligațiile Casei Județene de Pensii N și Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă N, în temeiul art. 32 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003, începând cu 1.01.2004.
Ulterior, prin hotărârile judecătorești enumerate, întrate în puterea lucrului judecat, s-a constatat că obligațiile de bază care au făcut obiectul contestației soluționate prin sentința civilă nr. 2898/203 nu sunt datorate și s-au anulat actele fiscale cu privire la aceste debite.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Naf ormulat întâmpinare, în nume propriu și în numele și pentru pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 69622 din 19.12.2006, astfel cum rezultă și din titulatura acestui act, s-au stabilit doar obligații de plată a accesoriilor aferente obligațiilor fiscale, în sumă de 1.896.701 lei. Atâta timp cât suma de 3.073.216 lei nu este datorată de reclamantă în temeiul acestei decizii, nu se poate susține că reclamanta ar fi fost în vreun fel prejudiciată cu această sumă. Obligațiile fiscale principale au la bază alte titluri de creanță decât decizia contestată în cauză, născându-se în urma depunerii de către reclamantă a declarațiilor fiscale prevăzute de lege.
Art. 174 din Codul d e procedură fiscală invocat de reclamantă nu are relevanță în cauză, acest text referindu-se la baza de impunere în ceea ce privește calculul impozitului, taxei sau contribuției stabilite prin decizia de impunere; în cauză este vorba de stabilirea accesoriilor fiscale, obligații fiscale la care art. 174 nu face trimitere.
Având în vedere dispozițiile art. 213 alin. (5) din Codul d e procedură fiscală, organul de soluționare a contestație nu putea soluționa pe fond contestația.
Examinând acțiunea formulată în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt,
Prin decizia nr. 69622 din 19.12.2006 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, emisă de Administrația finanțelor publice R în temeiul art. 86 lit. c) și art. 116 din Codul d e procedură fiscală, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale accesorii în cuantum de 1.896.701 lei. Obligațiile de bază la care au fost calculate accesoriile, rezultând din declarațiile fiscale ale reclamantei, sunt în valoare totală de 3.073.216 lei și au fost evidențiate în decizie doar pentru a ilustra modul de calcul a accesoriilor pentru perioada 30.06.2006 -19.12.2007.
Reclamanta a formulat contestație,împotriva deciziei de impunere nr. 69622/19.12.2007, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului R, prin care s-au stabilit nelegal obligații fiscale accesorii calculate pentru perioada 1.07.2007 - 19-12.2007 în sumă de 1.896.701 lei și în care s-au înscris debite nedatorate în sumă de 3.073.216 lei".
Prin decizia nr. 345 din 30.11.2007 Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor a desființat decizia de calcul accesorii nr. 69622/19.12.2007 emisă de Administrația finanțelor publice pentru suma de 1.896.701 lei reprezentând accesorii (art. 1) și a respins, ca fără obiect, contestația pentru suma de 3.073.216 lei, reprezentând baza de calcul a accesoriilor (art. 2). Sub acest din urmă aspect, organul de soluționare a contestației a reținut dispozițiile art. 206 alin. (2) din Codul d e procedură fiscală și ale pct. 12.1 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 519/2005 și faptul că suma de 3.073.216 lei reprezentând baza de calcul a accesoriilor nu a fost stabilită prin decizia de calcul accesorii nr. 69622/19.12.2007.
Principala hotărâre judecătorească invocată de reclamanta a susține faptul că nu are de plată obligații fiscale de bază est sentința civilă nr. 2898/F/26.11.2003 Tribunalul Neamț. Prin această sentință judecătorul sindic a admis contestația la tabelul definitiv al tuturor obligațiilor, dispunând înscrierea Casei Județene de Pensii N în tabelul creditorilor cu suma de 6.278.948.709 ROL, cât s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă (sumă din care 6.124.445.709 ROL reprezintă debit). Considerând datoriile bugetare stinse parțial ca urmare a aplicării Hotărârii Guvernului nr.871/2000, Direcția Generală a Finanțelor Publice Nac ontinuat să calculeze și să stabilească în sarcina reclamantei accesorii pentru partea din debit neacoperită în urma vânzării acțiunilor (atât pentru creanțele Casei Județene de Pensii N și ale N în drepturile cărora s-a succedat, cât și pentru creanțele proprii, toate făcând obiectul contestației soluționate de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 2898/F/26.11.2003). Prin urmare, Direcția Generală a Finanțelor Publice N și apoi, Administrația finanțelor publice R, a emis, pentru diferite perioade de întârziere la plată, mai multe decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale considerate nestinse prin aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 871/2000, toate acestea fiind contestate de reclamantă potrivit procedurii fiscale.
Majoritatea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ au anulat obligațiile fiscale accesorii, existând, însă, și hotărâri prin care au fost anulate și o parte a obligațiilor fiscale de bază.
Raportând situația de fapt astfel reținută la dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel reține, în drept, următoarele:
Potrivit art. 176 alin. (2) din Codul d e procedură fiscală (la data formulării contestației, devenit art. 206, după republicarea codului în Monitorul Oficial al României 513/31.08.2007) obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în actul administrativ fiscal atacat. Prin urmare, contestația formulată de reclamantă nu putea să privească alte sume decât cele stabilite prin decizia nr. 69622/19.12.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale. Incidența acestui text este de natură să susțină soluția organului de soluționare a contestației, chiar dacă acesta din urmă a reținut un alt temei de drept, respectiv art. 206 din Codul d e procedură fiscală a cărui aplicare a fost contestată de reclamantă prin acțiune. Nu sunt însă aplicabile dispozițiile art. 205 alin. (3) și (6) din Codul d e procedură fiscală invocate de reclamantă pentru că nu s-a pus nici un moment problema contestării bazei de impunere (stabilită pe baza declarațiilor fiscale ale reclamantei) și nici a taxelor, impozitelor sau contribuțiilor, obligații fiscale care nu au fost contestate de reclamantă la momentul stabilirii lor, ci după aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 871/2000 și după pronunțarea sentinței civile nr. 2898/F/2003. Hotărârea Guvernului nr. 871/2000 a creat doar premisele pentru stingerea datoriilor ca urmare a vânzării acțiunilor, dar nu putea avea ca efect invalidarea actelor fiscale care stabileau obligațiile ce urmau a fi stinse prin vânzarea de acțiuni.
Dacă s-ar considera că reclamanta ar fi putut contesta și alte obligații fiscale decât cele stabilite prin decizia nr. 69622/19.12.2007 (contrar art.206 alin.2 Cod procedură fiscală), o astfel de contestație ar fi fost tardivă, fiind făcută cu depășirea termenului prevăzut de art. 207 Cod procedură fiscală (anterior art. 177).
Decizia nr. 69622/2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale constituie, potrivit art. 86 lit. c) din Codul d e procedură fiscală (la data emiterii deciziei și devenit, după ultima republicare a codului, art. 88), un act administrativ asimilat deciziilor de impunere. De asemenea, celălalt temei de drept reținut în decizie - art. 116 (text care nu se mai regăsește în noua reglementare) - se referă la dobânzile datorate pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată. Decizia nr. 69622/2007 a fost emisă cu indicarea expresă, ca temeiuri de drept, a art. 86 lit. c) și a art. 116 din Codul d e procedură fiscală, texte care reglementează deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii, respectiv dobânzile; indicarea acestor temeiuri de drept constituie un argument în plus al faptului că decizia nr. 69622/2007 se referă doar la accesorii, nu și la obligațiile fiscale de bază.
Organul de soluționare a contestației a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor Ordinului nr. 519/2005 emis de Președintele prin care au aprobate Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată. Neputând face obiectul contestației, obligațiile de bază nu puteau fi analizate sub nici un aspect de către Direcția de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (pct. 12.3 al instrucțiunilor), singura soluție care putea fi pronunțată fiind cea prevăzută de pct. 12.1 lit. c) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 519/2005, text care prevede că poate fi respinsă contestația ca fiind fără obiect, în situația în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat. Pronunțarea unei astfel de soluții a împiedicat organul de soluționare a contestației să ajungă la momentul în care să poată face aplicarea dispozițiilor pct. 12.3 ți 12.4, dispoziții invocate de reclamantă. Prin urmare, nu poate fi analizată autoritatea de lucru judecat nici prin prisma funcției sale de excepție (care, de altfel, ar fi cu totul neîntemeiată dat fiind că nu există identitate de obiect în privința contestației și acțiunii care i-a urmat), nici prin prisma funcției sale de prezumție, adică cu luarea în considerare a împrejurărilor de fapt și drept reținute prin sentința civilă nr. 2898/F/2003 sau prin hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ. În legătură cu aceste din urmă hotărâri mai este de făcut mențiunea că, dacă s-ar reține susținerile reclamantei potrivit cărora prin aceste hotărâri au fost anulate și obligațiile fiscale de bază, ar însemna că acțiunea devine lipsită de interes din moment ce se contestă obligații de plată deja anulate prin alte hotărâri judecătorești.
Având în vedere considerentele pentru care organul fiscal nu a putut face aplicarea pct. 12.3 și 12.4 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 519/2005, cu atât mai mult nu vor putea fi analizate motivele de fond invocate prin acțiune (punctul 3 al motivelor acțiunii).; reținerea ca întemeiată a excepției lipsei de obiect a contestației administrative face de prisos analiza acestor motive.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că acțiunea nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta- "" -prin administrator judiciar CONT P N, cu sediul în P N, str.-, -.2, Ap.7, județul N, împotriva pârâtelor MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, cu sediul în B,-, sector 5 șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P N,- Bis, județul
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.- -
Tehnored.- /- 6 ex.
30 aprilie 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa
