Contestație act administrativ fiscal. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 40/2010
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au venit spre pronunțare recursurile declarate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 57 CF din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 08 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamantul a solicitat anularea procesului-verbal nr. 67844/12.06.2003 încheiat de către Administrația Finanțelor Publice P
Prin întâmpinare, pârâtele Administrația Finanțelor Publice P N și Direcția Generală a Finanțelor Publice N au invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 57/CF/02.04.2009 a fost respinsă excepția de necompetență materială, cu privire la cererea de anulare a sumei de 1.500 lei, reprezentând amendă contravențională inclusă în procesul-verbal nr. 67844/12.06.2003.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea reclamantului, având ca obiect suma de 6.307 lei, reprezentând impozit pe venit inclusă în procesul-verbal, ca lipsită de obiect.
A fost admisă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile privind cererea de anulare a sumelor de 8.408 lei, și 5.563 lei, reprezentând dobânzi aferente și respinsă cererea astfel formulată ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru anularea sumei de 1.500 lei, reprezentând amendă contravențională ca neîntemeiată.
Considerentele primei instanțe au fost următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 67844/12.06.2003 încheiat de Administrația Finanțelor Publice P N, au fost stabilite în sarcina, următoarele obligații fiscale suplimentare: 6.307 lei impozit pe venit, 8.408 lei taxă pe valoarea adăugată, 5.563 lei dobânzi aferente taxei pe valoarea adăugată, precum și suma de 1.500 lei decurgând din amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție cu nr. 51589/09.06.2003. a formulat la 26.06.2003 contestație administrativă împotriva procesului-verbal nr. 67844/12.06.2003 numai cu privire la suma de 6.703 lei impozit pe venit, contestația fiindu-i respinsă prin Decizia nr. 111/17.02.2004 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Împotriva aceste decizii a formulat acțiune în contencios administrativ, formulând și alte capete de cerere decât cele ce au format obiectul plângerii prealabile. În acest sens au fost contestate pe lângă impozitul pe venit în sumă de 6.307 lei și măsurile privind taxe pe valoarea adăugată în sumă de 8.408 lei, penalitățile de întârziere de 5.563 lei precum și suma de 1.500 lei decurgând din amendă. Prin sentința civilă nr. 95/CA/17.06.2004 în dosarul nr. 132/CA/2004 Tribunalul Neamța desființat parțial Decizia nr. 111 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N și procesul-verbal nr. 67844/10.06.2003 numai în ce privește obligarea la plata sumei de 6.307 lei reprezentând impozit pe venit agricol. Hotărârea astfel pronunțată este irevocabilă.
Deși se referă la același proces-verbal emis de Administrația Finanțelor Publice P N și la aceeași Decizie emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N pentru actuala acțiune nu există autoritate de lucru judecat. În acest sens, în acțiunile despre care fac vorbire pârâtele, calitatea de reclamant a avut-o iar în actuala acțiune, calitatea de reclamant o are. Prin urmare nu subzistă tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză) întrucât părțile sunt diferite de părțile din acțiunea anterioară, astfel încât excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă.
În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la sumele de 8.408 lei și a sumei de 5.563 lei accesorii s-a constatat că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția fiind admisă cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii pentru aceste sume.
Cu privire la suma de 6.307 lei reprezentând impozit pe venit acțiunea reclamantului este lipsită de obiect în condițiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă această obligație fiscală este desființată. Pe cale de consecință, pentru această sumă acțiunea reclamantului a fost respinsă ca lipsită de obiect.
În ce privește includerea amenzii de 1.500 lei în procesul-verbal nr. 67.844/12.06.2004, nu este invocat nici un motiv de nelegalitate al acestei includeri, cererea astfel formulată de reclamant fiind respinsă ca neîntemeiată.
Sentința a fost recurată în termen legal, ambele pârâte formulând critici, astfel:
Administrația Finanțelor Publice PNa invocat soluționarea greșită a excepției autorității de lucru judecat, atâta timp cât toate aspectele dezbătute de instanță au fost analizate prin sentința civilă nr. 95/CA/17.06.2004 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 132/CA/2004, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 527/02.12.2007 a Curții de APEL BACĂU.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil.
Recurenta a înțeles să invoce și excepția lipsei calității procesuale active pentru reclamantul, care nu a depus procură de reprezentare pentru.
II. Direcția Generală a Finanțelor Publice Nac onsiderat soluția ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat este greșită;
2. în mod eronat a fost admisă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la cererea de anulare a sumelor de 8.408 lei taxă pe valoarea adăugată și accesoriile fiscale aferente în sumă de 5.563 lei.
În dezvoltarea celor două motive, a arătat recurenta că din cuprinsul sentinței civile nr. 95/CA/17.06.2004 rezultă în mod evident că instanța a avut în vedere faptul că reclamanții au contestat și obligația de plată, reprezentând în sumă de 8.408 lei și accesoriile în sumă de 5.563 lei, precum și amenda contravențională în sumă de 1.500 lei.
Din aceeași hotărâre rezultă că instanța a analizat toate capetele de cerere, inclusiv cel referitor la contestarea de către a măsurilor stabilite de organul de control privind și accesorii, totalizând suma de 13.972 lei, reținând că procesul-verbal de control a fost contestat numai în ceea ce privește impozitul pe venitul agricol, organul de soluționare a contestației pronunțându-se, în consecință, prin decizie motivată.
A mai arătat recurenta că reclamanții nu au susținut prin probe netemeinicia constatărilor organelor de control.
De asemenea, instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei și în ceea ce privește - ul, soluția sub acest aspect constituind obiectul recursului declarat de prin reprezentanți.
Iar, cât privește soluția asupra celui de-al doilea capăt de cerere, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N (impozitul pe veniturile din agricultură), ambele recursuri fiind, însă, respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 527/02.12.2004 pronunțată în dosarul nr. 4723/2004.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă cererea de exonerare de la plata taxei pe valoarea adăugată nu a făcut obiectul contestației formulată în procedură prealabilă, în litigiul anterior, prin mandatar, a contestat procesul-verbal de control nr. 67844/12.06.2003 și în ceea ce privește respectiva taxă, direct, în fața instanței, nefiind contestat de nicio parte.
Tot prin sentința anterioară cererea privind anularea amenzii contravenționale în sumă de 1.500 lei a fost disjunsă, cu declinarea competenței, soluție ce nu a fost criticată.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
În prezenta cauză se contestă procesul-verbal nr. 67844/12.06.2003, privind, autorizată în baza Legii nr. 54/1990 în vederea desfășurării activității de cultivare terenuri agricole.
Prin procesul-verbal mai sus-indicat, încheiat de Administrația Finanțelor Publice N, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare: 6.307 lei RON, impozit pe venit; 8.408 lei RON, taxă pe valoarea adăugată; 5.563 lei RON dobânzi aferente și s-a aplicat amendă contravențională în sumă de 1.500 lei RON (proces-verbal de contravenție nr. 51589/09.06.2003).
, prin mandatar, a mai formulat la data de 26.06.2003, pe cale administrativă, în temeiul nr.OUG 13/2001, contestație împotriva procesului-verbal nr. 67844/12.06.2003 cu privire la suma de 6.307 lei, impozit pe venit.
Prin decizia nr. 111/17.02.2004 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice N, contestația formulată pe cale administrativă, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Acțiunea introdusă în contencios administrativ împotriva celei din urmă decizii a format obiectul dosarului nr. 132/CA/2004 al Tribunalului Neamț, soluționată prin sentința civilă, nr. 95/CA/17.06.2004 prin admitere în parte, desființarea deciziei și anularea parțială a procesului-verbal nr. 67.844/12.06.2003, în ceea ce privește suma de 6.307 lei, fiind menținute celelalte măsuri.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Soluția dată în dosarul mai sus precizat nu are autoritate de lucru judecat în cea de-a doua acțiune, considerentele primei instanțe fiind corecte sub aspectul soluționării excepției.
Dacă în prima acțiune numitul a acționat în calitate de reprezentant pentru, în prezentul dosar se prezintă ca și reclamant, legea recunoscând legitimare procesuală activă celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal ( art. 205 alin. 1 și 2 din nr.OG 92/2003).
Din această perspectivă, excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către recurenta Administrația Finanțelor Publice PNa pare ca nefondată.
Hotărârea judecătorească produce, pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, față de aceștia se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv, de prezumție).
Astfel, deși în primul dosar a avut calitatea de mandatar, acesta nu poate fi considerat participant în proces, ci este terț față de hotărârea pronunțată în respectiva cauză.
Reține, așadar, că în ceea ce privește suma de 6.307 lei, reprezentând impozit pe venit, prin hotărâre irevocabilă această obligație fiscală a fost desființată, așa încât nu se mai poate solicita reluarea verificării jurisdicționale asupra aspectelor deja tranșate în mod irevocabil.
Recurentele fac, însă, confuzie între principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești (care presupune într-adevăr, ca obligativitatea acestor efecte și autoritatea de lucru judecat să se impună numai părților) și principiul opozabilității acelorași efecte (care se manifestă în relația cu terții, interzicând acestora să le ignore și să le încalce, câtă vreme nu fac dovada unei alte realități juridice).
Reține ca fiind corect modul de soluționare al primei instanțe asupra cererii privind celelalte două sume: de 8.408 lei, respectiv 5.563 lei accesorii, reținând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Astfel, instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
Prin urmare, observând că sentința recurată se sustrage tuturor criticilor de nelegalitate și netemeinicie formulate prin cele două recursuri, în raport de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va dispune respingerea acestora ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile, ca nefondate, declarate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, cu sediul în P N,- bis. județul N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 57 CF din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în P N,-, -. B,. 66, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red. - - 08.01.2010
Tehnored. - ex. 5
09 ianuarie 2010
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
