Contestație act administrativ fiscal. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.403/CA/2008-
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5 în contradictoriu cu intimatul pârât Serviciul de Control Fiscal III cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5 și intimata reclamantă - SRL S M cu sediul în SM, - împotriva Sentinței nr.311/CA din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.58/18.11.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei - SRL SMs olicită respingerea ca neîntemeiat a recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe-5.000 lei la instanța de fond și 2.500 lei în recurs. Depune la dosar note de ședință.
Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate. Recurenta în motivele de recurs dezvoltă susținerile organului de control fiscal, instanța de fond fiind părtinitoare luând întocmai raportul de expertiză efectuat. Cum recurenta nu a solicitat efectuarea unui raport de contraexpertiză, instanța de fond nu putea decât să dea o hotărâre bazându-se pe expertiza contabilă efectuată în cauză.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr. 311/CA din 01.07.2008 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" SRL SMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL CONTROL FISCAL III S M, a anulat în parte Decizia nr. 8822/29.06.2007 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 8822/26.01.2007 formulată de reclamantă, admite contestația reclamantei în sensul că,
A anulat în parte Decizia de impunere nr. 552/26.10.2006 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 78789/26.10.2006 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, ca nelegale cu privire la suma de 217.205 lei reprezentând: 72.760 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 50.159 lei dobânzi la impozitul pe profit, 9.941 lei penalități de întârziere, 48.868 lei TVA stabilit suplimentar, 30.391 lei dobânzi aferente TVA și 5.086 lei penalități aferente TVA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Organele de control din cadrul DGFP S M, au efectuat inspecția fiscală privind modul de calcul, evidențiere și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat consolidat la societatea reclamantă, constatările organului de control fiind inserate în Raportul de inspecție fiscală nr. 78789/26.10.2006, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 552/26.10.2006 (filele 11-18, 22-44 de la dosar).
Prin Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere, menționate, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare la bugetul de stat reprezentând: 73.551 lei impozit pe profit suplimentar, dobânzi de întârziere 50.230 lei, penalități de întârziere 9962 lei, 67.285 lei TVA stabilit suplimentar, dobânzi de întârziere 33308 lei, penalități de întârziere de 5661 lei, impozit pe veniturile nerezidenților 1465 lei, dobânzi aferente, 1102 lei, penalități 197 lei și amenzi 10000 lei.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație ce a fost admisă în parte prin Decizia nr. 8822/29.06.2007 (filele 3-10 de la dosar) emisă de pârâta S
Pentru a se verifica în fapt înscrisurile deținute de către reclamantă, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidența contabilă a acesteia, consecințele juridice a operațiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale, pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fapt, respectiv corecta interpretare a acesteia, în cauza dedusă judecății a fost efectuată o expertiză contabilă complexă.
Întrucât instanța de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica la fața locului în fapt evidențele contabile ale societăților comerciale în general, aceasta nu are decât cunoștințe minime, elementare de contabilitate, iar în prezenta speță s-a constatat chemarea instanței de a aplica legea la o stare de fapt prezentată în mod diferit de către contribuabil, în lipsa altor probe care ar putea fi coroborate pentru a se stabili starea reală de fapt în cauză, instanța de fond și-a întemeiat constatările de fapt și cele de specialitate contabilă pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiției, în calitate de auxiliar al acesteia.
În baza constatărilor expertului, instanța de fond a apreciat că societatea reclamantă nu datorează bugetului de stat, următoarele sume care au fost stabilite incorect de către organul fiscal: 72.760 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 50.159 lei dobânzi la impozitul pe profit, 9.941 lei penalități de întârziere, 48.868 lei TVA stabilit suplimentar, 30.391 lei dobânzi aferente TVA și 5.086 lei penalități aferente TVA.
În acest sens tribunalul a reținut susținerile expertului cuprinse în concluziile la raportul de expertiză judiciară întocmită în cauză ( filele 76 - 84), potrivit cărora:
"Societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar în sumă de 72.760 lei, dobânzi aferente 50.159 lei și penalizări 9.941 lei, conform anexei ne. 2 la prezentul raport, datorează impozit suplimentar 791 lei, dobânzi 71 lei și penalizări 21 lei;
Cu ocazia înregistrării clădirii din investiție proprie, toate bunurile materiale utilizate sunt deductibile fiscal;
Societatea a calculat corect cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale, pe baza programului propriu;
Societatea nu datorează cu TVA suplimentar în sumă de 48.868 lei, cu dobânzi aferente 30.391 lei și penalizări 5.086 lei, dar datorează majorări de întârziere pentru utilajul importat în sumă de 12.610 lei și TVA suplimentar de 8.417 lei, ca urmare a dublei înregistrări, dobânzi aferente 1.915 lei și penalizări 575 lei;
Totodată datorează impozit pentru nerezidenți 1.465 lei, dobânzi 1.102 lei și penalizări 197 lei".
În justificarea aspectelor neclare invocate de către pârâtă prin obiecțiunile formulate, expertul a răspuns acestor obiecțiuni (filele nr. 100 -102).
Din răspunsul la aceste obiecțiuni, instanța a reținut că, referitor la încadrarea în duratele normale de funcționare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe), societatea a procedat legal și corect, așa cum rezultă și din răspunsul formulat prin raportul de expertiză contabilă, la încadrarea în duratele normale de funcționare a imobilizărilor corporale și necorporale. La baza calculării cheltuielilor cu amortizarea au stat planurile de amortizare anuale întocmite pe baza HG nr. 964/1998 și nr. 2139/2004, precum și prevederile Legii nr. 15/1994, republicată în 1998. Astfel pentru utilajele în domeniul masei plastice se prevede o durată de funcționare de 10 ani, conform codului d e clasificare nr. 2.6.3.2. aprobat prin HG nr. 964/1998, iar conform HG nr. 2139/2004, această durată de funcționare s-a modificat de la 8 la 12 ani, conform codului d e clasificare nr. 2.6.3.2. iar organele de control au dispus o durată de 11 ani, care durată nu este prevăzută în HG nr. 964/1998, iar pentru perioada următoare unitatea a folosit media anilor admiși, adică tot 10 ani. În concluzie, calculul cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe s-a făcut cu respectarea reglementărilor legale în vigoare, astfel își menține răspund dat la acest obiectiv stabilit de Tribunalul Satu Mare.
Referitor la aplicarea metodei de amortizare accelerată, societatea a procedat corect la calcularea acestei amortizări în primul an de funcționare până la 50 % din valoarea de intrare a utilajului conform art. 19 alin.C din Legea nr. 15/1994, republicată în anul 1998, astfel și această cheltuială cu amortizarea accelerată a utilajului este deductibilă fiscal, iar art. 11 alin. 1 din Legea nr. 414/2002 chiar confirmă, că sunt deductibile aceste cheltuieli în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 și nu prevede obligativitatea avizării acestei metode de către organele fiscale, chiar este imposibilă această metodă și, de regulă nu s-au mai practicat astfel de metode.
În urma expertizării documentelor justificative, cu privire la calcularea cheltuielilor cu amortizările, cu ieșirea prin vânzarea mijloacelor fixe și descărcarea din gestiune a acestora, s-a constatat că societatea a respectat prevederile regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, prevăzute prin nr. 306/2002 și nr. 1752/2005, iar operațiunile contabile au fost corect înregistrate în evidența contabilă.
În ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor cu deplasările efectuate, societatea a reconstituit documentul, respectiv decontul cu deplasări lipsă la data controlului, conform art. 25 cap. III din Legea contabilității nr. 82/1991.
În ceea ce privește proiectul "implementarea și certificarea sistemelor de management ", societatea a procedat corect la înregistrarea acestui proiect pe cheltuieli și nu pe contul de imobilizări necorporale, pe motivul că acest proiect nu se încadrează ca și imobilizări necorporale, pentru că nu are o valoare de peste 1.500 lei, respectiv peste 1.800 lei, conform HG nr. 105/2007 și nu a avut o durată de serviciu peste un an.
Referitor la discounturi de care a beneficiat societatea de la - SRL B, care a livrat diferite clișee, cu greșeli de imprimare în valoare de 1.538 lei, pentru remedierea acestor defecțiuni furnizorul a acordat discounturi pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu aceste livrări, astfel această valoare nu reprezintă un venit suplimentar.
În ceea ce privește achiziționarea unor diverse materiale de la - SRL O, societatea respectivă a transmis copia a facturii nr. - din 13.10.2005 cu menținea "ține loc de original", care fiind semnată și ștampilată pentru conformitate cu originalul, astfel acest document este legal și real și poate fi înregistrat în evidența contabilă.
Societatea a procedat legal și corect pe baza documentelor justificative, la efectuarea unei investiții proprii, cu are ocazie nu a realizat venituri și nici cheltuieli care să influențeze profitul societății, astfel toate materialele și cheltuielile cu prestările de servicii au fost înregistrate direct în Contul 231 " corporale în curs" care cont contabil nu poate să aibă corespondent în conturile de venituri și cheltuieli.
Expertizele tehnice de reevaluare a mijloacelor fixe nu pot modifica duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, doar numai valoarea acestora, iar efectuarea acestor evaluări poate fi realizată de comisia de specialitate din unitate sau de expert reevaluator conform HG nr. 403/2000.
În ceea ce privește achiziționarea în cursul anului 2003 unui utilaj tehnologic, după care societatea a obținut un certificat de amânare a exigibilității TVA-ului în vamă, în sumă de 72.602 lei, din care a achitat 30.000 lei și a rămas neachitată o diferență de 42.602 lei, care va deveni exigibilă în momentul plății. Întrucât pentru decontarea TVA-ului se întocmesc deconturi lunare, iar aceste deconturi nu prevăd posibilitatea evidențierii acestei sume neachitate, societatea a înregistrat această obligație în Contul 8038 "Alte valori în afara bilanțului", care urmează să fie reluată în cadrul bilanțului odată cu plata acestei diferențe la bugetului statului, iar așa cum s-a menționat și în raport, cu această ocazie TVA-ul achitat se recuperează de la bugetul statului la data plății.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - SRL.
Recursul este motivat în drept pe dispozițiile art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă.
În motivele căii de atac, în esență se arată că în mod greșit instanța de fond a respins în totalitate obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, acceptând în totalitate acest raport de expertiză, care în opinia recurentei nu a lămurit aspectele invocate.
În continuarea căii de atac se critică Raportul de expertiză în sensul că acesta nu analizează punctual constatările organelor de inspecție fiscală pentru a demonstra deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea pe analitic și pe mijloace fixe. Totodată nu se prezintă calculul amortizării mijloacelor fixe și nici nu s-aținut seama de prevederile legale potrivit cărora nu se poate aplica amortizarea accelerată la mijloacele de transport ci numai la mașini, utilaje și instalații de lucru.
În ce privește deductibilitatea cheltuielilor cu deplasările se susține de către recurentă că aceasta poate fi aplicată doar pe baza unor documente justificative, ori la data controlului societatea nu prezenta astfel de documente și nici expertul nu precizează că acestea au existat în momentul efectuării expertizei, astfel ă se poate presupune că acestea au fost reconstituite.
În ce privește proiectul de implementare și certificare a sistemelor de management al calității și securității ocupaționale, expertul a ținut cont doar de cheltuielile aferente acestui proiect în trimestrul II 2005, fără a ține seama de faptul că societatea a înregistrat cheltuieli cu acest proiect atât în 2005 cât și în 2006, a căror valoare depășește suma minimă pentru a fi considerat mijloc fix. În opinia recurentei costurile cu elaborarea și certificarea proiectului trebuiau incorporate în valoarea acestuia, fără să afecteze conturile de cheltuieli. În ce privește discounturile de la - SRL B acestea au generat un venit pentru societate astfel că era necesară înregistrarea lor și impozitarea corespunzătoare.
Materialele consumabile achiziționate de la - SRL nu au avut la bază un document justificativ în original, ci doar o copie prezentată doar expertului și nu și organelor fiscale la data controlului.
În ce privește investiția realizată în regie proprie, expertul susține că societatea a procedat legal și corect când le-a considerat ca fiind venituri neimpozabile ca urmare a recepției clădirii construite în această modalitate, în felul acesta însă atât conturile de cheltuieli cât și cele de venituri ale societății au fost afectate.
Răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate în opinia recurentei nu sunt în măsură să modifice constatările stabilite de organele de inspecție fiscală,deoarece argumentele aduse încalcă prevederile legale.
În ce privește amânarea exigibilității TVA - ului în vamă pentru utilajul tehnologic din import se susține că expertul a tras concluzia că societatea se încadrează în prevederile art.17 alin. 2 lit. a din Legea nr.347/2002 și că în această situație nu se datorează TVA suplimentar ci doar majorări de întârziere.
Suma de 42.602 lei pe care organul fiscal a stabilit-o în sarcina societății ca TVA suplimentar neachitată până la data controlului a fost stornată din evidența contabilă prin efectuarea unor înregistrări contabile eronate, stingând astfel obligația de plată a acestui TVA fără o bază legală.
În concluzie, susține recurenta că nu poate fi de acord cu nici unul din punctele de vedere din raportul de expertiză contabilă judiciară deoarece doar organele de control au procedat corect la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare.
Prin notele de ședință depuse la dosar intimata - SRL solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Se arată că motivele invocate în recurs sunt nefondate deoarece soluția instanței de fond s-a bazat pe constatările expertului care a reținut că intimata nu datorează impozit pe profit suplimentar în sumă de 72.760 lei cu dobânzile și penalitățile aferente, ci doar în sumă de 791 lei cu dobânzile și penalitățile calculate la această sumă.
La obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză s-a răspuns de către expert punctual cu privire la toate situațiile obiecționate.
Pe de altă parte, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reia punctul de vedere a organului de control așa cum este el consemnat în Raportul de inspecție fiscală, fără a se sprijini pe o lucrare tehnică de specialitate, respectiv pe o contraexpertiză care să combată raportul de expertiză efectuat în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304 ind. Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Se constată că motivele de recurs nu conțin o critică propriu zisă adusă hotărârii atacate, ci ele reiterează obiecțiunile pe care recurenta pârâtă le-a formulat la Raportul de expertiză contabilă administrată în cauză, fiind în M parte copia acestor obiecțiuni.
Expertiza efectuată într-o cauză este o probă în dosar în vederea clarificării situației de specialitate pe care instanța o consideră necesară a fi clarificată, deoarece judecătorul nu poate să aibă cunoștințe contabile respectiv fiscale ample.
Ca probă ea profită cauzei, iar puterea ei probantă poate fi răsturnată ori printr-o altă probă de aceeași natură respectiv o contraexpertiză, ori printr-un orice alt mijloc de probă admis de lege.
În speță, hotărârea instanței de fond s-a bazat pe concluziile expertizei administrate în cauză, ca fiind unica probă din dosar, a cărei forță probantă nu a fost răsturnată printr-un alt mijloc de probă.
Simpla afirmație a recurentei pârâte că raportul său de inspecție fiscală este cel corect și nu concluziile expertizei ce contrazic acest raport nu este suficientă pentru ca forța probantă a expertizei să fie răsturnată, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize în condițiile în care a fost nemulțumită de răspunsul expertului la obiecțiunile sale. Prezentă prin reprezentantul său în ședința publică din 04 iunie 2008, solicitat un termen în vederea studierii răspunsului dat de expert la obiecțiunile sale; cererea fiindu-i admisă iar cauza amânată pentru 25 iunie 2008. La această dată recurenta nu se mai prezintă la dezbateri astfel că se apreciază că ea nu a mai obiecționat răspunsului dat de expert, răspuns care susține concluziile expertizei efectuate.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 și 316 Cod Procedură Civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod Procedură Civilă, aceasta va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - SRL S M în cuantumul indicat în dispozitivul prezentei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 în contradictoriu cu intimatul pârât Serviciul de Control Fiscal III cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 și intimata reclamantă - SRL S M cu sediul în S M,- împotriva Sentinței nr.311/CA din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate - SRL SMs uma de 2.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11. 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
Jud. fond
Tehn.red./2 ex.
03.12.2008
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Rițiu Roxana, Toros Vig
