Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4203/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4203
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, împotriva sentinței nr. 546 din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă MEȘTEȘUGĂREASCĂ PRESTAREA
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 14 octombrie 2009, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 546 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei MEȘTEȘUGĂREASCĂ PRESTAREA C, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A anulat decizia nr. 126/5.11.2006, emisă de D, deciziile de impunere nr. 82/28.05.2007 și 83/28.05.2007 și raportul de inspecție fiscală din data de 21.05.2007 emis de D - C și a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată către bugetul statului în cuantum de 27.263 lei reprezentând TVA, impozit pe profit, taxă asupra activităților dăunătorilor și accesorii.
A fost obligată FP. D la plata către reclamantă a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta Cooperativă Meșteșugărească Prestarea Cas olicitat anularea deciziei nr. 1263 din data de 05.11.2007, anularea raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 21.05.2007 precum și anularea debitelor nelegal stabilite de organele de control, respectiv TVA în cuantum de 105.204 lei din totalul de 111.182 lei și impozit pe profit în sumă de 71.416 lei, deoarece veniturile care au fost realizate au fost determinate de mijloace fixe la care organele de control au scos din cheltuieli valoarea amortizărilor.
Prin decizia 126 din data de 05.11.2007 emisă de către Daf ost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamanta Societatea Cooperativă Prestarea C prin care aceasta contestă suma de 303.593 lei reprezentând obligații suplimentare stabilite de plată în sarcina reclamatei către bugetul statului și către bugetul asigurărilor de sănătate. Suma respectivă a fost stabilită prin deciziile de impunere nr. 82/28.05.2007 și 83/28.05.2007 în urma efectuării controlului de către organele fiscale, control finalizat prin raportul de inspecție fiscală din data de 21.05.2007 emis de D -
Prin încheierea de ședință de la 15 ianuarie 2008 instanța de judecată a dispus încuviințarea și administrarea probei cu expertiza contabilă prin care să se determine exact sumele pretins datorate de către reclamantă, stabilite de D și pretins nedatorate de reclamantă astfel cum au fost indicate în acțiunea reclamatei, respectiv dacă suma pretins datorată de reclamantă a fost stabilită corect sau eronat de către organul de control.
Prin raportul de inspecție fiscală organul de control, în urma verificărilor efectuate privind taxele și contribuțiile salariale, a stabilit de plată în sarcina reclamatului suma de 201.904 lei și accesorii în cuantum de 101.619 lei către bugetul statului.
Raportul de expertiză contabilă, ale cărei concluzii au fost însușite și de către expertul asistent propus de reclamată, stabilește faptul că suma pretins datorată de către reclamantă în sumă totală de 303.523 lei a fost stabilită eronat de către organul de control fiscal, suma datorată de către reclamantă fiind în cuantum de 27.263 lei debit din care 20.241 lei, 6.963 lei impozit pe profit și 86 lei taxa asupra activităților dăunătorilor și de 3.973 lei accesorii din care 2.831 accesorii, 1.091 lei accesorii impozit pe profit și 51 lei accesorii taxa asupra activității dăunătorilor.
Instanța de judecată, în raport de concluziile raportului de expertiză, a constatat faptul că sumele stabilite de organul fiscal prin actele fiscale de control au fost stabilite eronat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat într-un prim motiv că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat prin acțiunea introductivă.
Astfel, s-a susținut că în ceea ce privește contribuțiile la fondurile speciale, reclamanta contestă următoarele sume: CAS angajator - 5.228 lei, fond risc și accidente de muncă - 371 lei, fond șomaj angajator - 2.731 lei, fond șomaj asigurat - 519, CASS angajator - 3.366 lei, CASS asigurat - 3.724 lei și impozitul pe venitul din salarii în cuantum de 2.821 lei.
Pe lângă aceste sume contestate, reclamanta a mai fost obligată și la plata următoarelor sume 16.223 lei - CAS angajator, 10.529 lei - CAS asigurat. în consecință, în mod eronat, instanța de fond a anulat în totalitate actele administrativ - fiscale contestate, deoarece prin acțiunea introductivă reclamanta nu le-a contestat în totalitate.
În consecință, instanța trebuia să mențină aceste acte pentru suma de 10.529 lei -CAS asigurat și pentru suma de10.995 lei (16223 lei - 5228 lei) - CAS angajator.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta a precizat în mod clar că a achitat sumele declarate, deci nu contestă faptul că ar datora aceste sume.
În ceea ce privește dispozitivul hotărârii recurate, s-a solicitat să se constatate că aceasta conține dispoziții contradictorii.
În acest sens s-a arătat că deși prima instanță admite în totalitate contestația și anulează in totalitate actele administrative, în fapt stabilește în sarcina reclamantei obligația de plată către buget a unora dintre sume. Mai mult, în dispozitivul hotărârii recurate suma stabilită ca și obligație bugetară nu este defalcată pe categorii de obligații bugetare, principale si accesorii, iar in cadrul obligațiilor bugetare pe categorii de impozite, nefiind indicat care dintre sumele din actele administrative trebuie anulate si în ce cuantum.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a invocat că hotărârea nu cuprinde motivele avute în vedere la pronunțarea soluției așa cum impune art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
În acest sens s-a susținut că prin sentința pronunțată se arată că instanța si-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, fără a indica motivele care au condus la formarea acestei opinii, aceasta neavând cum să reprezinte motivare a unei hotărâri judecătorești.
Pe fond,considerăm că, hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece cu privire la TVA, instanța de fond a reținut că sumele respective au fost stabilite în mod eronat de către inspecția fiscală.
S-a susținut că inspecția fiscală a stabilit în mod corect că petenta avea dreptul să deducă TVA în luna în care au fost emise documentele care au stat la baza înregistrării operațiunilor contabile.
Datorită faptului că reclamanta a dedus TVA - ul anticipat perioadei în care au fost emise documentele respective au fost încălcate prevederile art. 134 alin. 3 din Codul fiscal.
Așa cum s-a susținut și la instanța de fond, s-a arătat că reclamanta a exercitat dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor respective, fără ca documentele care au stat la baza acestei operațiuni să îndeplinească condițiile stabilite prin art. 51 (2) din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Pentru carburanții auto achiziționați, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform nr.OUG 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 64/2002, republicată, cu modificările ulterioare, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului."
De asemenea, reclamanta a încasat avansuri pentru bunurile livrate fără a colecta TVA, încălcând astfel dispozițiile art. 134, alin. 5, lit. b din Codul fiscal.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței unei facturi fiscale pentru a putea deduce TVA - ul respectiv, fiind astfel încălcate prevederile art. 145, alin. 8, lit. a din Codul fiscal:
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 si art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare șui nu s-au administrat probatorii.
Analizându-se recursul formulat în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile art. 3041cod procedură civilă se reține că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 alin. 5 și 6 cod procedură civilă: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. - În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."
În speță, instanța de fond, având în vedere la pronunțarea hotărârii recurate doar concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, fără a face o analiză a acestuia din punctul de vedere al cererilor formulate în cauză precum și a dispozițiilor legale incidente a încălcat dispozițiile legale mai sus citate, pronunțând astfel și o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă care impun ca hotărârea judecătorească să cuprind ă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din acest punct de vedere sentința recurată ce are în vedere exclusiv concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză este nemotivată ceea ce duce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra acesteia.
În acest context se are în vedere și că decizia de impunere nr. 82/28.05.2007, ce constituie în cauză actul administrativ fiscal ce a stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina contribuabilei reclamante reține în sarcina acesteia următoarele obligații fiscale suplimentare:
- Impozit pe profit: 74.687 lei și 31.699 lei majorări de întârziere;
- TVA: 112.294 lei și 38.830 lei majorări de întârziere;
- CAS angajator: 17.149 lei și 15.989 lei majorări de întârziere;
- CAS reținut de la asigurați: 5.228 lei și 5.311 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de accidente de muncă și boli profesionale angajator: 371 lei și 332 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de șomaj angajator: 2.731 lei și 2.528 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de șomaj de la angajați: 519 lei și 536 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de sănătate angajator: 3.666 lei și 3.781 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de sănătate de la angajați: 3.724 lei și 2.607 lei majorări de întârziere;
- Impozit pe veniturile din salarii: 2.821 lei și 1.889 lei majorări de întârziere;
- asupra activităților dăunătoare sănătății: 86 lei și 51 lei majorări de întârziere.
Din aceste sume prin contestația înaintată autorității administrativ fiscale competente cu soluționarea acesteia contestatoarea reclamantă nu a înțeles să conteste în întregime sumele mai sus precizate ci numai următoarele sume:
- Impozit pe profit: 71.416 lei și 30.326 lei majorări de întârziere;
- TVA: 111.182 lei și 38.830 lei majorări de întârziere;
- CAS angajator: 234 lei și 15.989 lei majorări de întârziere;
- CAS reținut de la asigurați: 5.228 lei și 5.311 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de accidente de muncă și boli profesionale angajator: 371 lei și 332 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de șomaj angajator: 2.731 lei și 2.528 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de șomaj de la angajați: 519 lei și 536 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de sănătate angajator: 3.666 lei și 3.781 lei majorări de întârziere;
- Contribuția pt. asig. de sănătate de la angajați: 3.724 lei și 2.607 lei majorări de întârziere;
- Impozit pe veniturile din salarii: 2.821 lei și 1.889 lei majorări de întârziere;
Prin urmare, din decizia de impunere contestatoarea nu a înțeles să pună în discuție în procedura administrativă următoarele obligații stabilite suplimentar:
- Impozit pe profit: 3.271 lei și 1.373 lei majorări de întârziere;
- TVA: 1.112 lei;
- CAS angajator: 16.915 lei:
- asupra activităților dăunătoare sănătății: 86 lei și 51 lei majorări de întârziere.
Prin acțiunea formulată în instanță și care nu a mai fost precizată pe parcursul procesului reclamanta contestă:
- Impozit pe profit: 71.416 lei;
- TVA: 105.204 lei:
- CAS reținut de la asigurați: 5.228 lei;
- Contribuția pt. asig. de accidente de muncă și boli profesionale angajator: 371 lei;
- Contribuția pt. asig. de șomaj angajator: 2.731 lei;
- Contribuția pt. asig. de șomaj de la angajați: 519 lei;
- Contribuția pt. asig. de sănătate angajator: 3.666 lei;
- Contribuția pt. asig. de sănătate de la angajați: 3.724 lei;
- Impozit pe veniturile din salarii: 2.821 lei; toate cu majorările aferente.
De unde rezultă că prin acțiune reclamanta nu contestă:
- Impozit pe profit: 3.271 lei;
- TVA: 7.090 lei;
- CAS angajator: 17.149 lei;
- asupra activităților dăunătoare sănătății: 86 lei și 51 lei majorări de întârziere; la fel cu majorările aferente.
Prin urmare, cel puțin sub aspectul cererilor formulate în cauză de reclamantă care pe parcursul procedurii și-a restrâns cuantumul sumelor contestate, decizia de impunere în discuție în prezenta cauză nu putea fi anulată în totalitate, impunându-se a fi menținută cel puțin sub aspectul sumelor necontestate.
Din acest punct de vedere sentința supusă controlului judiciar în prezenta cauză este și contradictorie, deoarece anulează în totalitate decizia de impunere dar și decizia 83 privind nemodificarea bazei de impunere însă stabilește totuși contribuții suplimentare în sarcina contribuabilului.
Mai mult, nestabilind clar obiectul litigiului, așa cum s-a procedat mai sus, și adoptând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză fără a face o analiză critică a acestora în raport cu obiectul cererii și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a exonerat-o pe reclamantă și de plata sumei reprezentând contribuție suplimentară la asigurările sociale datorată de angajator și pe care aceasta nu o mai contestase.
În consecință, pentru a se face analiza fondului cauzei de către prima instanță în raport de cererile și de apărările formulate de părți și pentru ca acestea să nu fie private de un grad de jurisdicție, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 și 5 cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
În rejudecare prima instanță va analiza acțiunea formulată în raport cu obiectul acesteia și cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 și 6 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, împotriva sentinței nr. 546 din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă MEȘTEȘUGĂREASCĂ PRESTAREA
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. G,V,
2 ex.
23 Octombrie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
