Contestație act administrativ fiscal. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR ---03.02.2009

DECIZIA CIVILĂ -.421

Ședința publică din 18 martie 2009

PREȘEDINTE: Rodica Olaru

JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă

JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1037/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă, avocat, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cererii de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamantului, domnul avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei. Depune concluzii scrise și factura nr.045/17.03.2009 reprezentând dovada cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilănr.1037/8.XII.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, a dispus anularea chitanței seria - -.- din 17.07.2007 emisă de T- Trezoreria T, prin care reclamantul a achitat suma de 5728 lei, taxa specială la prima înmatriculare și a Adresei nr. - DIN 18.07.2008 emisă de T- Biroul, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5728 lei reprezentând taxa speciala auto la prima înmatriculare, achitata de reclamant, cu chitanța seria - -.- din 17.07.2007, actualizată cu dobânda legală, de la data de 13.08.2008, până la restituirea efectivă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1004,30 lei reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.

În motivare s-a reținut că reclamantul achitat pârâtei suma de 5.728 lei cu chitanța nr.seria - nr.- din 17.VII.2007, în temeiul art.2141-2143Cod fiscal.

În cauza dedusă judecății instanța a constatat că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.

Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.

Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură sau mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare".

A considera că reclamantul nu poate contestat încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Deoarece, România este stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratele originare ale comunității, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state.

Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța urmează sa admită acțiunea astfel cum a fost formulata si va anula actul administrativ reprezentat de adresa nr.- DIN 18.07.2008 emisa de către T.

Instanța obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 5728 lei achitată cu chitanța seria - -.- din 17.07.2007, actualizată cu dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Tribunalul a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1004,30 lei reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.

În cauză a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.

În motivare recurenta critică prima instanță pentru că a admis acțiune în tot deși trebuia admisă în parte, cu privire la diferența între suma de 5728 lei achitată de contribuabil la data de 17.07.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehiculele, solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nt.50/2008 pentru autoturismul în cauză.

Recurenta consideră că acțiunea este și fără obiect parțial în raport cu OUG nr.50/2008, pentru că art.11 din ordonanță prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Din acest punct de vedere și pentru această parte din sumă, acțiunea reclamantului este fără obiect, existând o procedură de restituire de care acesta poate să uzeze și în urma căreia va primii suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicită reținerea cauzei pentru judecare și în consecință respingerea ei.

Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta mai solicită respingerea cererii privind dobânzile aferente taxei pentru că în materia fiscală se aplică prevederile art.2 din nr.OG9/2000 care prevede că dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii, astfel în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este putătoare de dobânzi fără se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."

Or, în speță pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG9/2000 așa cum în mod nelegal a solicitat reclamanta, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, privitor la dobânzi în cadrul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.

Se mai invocă și necesitatea reducerii onorariului de la suma de 1.000 lei la suma de 200 lei, în temeiul prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă: "Art.274 3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".

Susține că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii dar și față de muncă îndeplinită de către avocat, în condițiile în care cauza a fost soluționată la al doilea termen de judecată, situație în care munca avocatului a fost minimă, rezumându-se la redactarea cererii de chemare în judecată și la prezenta fizică în instanță.

Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite împotriva sentinței civile nr.1037/8.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la dobânzi față de reclamantul în condițiile art.124 Cod procedură fiscală și se menține în rest sentința, pentru că:

În privința dispoziției de obligare a pârâtei la plata de dobânzi, instanța de fond a făcut aplicarea art.1082 Cod civil, stabilind ca acestea să fie plătite începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii integrale a sumei încasată de pârâte.

Potrivit dispozițiilor legale cu caracter special prevăzute în Codul d e procedură fiscală, art.70, termenul de soluționare a cererilor de restituire a sumelor plătite bugetului de stat se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare.

Art.70 alin.2 din Cod dispune că "În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate", iar în conformitate cu prevederile art.124 din Codul d e procedură fiscală privitor la " în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget": Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Deci, în materie fiscală nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil ci cele prevăzute în Codul d e procedură fiscală, aspect sub care sentința este nelegală și recursul pârâtelor se admite, modificându-se sentința așa cum s-a arătat mai sus.

Acțiunea nu este parțial fără obiect, cum eronat se susține prin recurs, întrucât OUG nr.50/2008 nu este aplicabil în litigiu, atâta timp cât este un act normativ ulterior încasării taxei în cauză, fiind de principiul dreptului administrativ că legalitatea unui act administrativ se verifică prin raportare exclusivă la temeiurile legale în baza cărora s-a emis, deci în speță, în funcție de art.214 ind.1 și ind.2 Cod fiscal.

Legat de invocarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, pentru că a intervenit OUG nr.50/2008, Curtea constată că este de asemenea nefondată juridic pentru argumentele susmenționate și de asemenea pentru că nu există nicio dispoziție legală cuprinsă în ordonanța care să interzică promovarea unor acțiunii în restituirea taxelor de înmatriculare încasate conform art.2141-2143Cod fiscal.

Curtea respinge ca neîntemeiată și critică legată de acordarea cheltuielilor de judecată, atâta timp cât recurenta nu a făcut dovada neincidenței prevăzute de art.274 Cod procedură civilă, care se aplică indiferent de caracterul neabuziv al încasării taxei din litigiu.

Este nefondată și critica legată de cuantumul onorariului de avocat pentru că susținerile recurentei nu evocă în ce constă caracterul minim al muncii a părătorului ales, pentru ca aceste critici să fie pertinente cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Administrația finanțelor publice T împotriva sentinței civile nr.1037/8.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.

Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la dobânzi față de reclamantul în condițiile art.124 Cod procedură fiscală.

Menține în rest sentința.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică 18.III.2009

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.--20.III.2009

Tehnored. /26.03.2009/ 2 ex.

Prima instanță: Tribunalul Timiș /Judecător:

Președinte:Rodica Olaru
Judecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Timisoara