Contestație act administrativ fiscal. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.423
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1005/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta recurentă și pârâta intimată.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție excepția lipsei de interes a recurentei T în formularea recursului și acordă cuvântul pe aceasta.
Reclamantul solicită admiterea excepției. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Administrației Finanțelor Publici Sânnicolau M și Direcția Generală a Finanțelor Publice, contestând actul administrativ nr. 22128/15.07.2008, privind soluționarea Contestației înregistrata sub nr.18227/29.05.2008, care viza modul se soluționare a cererii de restituirea a taxei auto pentru prima înmatriculare. Reclamantul a solicitat ca instanța de judecată să dispună anularea tuturor actelor administrative emise de către pârâte, respectiv actul cu nr.16614/15.05.2008 și actul cu nr. 22128/15.07.2008, restituirea sumei de 6.469 lei, reprezentând taxa specială auto de prima înmatriculare, încasata de către acestea de la reclamant, conform chitanței seria - nr. - din data de 18.06.2007, obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale aferente sumei de 6.469 lei, de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă a acestei sume, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că a achiziționat un autoturism marca BMV an de fabricație 2003, având nr. identificare, autovehicul folosit pentru a cărui înmatriculare în circulație a fost nevoit sa plătească taxa specială auto pentru prima înmatriculare pârâtelor în suma de 6.469 lei, conform chitanței seria - nr.- din data de 18.06.2007. S-a arătat că s-a formulat cerere pentru restituire, iar ulterior s-a formulat contestație pe cale administrativă împotriva modului de soluționare a cererii de restituire, care a fost soluționata nefavorabil prin actul administrativ cu nr. 16614/15.05.2008, iar împotriva acestui act administrative s-a formulat contestație care a fost soluționata de asemenea nefavorabil prin actul administrativ "decizie" de către același organ fiscal cu nr.22128/15.07.2008, iar în cadrul ambelor solicitări s-a solicitat restituirea efectiva a sumei menționate.
Reclamantul a arătat că încasarea acestei taxe a fost netemeinică, fapt care rezida din aspectul că pârâta a încasat suma fără emiterea unei Decizii - act administrative din partea acesteia, așa cum prevede Codul Fiscal și Codul d e Procedura Fiscala precum Normele Metodologice de aplicare a acestora, ca și cum ar fi achitat prețul pentru un obiect cumpărat, ceea ce contravine actelor normative menționate, deoarece orice suma de bani încasată de către pârâte sau care trebuie să fie achitată acestora, trebuie achitate în baza unei Decizii de.
Reclamantul a solicitat a se constata că în motivarea celui de al doilea act administrativ solicitat a fi anulat, pârâta a făcut trimitere la o serie de art. și acte normative invocate de către aceasta, fără a tine seama de faptul ca acestea sunt nelegale, și contravin Tratatului Comunității Europene.
Reclamantul a mai arătat că pârâtele fac referire în conținutul nr.OUG 50/21.04.2008, act normativ pe care reclamantul îl consideră nelegal și emis cu încălcarea dispozițiilor Tratatului, în condițiile în care acest act normativ a fost emis după achitarea de către reclamant a taxei menționate și a cărei restituire s-a solicitat. S-a învederat că este imposibil ca un act normativ ca acesta sa facă trimitere și să-si găsească aplicabilitatea cu efecte în trecut, în condițiile în care principiile constituționale prevăd ca orice act normativ emis produce efecte pentru viitor și nu pentru trecut
Pârâta DGFP T, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, respingerea acțiunii formulata de către reclamant ca netemeinică și nelegală, menținerea ca temeinică și legală a actelor administrative fiscale emise de Trezoreria Sânnicolau M și Sânnicolau.
Prin sentința civilă nr.1005/26.11.2008, Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a dispus anularea adreselor nr. 16614/15.05.2008 și nr. 22128/11.07.2008 emise de Sânnicolau M și a chitanței seria - nr. - din 18.06.2007 emisă de Trezoreria Sânnicolau M și obligă pârâta T să restituie reclamantului suma de 6.469 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism, cu dobândă legală începând cu data de 18.06.2007 și până la restituirea efectivă a sumei și a respins acțiunea față de pârâta
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP T, excepție invocată de către această pârâtă, instanța o va admite ca fiind întemeiată, întrucât actele contestate de către reclamant nu au fost emise de această pârâtă, astfel că instanța va respinge acțiunea reclamantului față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei instituții fără calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMV an de fabricație 2003, având nr. identificare, autovehicul folosit pentru a cărui înmatriculare în circulație a fost nevoit sa plătească taxa specială auto pentru prima înmatriculare în suma de 6.469 lei, conform chitanței seria - nr.- din data de 18.06.2007, aflată la fila 5 din dosar.
În cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M prin adresa nr. 16614/15.05.2008, aflată la fila 3 din dosar.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai M în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia adreselor nr. 16614/15.05.2008 și nr. 22128/11.07.2008 emise de Sânnicolau M și a chitanței seria - nr. - din 18.06.2007 emisă de Trezoreria Sânnicolau M și obligă pârâta T să restituie reclamantului suma de 6.469 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism, cu dobândă legală începând cu data de 18.06.2007 și până la restituirea efectivă a sumei, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel în parte acțiunea reclamantului, fiind întemeiată numai sub această formă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice Tad eclarat recurssolicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, admiterea inadmisibilității cauzei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a reținut eronat că în speță se impune respingerea excepției, întrucât reclamantul prin acțiunea sa nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.205 din OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, actualizata la data de 03.03.3008.
Astfel, conform textului de lege mai sus menționat, reclamantul ar fi avut obligația de a contesta în procedura prealabilă, actul administrativ a cărei anulare o solicită la Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M, fiind un act emis de aceasta instituție, procedura legala pe care aceasta nu a îndeplinit-o până în pre
Mai mult arată că odată cu intrarea în vigoare a art.11 din OG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se arată că:" taxa rezultată ca diferență între suma achitată de către contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Prin urmare, având în vedere prevederile actelor normative menționate mai sus, procedura de restituire urmează a fi elaborată și aprobată prin HG, cererile de restituire urmând a fi soluționate potrivit acestei proceduri care a fost elaborată.
Pentru neîndeplinirea procedurii prealabile solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, consideră că instanța a reținut greșit ca se impune admiterea acțiunii reclamantului având în vedere că acesta avea obligația, la data înmatriculării autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor Art.2141, 2142, 2143din Legea nr.571/2003, actualizata, coroborate cu prevederile HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând excepția lipsei interesului invocată din oficiu,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată, având nr. 1005/CA/26.11.2008, Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În aceste condiții, Curtea constată că recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T este lipsit de interes, de vreme ce instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte.
Curtea amintește că existența interesului este o condiție necesară promovării unei cereri în justiție, astfel cum impune implicit art.109 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - conform căruia "oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente" - și art. 111 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept."
În judecarea prezentului recurs, Curtea reține că solicitarea Direcției Generale a Finanțelor Publice T de respingere a acțiunii ca nefondată este lipsită de interes, de vreme ce instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte, iar această autoritate nu a fost obligată prin sentința civilă recurată la anularea vreunui act sau la plata vreunei sume de bani ori la executarea unei alte obligații.
Curtea subliniază că - potrivit cererii de recurs - pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu a înțeles să formuleze recursul în calitate de reprezentantă a instituției obligate prin hotărârea recurată la plata sumei solicitate de reclamant.
Dimpotrivă, din cererea de recurs rezultă că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taî nțeles să formuleze recursul în nume propriu.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că este lipsit de interes recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1005/CA/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, urmând a fi respins cu această motivare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Instanța va luat, totodată, act că intimatul nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1005/CA/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Ia act că intimatul nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -31.03.2009
tehnored. - 02.04.2009; 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
