Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 414/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.414
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.1079/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T și intimatul intervenient având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru pârâtele intimate DGFP T și T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinări din partea pârâtelor DGFP T și
Reprezentantul pârâtelor DGFP T și T, consilier juridic depune la dosar delegații de reprezentare.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtelor DGFP T și T, consilier juridic solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței tribunalului Timiș.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul tribunalului Timiș sub nr-, reclamanta - SRL Tac hemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T, solicitând ca prin hotărârea anularea deciziei de impunere nr.209/2008, a raportului de inspecție fiscala nr. 1251/2008, a deciziei -, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat ca, la data de 27.02.2008 inspectori în cadrul - T - Administrația Finanțelor Publice T - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridic au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 1251 ocazie cu care au constatat faptul că suma de 19.803,00 lei reprezentând accize restituite societății de T cu Decizia de Restituire Accize nr. 50203 din 08.02.2005 nu poate fi justificată de societate.
Reclamanta arata ca, în acest context s-a menționat faptul că, din conținutul documentelor existente în perioada supusă inspecției fiscală și anume decembrie 2004 - ianuarie 2005, cantitatea de 22.440 litri combustibil achiziționat de societatea noastră de la Calor 1 cu Factura seria -, -. -/09.12.2004 și dată în consum în perioada 10.12.2004 - 17.01.2005 în vederea obținerii de probe la instalația de abur tehnologic nu are corespondentă în producția perioadei respective.
Cu alte cuvinte s-a susținut faptul că utilizarea combustibilului menționat, și pentru care societatea noastră a obținut restituirea accizelor, nu a avut nici un efect practic în sensul că nu s-ar fi obținut probele pentru care a fost utilizat combustibilul achiziționat de societate cu factura nr. - din 09.12.2004.
Datorită acestui fapt organul de control fiscal a apreciat că nu se justifică restituirea accizei restituite în baza Deciziei de Restituire nr. 50203/08.02.2005 în sumă de 19.803, 00 lei și pentru acest motiv a fost emisă decizia de impunerea contestată în care s-a dispus, pe de o parte, obligarea la plata sumei de 19.803 lei cu titlu de accize, iar pe de altă parte, obligarea petentei și la plata sumei de 20.401 lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei 08.02.2005 - 20.02.2005.
Se mai arata ca, împotriva măsurilor dispuse de T, a formulat contestație în temeiul art. 205 -207 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, acțiune care a fost înregistrată la autoritatea administrativă emitentă la data de 19.03.2008 sub nr. 80046.
Prin Decizia nr. 406/76 din data de 10.04.2008 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T s-a respins contestația formulata de petenta ca fiind neîntemeiată și, pe cale de consecință, a menținut, în totalitate, măsurile dispuse de organul de control din cadrul
Pentru a dispune astfel serviciul soluționare contestații din cadrul Taa preciat că societatea nu a depus la organul de control fiscal documentele întocmite privind consumul normat de combustibil necesar în procesul tehnologic "pentru probe la instalația de abur tehnologic" pentru a justifica scutirea de plată a accizei în sumă de 19.803 lei.
Reclamanta apreciază, că atât constatările și măsurile dispuse de organul fiscal la finalizarea activității de control, cât și decizia prin care a fost soluționată contestația formulată de societate în procedură administrativă prealabilă sunt nelegale și neîntemeiate.
La data de 20.01.2005 societatea a înregistrat, prin Serviciul Registratură a T, o cerere prin care a solicitat restituirea accizei plătite în momentul achiziționării combustibilului Calor 1, aferent nr. -/09.12.2004, cererea fiind înregistrată sub nr. 56205.
în susținerea cererii au fost depuse, în copie, o serie de documente identificate sub formă de factura fiscală nr. -/09.12.2004; bonuri de consum combustibil; fișă magazie; balanța de verificare și fișe de cont nr. 635, 6022 și 3022; autorizație de utilizator final; ordinul de plată cu care s-a achitat acciza și extrasul decont în care s-a evidențiat operațiunea menționată.
Totodată, se arata, faptul că în conținutul cererii adresate de societate T în vederea obținerii autorizației de utilizator final a evidențiat destinația care va fi dată combustibilului achiziționat de la Calor 1 și anume faptul că acesta va fi utilizat, cităm;" în procesul tehnologic pentru obținerea de abur necesar desfășurării procesului de producție"
In urma cererii formulată, motivată și documentată de societate, la data de 04.10.2004 Tae liberat autorizația de utilizator final nr. 63T/04.10.2004, autorizație care permitea societății noastre să achiziționeze de la A B - Punct de lucru Rafinăria P, în regim de scutire de la plata accizei, cantitatea de 540.000 litri combustibil.
Reclamanta a arătat că, întreaga cantitate de combustibil achiziționată de la A B - Punct de lucru Rafinăria P și pentru care am obținut scutirea de accize a fost utilizată în scopul declarat.
De asemenea se menționează, faptul că, prin arderea acestui combustibil și din materia primă utilizată societatea noastră a obținut o cantitate de 1.500 litri alcool probă, lichid care urma să fie supus unor analize temeinice de laborator pentru a se stabili calitatea lichidului obținut, gradația acestuia și celelalte caracteristici ale sale pentru ca, ulterior, să se aprecieze oportunitatea continuării activității prin obținerea autorizație de antrepozit fiscal sau, dimpotrivă, să se oprească activitatea în această direcție datorită proastei calități a produsului obținut.
Cu ocazia controlului organul fiscal nu a recunoscut cantitatea de lichid de 1.500 litri - alcool probă - obținută prin utilizarea combustibilului la care a făcut referire rezumându-se numai la a afirma faptul că această utilizarea acestei cantități de combustibil nu are corespondență în producția perioadei 10.12.2004- 17.01.2005.
Tocmai datorită acestui fapt cantitatea de lichid de 1.500 litri - alcool probă - obținută prin utilizarea combustibilului la care am făcut referire mai sus a fost realizată în luna februarie 2005 adică la un interval de aproximativ 30 de zile fată de perioada în care fost dată în consum cantitatea de combustibil achiziționată de societatea noastră cu factura nr. -/09.12.2004.
Această cantitate de lichid - alcool probă - nu a putut fi analizată și verificată de societatea noastră datorită unei alte intervenții nelegale efectuate de către o altă grupă de control fiscal, de această dată din cadrul T, care la momentul respectiv a procedat la confiscarea acesteia considerând că societatea a produs alcool etilic în afara antrepozitului fiscal.
Reclamanta apreciază, că actele administrative de dispoziție contestate sunt nelegale motiv pentru care solicită anularea acestora și exonerarea societății de la plata taxelor contestate.
Pârâtele T si T au depus la dosar întimpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii întrucât, în baza Raportului de inspecție fiscală din data de 27.02.2008, a fost emisa Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. 209 /27.02.2008 de către T - pentru suma totala de 40.204 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare, respectiv debit accize in suma de 19.803 lei si dobânzi si penalități aferente accizelor in suma de 20.401 lei.
Prin sentința civilă nr.1079/15 decembrie 2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că prin raportul de inspecție fiscală din 27.02.2008 încheiat de către inspecția fiscală s-a reținut că societatea nu poate justifica utilizarea conform destinației a cantității de combustibil Calor pentru care a beneficiat de scutire de la plata accizelor pentru combustibilul utilizat în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic și apă caldă.
S-a reținut ca nu se justific restituirea accizei restituite în baza deciziei de restituire în suma de 419.803 lei, pentru care s-a procedat la calcularea dobânzilor și penalităților în sumă de 20.401 lei.
Ca urmare s-a emis decizia de impunere pentru obligațiile suplimentare de plată.
Împotriva acestor acte fiscale, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. - emisă de către
În motivare s-a reținut că - " " SRL avea obligația prezentării organului fiscal, documentele întocmite privind consumul normat de combustibil necesar în procesul tehnologic"pentru probe la instalația de abur tehnologic" pentru a justifica scutirea de plată a accizei în sumă de 19.803 lei.
Întrucât aceasta cerință legală nu a fost îndeplinită de către petenta, Biroul de Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T consideră legale constatările organului fiscal că petenta nu avea dreptul la restituirea accizei în cuantumul de mai sus. Drept consecința, este întemeiata emiterea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale de plata stabilite de inspecția fiscală pentru obligația plații accizelor în suma de 19.803 lei.
Referitor la accesoriile în cuantum de 20.401 lei, înscrise în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala, emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 1.251 din 27 februarie 2008, organul de soluționare a contestației retine ca acestea sunt aferente accizelor stabilite în sarcina contestatarei și reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul de 19.803 lei.
Deoarece, în sarcina -" " SRL a fost reținut debitul de natura accizelor in cuantum de 19.803 lei. aceasta datorează si accesoriile in suma de 20.401 lei aferente acestor accize, măsura fiind una accesorie, conform principiului de drept "accesorium sequitur principale".
Împotriva acestei decizii precum si a actelor fiscale, reclamanta a formulat contestație pe care tribunalul o va respinge ca neîntemeiata si nedovedita pentru următoarele considerente:
La data de 09.12.2004, reclamanta a achiziționat o cantitate de 22440 litri de carburant in vederea producerii unei cantități de alcool etilic cu titlu de proba de alcool etilic, iar pentru aceasta cantitate a beneficiat de restituirea accizelor in suma de 19.803 lei.
Pentru restituirea accizelor, reclamanta avea obligația stabilita de pct.23.4 alin.1 si 2 din HG 44/2004 care prevăd: " înainte de fiecare achiziție de combustibil pentru motor in regim de scutire utilizatorul va face o cerere la autoritatea fiscala teritoriala in raza căreia își desfășoară activitatea. Cererea va fi însoțită de un memoriu în care va fi descrisă operațiunea pentru care este necesar consumul de combustibil pentru motor si se vor menționa perioada de desfășurare a operațiunii, numărul orelor de funcționare ale motoarelor si ale instalațiilor de dragare si consumul normat de combustibil pentru motor."
Reclamanta nu si-a îndeplinit obligația si nici din actele depuse ulterior la organele fiscale sau în faza de judecată nu a rezultat perioada de desfășurare a operațiunii, numărul orelor de funcționare și consumul normal de combustibil.
În expertiza contabilă efectuată, care împărtășește nejustificat punctul de vedere al reclamantei, se arata că în legislația în materie nu există o prevedere legală care să condiționeze scutirea de la plata accizelor aferente uleiurilor minerale achiziționate in scopul utilizării drept combustibil în procesul tehnologic și producția obținută, motivat de faptul că reclamanta susține că acea cantitate de alcool a fost de fapt o proba.
În primul rând, din cantitatea mare de combustibil este puțin probabil ca acesta ar fi fost utilizat pentru obținerea de probe si pe de alta parte reclamanta nu a depus la dosar acte din care sa rezulte că aceste probe au fost efectuate.
În contabilitate firmei nu se regăsesc operațiunile invocate de către reclamanta pe motivul ca nu a rezultat alcool etilic dat spre vânzare.
În al doilea rând, art. 201 din 571/2003 precizează că sunt scutite de la plata accizelor combustibili pentru motor utilizați în domeniul producției, ori reclamanta nu a făcut dovada că i-a utilizat în domeniul producției.
Din actele depuse la dosar nu se prezintă detaliat procesul tehnologic, adică nu se cunoaște perioada de desfășurare a operațiunii, numărul orelor de funcționare ale motoarelor și ale instalațiilor sau consumul normat de combustibil pentru motor.
Reclamanta a susținut că acest combustibil a fost utilizat pentru producerea de probe tehnologice, dar din actele contabile nu rezultă că această cantitate ar fi fost înregistrată ca pierdere tehnologica, actele depuse necoroborându-se cu susținerile reclamantei.
În consecința, tribunalul a constatat că în mod temeinic și legal organul de inspecție fiscală a întocmit raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere, iar decizia emisă în soluționarea contestației este temeinică și legală.
Așa fiind, în conformitate cu art.18 din.554/2004, tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta " ". solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii în contencios administrativ.
În motivare, recurenta a arătat că înregistrat, prin Serviciul Registratură a T, o cerere prin care a solicitat restituirea accizei plătite în momentul achiziționării combustibilului Calor 1, aferent nr. -/09.12.2004, cererea fiind înregistrată sub nr. 56205.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, o serie de documente identificate sub formă de factura fiscală nr. -/09.12.2004; bonuri de consum combustibil; fișă magazie; balanța de verificare și fișe de cont nr. 635, 6022 și 3022; autorizație de utilizator final; ordinul de plată cu care s-a achitat acciza și extrasul decont în care s-a evidențiat operațiunea menționată.
Arătă totodată faptul că în conținutul cererii adresate de societate T în vederea obținerii autorizației de utilizator final a evidențiat destinația care va fi dată combustibilului achiziționat de la Calor 1 și anume faptul că acesta va fi utilizat, cităm:" în procesul tehnologic pentru obținerea de abur necesar desfășurării procesului de producție"
În urma cererii formulate, motivată și documentată de societatea, la data de 04.10.2004 Tae liberat autorizația de utilizator final nr. 63T/04.10.2004, autorizație care permitea societății să achiziționeze de la A B - Punct de lucru Rafinăria P, în regim de scutire de la plata accizei, cantitatea de 540.000 litri combustibil.
Menționează că întreaga cantitate de combustibil achiziționată de la A B - Punct de lucru Rafinăria P și pentru care au obținut scutirea de accize a fost utilizată în scopul declarat.
Mai arată că prin arderea acestui combustibil și din materia primă utilizată societatea a obținut o cantitate de 1.500 litri alcool probă, lichid care urma să fie supus unor analize temeinice de laborator pentru a se stabili calitatea lichidului obținut, gradația acestuia și celelalte caracteristici ale sale pentru ca, ulterior, să se aprecieze oportunitatea continuării activității prin obținerea autorizație de antrepozit fiscal sau, dimpotrivă, să se oprească activitatea în această direcție datorită proastei calități a produsului obținut.
Cu ocazia controlului organul fiscal nu a recunoscut cantitatea de lichid de 1.500 litri - alcool probă - obținută prin utilizarea combustibilului la care am făcut referire rezumându-se numai la a afirma faptul că această utilizarea acestei cantități de combustibil nu are corespondentă în producția perioadei 10.12.2004 -17.01.2005.
faptul că obținerea alcoolului etilic este un proces complex, care presupune mai multe faze și procedee tehnologice, iar derularea acestuia se efectuează în timp.
Tocmai datorită acestui fapt cantitatea de lichid de 1.500 litri - alcool probă - obținută prin utilizarea combustibilului la care a făcut referire mai sus a fost realizată în luna februarie 2005 adică la un interval de aproximativ 30 de zile față de perioada în care fost dată în consum cantitatea de combustibil achiziționată de societatea noastră cu factura nr. -/09.12.2004.
Această cantitate de lichid - alcool probă - nu a putut fi analizată și verificată de societate datorită unei alte intervenții nelegale efectuate de către o altă grupă de control fiscal, de această dată din cadrul T, care la momentul respectiv a procedat la confiscarea acesteia considerând că societatea noastră a produs alcool etilic în afara antrepozitului fiscal, acțiune asupra căreia nu dorește să insiste întrucât constituie obiectul unul alt dosar de contencios administrativ.
Nici la data respectivă organul de control fiscal nu a înțeles și nu a vrut să înțeleagă că lichidul confiscat nu este alcool etilic ci este o probă de alcool care urmează să fie analizată și expertizată de laboratoare specializate în domeniu, iar pentru obținerea unor astfel de probe nu este necesar obținerea autorizației de antrepozit fiscal.
Se constată, cu ușurință, existenta unui paradox în activitatea de control efectuată de organul fiscal materializată în aceea că la data de 27.02.2008 o grupă de inspectorii fiscali apreciază că nu se justifică restituirea unor accize în sumă de 19.803 lei datorită faptului că o cantitate de combustibil, dată în consum în perioada 10.12.2004 -17.01.2005 în vederea obținerii de probe la instalația de abur tehnologic, nu are corespondentă în producția perioadei, în timp ce la data de 13.06.2007 o altă grupă de inspectori fiscali procedează la confiscarea unei cantități de 1.500 litri lichid - alcool probă - obținută în luna februarie 2005 în urma utilizării cantității de combustibil achiziționată cu factura nr. -/09.12.2004, cantitate dată în consum în aceiași perioadă, adică 10.12.2004 - 17.01.2005, pe motivul că la date respectivă societatea noastră ar fi produs alcool etilic în afara antrepozitului fiscal.
Din conținutul celor menționate mai sus rezultă, cu claritate următoarele aspecte, astfel: pe de parte, faptul că acea cantitate de combustibil la care face referire organul fiscal, achiziționat cu Factura nr. -/09.12.2004 de la Calor 1 și care a fost dată în consum în perioada 10.12.2004 -17.01.2005 are corespondență în producția perioadei respective întrucât în acea perioadă a fost obținut? cantitatea de lichid de 1.500 litri - alcool probă; Pe de altă parte faptul că restituirea accizei achitată de societate în sumă de 19.803 lei în baza Deciziei de Restituirea nr. 50203/08.02.2005 s-a făcut cu respectarea exigențelor legale în speță cu respectarea prevederilor art. 192, 201 aliniat 1, litera a) și K) din Legea nr. 571/2003 republicată privind Codul fiscal și: Normelor aprobate prin nr.HG 44/2004 art. 23 aliniat 1 și 2 și 4 referitoare la scutirea de plată a accizelor.
Toate aspectele menționate mai sus au fost confirmate de expertiza încuviințată și efectuată în cauză, document prin care s-a arătat că societate nu datorează statului creanța bugetară stabilită prin actele administrativ contestate
Tribunalul Timiș cu ocazia soluționării acțiunii formulate nu a făcut nimic altceva decât a preluat minuțios afirmațiile autorităților administrative pârâte folosindu-se de speculațiile și supozițiile acestora pentru a motiva hotărârea pronunțată folosind expresii de tipul, cităm:"este puțin probabil să" sau "societatea comercială reclamantă nu a depus la dosar acte din care să rezulte că aceste probe au fost efectuate."
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea reține că în prezenta cauză, reclamanta " " a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 209/27.02.2008 și a raportului de inspecție fiscală 1251/27.02.2008, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, precum și a deciziei nr. 406/76/10.04.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva aceleiași decizii de impunere.
Curtea constată că prin decizia de impunere contestată s-a stabilit în sarcina reclamantei plata unor obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 40.204 RON, compusă din accize în sumă de 19.803 lei, și penalități de întârziere de 20.401 lei.
Starea de fapt:
În fapt, s-a reținut că reclamanta " " a solicitat Administrației Finanțelor Publice T eliberarea autorizației de utilizator final de produse accizabile. În conținutul cererii de eliberare a autorizației de utilizator final, reclamanta a evidențiat destinația care va fi dată combustibilului achiziționat de la Calor 1 și anume faptul că acesta va fi utilizat "în procesul tehnologic pentru obținerea de abur necesar desfășurării procesului de producție".
La data de 04.10.2004 Administrația Finanțelor Publice Tae liberat reclamantei autorizația de utilizator final nr. 63T/04.10.2004, autorizație care permitea societății reclamante să achiziționeze de la A B - Punct de lucru Rafinăria P, în regim de scutire de la plata accizei, cantitatea de 540.000 litri combustibil accizabil.
În baza acestei autorizații, reclamanta a achiziționat la data de 9.12.2004, conform facturii fiscale seria - nr. -/09.12.2004, o cantitate de 22.440 litri de combustibil tip Calor 1, pentru care a beneficiat de restituirea accizelor, conform deciziei de restituire a accizelor nr. 50.203/8.02.2005 a Administrației Finanțelor Publice
În luna februarie 2005, reclamanta " " a realizat o cantitate de 1500 litri de alcool ale cărui calități sunt contestate de părți într-un alt litigiu fiscal.
Astfel, reclamanta a susținut că a produs 1500 litri de alcool probă, lichid care urma să fie supus unor analize temeinice de laborator pentru a se stabili calitatea lichidului obținut, gradația acestuia și celelalte caracteristici ale sale pentru ca, ulterior, să se aprecieze oportunitatea continuării activității prin obținerea autorizației de antrepozit fiscal sau, dimpotrivă, să se oprească activitatea în această direcție datorită proastei calități a produsului obținut.
Organele fiscale au apreciat însă că este vorba despre alcool etilic rafinat, motiv pentru care, printr-o altă inspecție fiscală, au apreciat că reclamanta se face vinovată de deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, procedând și la confiscarea cantității de 1500 litri de alcool.
Opinia organelor fiscale:
Prin decizia de impunere contestată, organele fiscale au reținut că acea cantitate de 22.440 litri de combustibil accizabil, dată în consum în perioada 10.12.2004-17.01.2005 în vederea producerii unei cantități de alcool etilic cu titlul de probă de alcool etilic, nu are corespondență în producția de alcool etilic realizată de reclamantă în această perioadă.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice a apreciat că nu se justifică restituirea accizei restituite în baza Deciziei de Restituire nr. 50203/08.02.2005 în sumă de 19.803 lei, și pentru acest motiv a fost emisă decizia de impunerea contestată, în care s-a dispus, pe de o parte, obligarea reclamantei la plata sumei de 19.803 lei cu titlu de accize, iar pe de altă parte, obligarea petentei și la plata sumei de 20.401 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei 08.02.2005 - 20.02.2005.
Opinia reclamantei:
Reclamanta s-a apărat susținând că acei 22.440 litri de combustibil accizabil au fost utilizați pentru a produce o cantitate de 1500 litri de alcool probă, în cursul lunii februarie 2005 (dat fiind faptul că obținerea alcoolului etilic este un proces complex, care presupune mai multe faze și procedee tehnologice).
Aprecierea Curții:
Curtea reține că stabilirea obligației de restituire a accizei a fost justificată prin aceea că organele fiscale au reținut că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 201 alin. 1 lit. k) din Codul fiscal, respectiv condiția ca uleiul mineral achiziționat de reclamantă să fi fost utilizat drept combustibil în scop tehnologic.
Organele fiscale au apreciat că reclamanta nu a dovedit utilizarea combustibilului achiziționat drept combustibil în scop tehnologic.
Conform art. 201 alin. 1 lit. k) din Codul fiscal, " sunt scutite de la plata accizelor:
k)orice ulei mineral achiziționat direct de la agenți economici producători sau importatori,utilizat drept combustibil în scop tehnologicsau pentru producerea de agent termic și apă caldă".
În raport cu conținutul acestui text, Curtea reține că scutirea de la plata accizelor este aplicabilă numai în măsura în care se dovedește utilizarea combustibilului achiziționat de reclamantă ca și combustibil în scop tehnologic.
În consecință, Curtea nu poate fi de acord cu concluzia expertizei contabile, care a arătat - la fila 68 din dosarul tribunalului Timiș - că " în legislația în materie nu există nici o prevedere care să condiționeze scutirea de plata accizelor aferente uleiurilor minerale în scopul utilizării drept combustibil în procesul tehnologic și producția obținută".
Sarcina dovedirii utilizării combustibilului în scop tehnologic revine reclamantei, aceasta trebuind să dovedească faptul că a utilizat combustibilul în condițiile impuse de lege pentru scutirea acestuia de la plata accizei.
Astfel, conform art. 65 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, " contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal".
De aceea, Curtea nu poate fi de acord nici cu o altă concluzie expertizei contabile, care a învederat - tot la fila 68 din dosarul tribunalului Timiș - că organul fiscal nu a arătat că "cum a ajuns la concluzia că pentru cantitatea de alcool etilic rafinat obținută nu s-a consumat întreaga cantitate de combustibil achiziționat".
Curtea constată, în această privință, că susținerile reclamantei privind utilizarea combustibilului în litigiu în scopuri tehnologice, nu au fost justificate prin documente contabile care să indice date privind consumul acestei cantități de combustibil de 22.440 litri, în scopul obținerii probei de alcool etilic în cantitate de 1.500 litri, pentru perioada 09.12.2004-17.01.2005.
De asemenea, Curtea constată că nici în luna februarie 2005 nu este evidențiată în contabilitate producția probei de alcool etilic.
Curtea reține, totodată, lipsa datelor privind consumul normat de combustibil necesar pentru producerea de abur tehnologic pe unitate de produs finit.
Reclamanta nu a produs nici un fel de documente în acest sens nici în fața instanței de fond și nici în recurs.
Curtea subliniază în acest context necesitatea dovedirii de către reclamantă a faptului că acei 22.440 litri de combustibil accizabil au fost utilizați efectiv pentru a produce cei 1.500 litri de alcool probă (sau alcool etilic, cum susțin organele fiscale). Simplul fapt că s-a produs o cantitate de 1.500 litri de alcool nu este suficientă pentru a se reține că acei 22.440 litri de combustibil accizabil au fost utilizați pentru a produce acea cantitate de alcool, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat și nu a înregistrat în evidențele sale datele necesare pentru determinarea consumului de combustibil accizabil în cadrul acestei operațiuni tehnologice.
Or, în absența acestor date, Curtea nu poate reține caracterul legal al scutirii reclamantei de la plata accizelor datorate pentru cantitatea de 22.440 litri de combustibil accizabil (respectiv combustibil tip Calor 1), pentru care a beneficiat de restituirea accizelor.
Date fiind aceste considerente, Curtea apreciază că recursul formulat de reclamanta " " este nefondat.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 1079/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 1079/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--09.III.2009
Tehnored. /13.04.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
