Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4254/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4254
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier:
**********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursurile declarate de pârâtele O și împotriva sentinței nr. 379 din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 15 octombrie 2009, care face parte din prezenta decizie.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.379 din 12 mai 2009, Tribunalul Olta admis cererea reclamantei -" "SRL, în contradictoriu cu pârâtele O și
A dispus anularea deciziei nr.22/27.01.2009, emisă de O și a deciziei de impunere nr.710 din 26.11.2008, precum și a raportului de inspecție fiscală nr.37412/26.11.2008.
A dispus restituirea sumei de 107.213,96 lei, actualizată la data restituirii, plus dobânda aferentă de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu 12.12.2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta, u factura fiscală nr. -/16.09.2008 emisă de BEJ -, a cumpărat un depozit în suprafață de 140,98 mp, clădire de producție de 229,33 mp, teren în suprafață totală de 936,51 mp, pentru aceste imobile plătind suma de - lei, din care 107.213,96 lei TVA.
Potrivit art 141 alin. 2 lit Cod fiscal achiziția bunurilor imobile respective este scutită de TVA.
Ca atare, reclamanta ( care a achitat suma reprezentând TVA, cu ordinul de plată din 15.09.2008 - fila 43 dosar, către biroul executorului judecătoresc iar acesta achitase către S cu ordinul de plată 2421 - fila 16) a solicitat restituirea sumei respective, sens în care s-a dispus de către S efectuarea unui control privind operațiunile de înregistrare și plată a TVA.
Prin raportul de inspecție fiscală din 26.11.2008, deși s-a reținut că achiziția de bunuri este scutită de TVA conform art. 141 alin 2 lit. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, nu s-a depus notificare privind opțiunea pentru taxarea de bunuri imobile, așa încât reclamanta nu are drept de deducere a TVA de 107.214 lei.
Urmare acestui raport a fost emisă decizia de impunere nr. 710/26.11.2008 prin care s-a respins cererea de restituire a TVA.
Și contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin decizia 22/27.01.2009 invocându-se de asemenea dispozițiile art 141 alin. 3 din Legea 571/2003, în sensul că - SRL S nu a depus notificare privind opțiunea pentru taxarea TVA.
S-a constatat că organele fiscale în mod eronat au apreciat că reclamanta nu are dreptul de a-i fi restituită suma reprezentând TVA, ca urmare a facturării eronate, de vreme ce se reține incidența art. 141 alin 2 lit. f din Legea 571/2003, operațiunile respective fiind scutite de plata TVA, iar vânzarea nu s-a făcut de - SRL cum au reținut organele fiscale, ci de un executor judecătoresc în cadrul unei executări silite, așa că nu are relevanță dacă - SRL a notificat opțiunea pentru taxare TVA.
Este adevărat că la data controlului nu se solicitase ștornarea facturii întocmite în mod eronat și cu suma ce reprezintă TVA, dar cerințele legale, pct 40 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, au fost îndeplinite ulterior, respectiv până la soluționarea contestației, reclamanta solicitând emitentului facturii - BEJ - - ștornarea facturii și emiterea alteia, fără TVA - fapt ce s-a și întâmplat conform facturii de ștornare nr -/03.12.2008 și facturii nr -/03.12.2008, facturi ce nu au fost avute în vedere la soluționarea contestației de către DGFP
De altfel, chiar dacă factura ar fi fost emisă de - SRL ( si nu de executorul judecătoresc) aceasta fiind în procedura insolvenței erau aplicabile dispozițiile art 58 alin. 2 din HG 44/2004 modificate, potrivit cărora dacă furnizorul se află în faliment și este în imposibilitate de a corecta factura întocmită eronat, beneficiarul poate solicita rambursarea de la buget a sumei achitate dacă face dovada că a plătit această taxă furnizorului, iar acesta a plătit taxa la bugetul statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DGFP O și S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor lor, DGFP O și S, au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, arătând că în mod greșit a fost respinsă cererea DGFP O, de introducere în cauză a Biroului Executorului Judecătoresc -.
În acest sens recurentele pârâte au arătat că BEJ - este cel care a emis factura seria - nr.-/16.09.2008, prin care a vândut bunurile aparținând -" "SRL către -" "SRL cu încasarea TVA aferent.
Se impunea astfel introducerea BEJ în cauză pentru ca, în cazul în care s-ar admite contestația, să fie obligată în solidar la restituirea sumei solicitate. Mai mult, facturile de ștornare au fost emise de BEJ -.
Un alt motiv de recurs vizează nelegalitatea soluției instanței de fond în ceea ce privește restituirea sumei de 107.213,96 lei, reprezentând TVA, considerând că sunt îndeplinite condițiile art.117 alin.1 lit.d din OG 92/2003.
Reclamanta -" "SRL și-a exercitat în mod eronat dreptul de deducere a TVA înscrisă în factura seria - nr.-/16.09.2008, deoarece nu a ținut cont de prevederile art.141 alin.2 lit.f și alin.3 din Legea nr.571/2003 și de art. 39(1) și 40 din HG 44/2004, trebuind să solicite furnizorului -" "SRL S, prin BEJ -, ștornarea facturii fiscale de executare silită seria - nr.-/16.09.2008 și emiterea unei noi facturi fără taxă conform pct.40 din HG 44/2004.
În interpretarea dispozițiilor art.58 alin.2 din HG nr.44/2004, factura de executare silită a fost emisă de BEJ - și nu de -" "SRL care a intrat în faliment, conform sentinței comerciale nr.1111/06.10.2008, iar posibilitate de corectare a facturii o avea tot BEJ -, care de fapt a și făcut-o prin emiterea facturilor de ștornare seria - nr.-/03.12.2008 și nr.-/03.12.2008.
Recurentele au criticat soluția instanței de fond și sub aspectul acordării dobânzilor aferente de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu 12.12.2008.
În mod greșit instanța de fond a acordat odată cu restituirea sumei de 107.213,96 lei, reprezentând TVA și plata dobânzilor potrivit art.124 din OG nr.92/2003, întrucât societatea contestatoare neîndeplinind procedura prealabilă, în sensul că DGFP O și S nu au fost investite cu soluționarea unei astfel de cereri privind acordarea de dobânzi la suma reprezentând TVA.
De asemenea, DGFP Oas oluționat cererea de rambursare a sumei de 107.213,96 lei în termen procedural de 45 zile, în sensul respingerii acesteia, societatea contestatoare fiind în drept să solicite acordarea de dobânzi numai dacă, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii privind rambursarea TVA, în termenul procedural aceasta nu a fost restituită.
Intimata reclamantă -" "SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate de DGFP O și S, având în vedere că în ambele recursuri nu sunt indicate motivele de nelegalitate ale sentinței atacate.
Intimata a arătat că nu se face vinovată de nerespectarea de către BEJ - a dispozițiilor art.141 pct.2 lit.f din Codul fiscal. Astfel, BEJ a virat TVA la S, iar refuzul acesteia de a restitui suma încalcă prevederile art.117 alin.1 lit.d din Codul d e procedură fiscală și art.150 alin.3 din Codul fiscal aportat la pct.58 alin.2 din HG 1861/2006, modificată prin pct.10 din HG 1618/2008.
A mai arătat intimata că a solicitat restituirea sumei de -,96 lei, fapt consemnat atât în raportul de inspecție fiscală nr.40092/17.12.2008 al S, cât și în Decizia nr.22/07.01.2009 a
Intimata a arătat că a respectat prevederile art.147 alin.6 din Codul fiscal și cele ale nr.1899/2004.
Cu privire la introducerea în cauză a BEJ, intimata a arătat că nu se impunea o astfel de măsură, întrucât BEJ și-a îndeplinit ulterior obligațiile ce-i reveneau, în sensul că a ștornat factura cu TVA, a emis corect factura fără TVA și cu adresa nr.14372/03.12.2008 le-a trimis la
În cauză cele două recurente nu au respectat metodologia de restituire a TVA, n sensul că nu au aplicat niciuna din cele 4 metode, apelând la niște supoziții și interpretări proprii care sunt contrare legislației în vigoare.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de cele două recurente, dar și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În cauză intimata reclamantă a contestat decizia nr.22/27.01.2009 a DGFP O, decizia de impunere nr.710/26.11.2008 și raportul de inspecție fiscală nr.37412/26.11.2008 ale
Prin decizia nr.22/27.01.2009 a fost respinsă contestația formulată de aceasta împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Suma care a făcut obiectul contestației a fost reprezentată de TVA în cuantum de 107.214 lei neaprobată la rambursare prin raportul de inspecție fiscală nr.37412/26.11.2008.
Suma de 107.214 lei reprezintă TVA rezultat din factura fiscală de executare silită seria - - prin intermediul căreia S" "SRL Saa chiziționat construcție plus teren de la -" "SRL.
Așadar, emitentul facturii fiscale aferente operațiunii de vânzare-cumpărare a imobilelor cu TVA este BEJ -. Ulterior BEJ - a procedat la ștornarea facturii în cauză, având în vedere că operațiunea se încadra în categoria celor scutite de TVA.
Cu ocazia soluționării cauzei pe fond pârâtele DGFP O și S au solicitat citarea în cauză și a emitentului facturii fiscale, BEJ -, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art.141 alin.2 lit.f și art.141 alin.3 din Legea 571/2003, coroborate cu dispozițiile HG 44/2004, aceasta este cea care trebuie să emită facturile de ștornare pentru a se naște dreptul la deducerea TVA.
Pentru a se verificarea legalitatea și temeinicia Deciziei nr.22/27.01.2009, cerere cu care a fost investită instanța de fond, în raport de actele, respectiv facturile fiscale, emise la momentul soluționării contestației, se impunea admiterea cererii formulate de către pârâți și citarea în cauză a BEJ -, emitentul facturilor în discuție.
Din aceleași considerente, este neîntemeiată apărarea de către intimata reclamantă în sensul că nu se impunea judecarea cauzei în contradictoriu și cu BEJ -, în considerarea faptului că, ulterior soluționării contestației, aceasta a procedat la ștornarea facturii.
Neprocedând în acest sens, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 Cod pr.civilă, devenind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5Cod civilă.
p.Incidența acestui motiv de casare face de prisos analiza celorlalte motive de recurs invocate de către recurente.
În raport de cele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, vor fi admise recursurile, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca, la rejudecare, să se pună în discuția părților introducerea în cauză a BEJ -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele O și împotriva sentinței nr. 379 din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/04.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Alina Răescu
