Contestație act administrativ fiscal. Decizia 441/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 441/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva sentinței civile nr. 2271 din 23.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata SC COM SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimată, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, pe care a susținut-o oral și a declarat că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatei în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta intimatei a solicitat respingerea recursului, pentru toate motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 2271 pronunțată la data de 23 noiembrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamanta COM C-N în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și, în consecință, a fost anulată decizia nr. 88/2007 a C și a fost dispusă restituirea garanției de 993 lei. Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 504,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a depus la data introducerii autoturismului în țară factura fiscală de achitare a contravalorii autoturismului nr. 867/28.09.2006, chitanța de achitare a sumei, declarația vamală de export și un proces-verbal de control tehnic a autoturismului, efectuat înainte de cumpărare astfel că a considerat că din actele depuse de reclamantă a putut rezulta valoarea declarată, întrucât aceasta putea fi determinată potrivit disp. art. 1 din Decretul nr. 183/1980, precum și din art. 57.vamal. Mai mult, faptul că au existat documentele prevăzute de art. 58.vamal, și că aceste documente justificau pentru un autovehicul avariat stabilirea valorii trecute în factura fiscală, a dus la concluzia că stabilirea prin procesul-verbal de control nr. 32/2007 și decizia de regularizare a situației nr. 54/2007, a blocării garanției constituite, deoarece nu se poate determina valoarea cu titlu definitiv, urmând ca să fie luată în considerare valoarea din baza de date aap rejudiciat reclamanta prin stabilirea unor criterii în afara prevederilor legale, care duc spre soluția anulării deciziei nr. 88/2007 a C în conformitate cu art. 188.pr.fisc. Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere că organele vamale nu au respectat dispoziția specificată în decizia nr. 4/2007, astfel că fără a justifica prin analiza documentelor depuse și a motivelor care au stat la baza măsurii de determinare a valorii definitive în vamă, procesul-verbal de control nr. 255/2006 și decizia nr. 367/2006 desființată prin decizia nr. 4/2007 sunt reluate prin procesul-verbal de control nr. 32/2007 și decizia de regularizare nr. 54/2007, menținute de această dată prin decizia nr. 88/2007 a
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând admiterea acestuia, casarea sau modificarea sentinței civile nr. 2271/2007 și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în caz de reținere a cauzei, modificarea sentinței recurate, respingerea acțiunii promovata de reclamanta ca neîntemeiată precum și menținerea deciziei nr. 88/2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C ca legală și temeinică si respingerea cererii de restituire formulată față de intimata C ca inadmisibilă, cu exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii și a reținut motive contradictorii, fiind astfel incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7, pct. 9.pr.civ. pronunțând o soluție nelegală de anulare a deciziei.
Astfel, s-a susținut că lipsa unor documente solicitate de autoritatea vamală, prin adresa nr. 33517/06.10.2006 (stare de fapt necontestată de către reclamantă) au determinat situația de fapt constată de organul vamal, respectiv că nu a putut determina valoarea în vamă cu titlu definitiv în baza documentelor prezentate de importator, cu consecința determinării valorii în vamă folosind baza de date rezultată din mărfuri similare importate în aceeași perioadă cu mărfurile de evaluat.
Motivat de considerentele de fapt mai sus prezentate și de dispozițiile de ordin material și procedural aplicabile, pârâta a arătat că organul de soluționare a contestațiilor a respins în mod întemeiat contestația formulată.
Recurenta a mai criticat faptul că prin sentința civilă nr. 2271/2007 tribunalul a reținut ca singur motiv de admitere a acțiunii că reclamanta a depus la data introducerii autoturismului în tară factura fiscală de achitare a contravalorii autoturismului, chitanța de achitare a sumei, declarația vamală de export și un proces-verbal de control tehnic a autoturismului efectuat înainte de cumpărare. Motivele contradictorii reținute de instanța de fond sunt evidente constând în faptul că intimata Caf ost obligată fără existența unui raport juridic obligațional să restituie o sumă de bani, reprezentând garanția constituită la Biroul Vamal C-N, deși prin art. 32 alin (3) din Codul d e procedura fiscala, republicat, se stabilește expres competența de administrare (care include inclusiv obligația de restituire) a creanțelor stabilite în vamă, respectiv în sarcina autorității vamale.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de către instanța de fond nu a fost contestată astfel că problema care trebuie lămurită vizează doar aceea a modalității de stabilire definitivă a valorii în vamă a autoturismelor importate.
Potrivit art.58 din Legea nr.86/2006,valoarea în vamăse declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Conform art.57 alin.1 și 2 din același act normativ, procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale și comerț 1994; lavaloarea în vamă, conform prevederilor art. 1 din acordul prevăzut la alin. (1), în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preț, se includ:
a) cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;
b) cheltuielile de încărcare, de descărcare și de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;
c) costul asigurării pe parcurs extern.
Analizând prevederile art.1 din Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale și comerț 1994 rezultă că valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import, după o ajustare conform dispozițiilor art. 8, în măsura în care nu există restrictii referitoare la cedarea sau utilizarea mărfurilor de către cumpărător altele decît restricțiile care:
i) sînt impuse sau cerute de lege sau de autoritățile țării de import;
ii) limitează regiunea geografică în care mărfurile pot fi revândute sau
iii) nu afectează substanțial valoarea mărfurilor, iar potrivit art. 8, pentru determinarea valorii în vamă conform dispozițiilor art. 1, se va adăuga prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, în măsura în care ele sunt suportate de cumpărător dar nu au fost incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri: comisioanele și cheltuielile de intermediere, cu excepția comisioanelor de cumpărare; costul ambalajelor considerate, în scopuri vamale, ca făcînd un ton cu mărfurile; costurile ambalajului, cuprinzînd atît manopera, cît și materialele.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că stabilirea valorii în vamă se face pe baza declarației importatorului însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
În speță, însă, reclamanta a depus odată cu declarația de import factura externă nr.868/2006 care atestă că prețul autoturismului importat este de 5900 EURO.
Autoritatea vamală a apreciat, însă, că documentele care i-au fost puse la dispoziție nu sunt concludente - în înțelesul legii -, prețul indicat fiind incert astfel că a solicitat reclamantei ca, în concordanță cu prevderile art.57 alin.4 și 5 din Legea nr.86/2006, să pună la dispoziția organelor vamale și alte înscrisuri apreciate ca fiind relevante respectiv contractul comercial încheiat cu vânzătorul mărfurilor sau orice alt document care a stat la baza încheierii tranzacției, contractul de transport sau orice alt acord încheiat cu terțe persoane sau care au legătură cu operațiunea de import, contract sau polița de asigurare a mărfurilor transportate pe parcurs extern, documente bancare privind efectuarea plăților externe, actele de revânzare a autoturismului pe piața internă.
Probele existente la dosar relevă, însă, împrejuarea că reclamanta nu a înțeles să pună la dispoziția organelor vamale alte înscrisuri decât cele depuse inițial astfel că s-a procedat la stabilirea valorii prin utilizarea bazei de date în materie de evaluare potrivit art.7 din HG nr.973/2006 constatând că toate celelalte metode de determinare a valorii definitive în vamă nu este posibilă.
Prin urmare, împrejurarea că reclamanta a apreciat ca fiind inutilă prezentarea oricăror alte documente decât cele puse deja la dispoziția organelor vamele motivat de faptul că anterior autoritatea vamală nu a solicitat, în cazuri similare, alte documente a determinat organele vamale să procedeze conform art.7 din HG nr.973/2006 coroborat cu pct.2 din Decretul nr.183/1980, acesta fiind, de altfel, singurul criteriu de concretizare a valorii reale a bunului importat aflat la dispoziția organelor vamale, în absența altor documente utile de determinare a acestei valori a bunurilor importate, reținerea garanției constituite fiind în concordanță cu operațiunea efectuată.
În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DGFP C ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 îl va admite, va casa hotărârea recurată și rejudecând pe fond, în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior va respinge acțiunea reclamantei. Curtea va reține că, pentru considerentele arătate mai sus, petitul privind anularea deciziei nr.88/2006 aparținând pârâtei este nefondat iar cel care vizează restituirea de către pârâtă a garanției încasată de către autoritățile vamale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a dispune astfel, Curtea va reține și împrejurarea că organele vamale care au întocmit actele contestate sunt îndreptățite să solicite oricare alte documente apreciate ca fiind necesare pentru bunurile supuse vămuirii întrucât potrivit art.100 alin.2 din Legea nr.86/2006 într-un termen de 5 ani calculați de la momentul acordării liberului de vamă, autoritatea vamală poate - la cerere sau din oficiu - să procedeze la modificarea declarației vamale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2271 din 23 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și rejudecând respinge contestația formulată de contestatoarea " COM" C-
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red./dact.MS/MS
Dact./3 ex./04.03.2008.
Jud.fond:-,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
