Obligația de a face. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 143/CA/ 2007 din 18.07.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANEI - SERVICIUL STARE CIVILĂ, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei. Cererea de repunere pe rol este timbrată cu 1 leu și 0,15 bani timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, la dosar, există suficiente înscrisuri pentru justa soluționare a cauzei, prezenta cauză fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 143 din 18 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANEI -Serviciul stare civilă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta prin acțiunea formulată în cauză a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea cererii de schimbare a numelui minorului în Marti pentru motivele arătate în acțiune și care au fost expuse în scris.
Este real că reclamanta s-a adresat cu o cerere la pârâtă, în sensul schimbării numelui minorului, însă așa cum rezultă și din întâmpinarea pârâtei, reclamanta nu s-a conformat în sensul depunerii tuturor actelor solicitate de pârâtă și care îi incumbau acesteia prin prisma dispozițiilor legale.
În situația din speță, având în vedere că părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui minorului, era necesară potrivit art. 7 din OG nr. 41/2003 declarația în formă autentică a celuilalt părinte, în speță a tatălui minorului.
Nedepunându-se această declarație, răspunsul dat reclamantei este unul legal, în aceste condiții pârâta neputând fi învinovățită că a refuzat soluționarea cererii reclamantei, întrucât din culpa acesteia cererea nu a putut fi soluționată, dată fiind lipsa unor acte necesare, expres prevăzute de actul normativ și care au determinat nesoluționarea cererii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta - solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează că rin p. sentința recurată, Tribunalul B-N i-a respins actiunea promovata, cu motivarea ca recurenta este cea care nu ar fi depus actele necesare schimbarii numelui minorului si pe cale de consecinta in sarcina paratei nu poate fi retinuta o culpa in nesolutionarea cererii.
instantei de fond in sensul ca parata nu poate fi "invinovatita" ca a refuzat solutionarea cererii reclamantei, este eronată întrucât rin p. cererea adresata Primăriei municipiului B - Autoritatea tutelara,reclamanta a solicitat ca in baza dispoz.art. 7 alin.l din OG nr.4l/2003 autoritatea tutelara sa se "pronunte"daca autoriza schimbarea numelui minorului motivat de împrejurarea ca tatal minorului nu este de acord sa-si dea acordul scris cu privire la schimbarea numelui acestuia.
Potrivit textului invocat, autoritatea tutelara,constatând ca nu exista acordul celuilalt părinte dat in forma autentica pe motiv ca acesta refuza, trebuia sa emită o hotărâre prin care sa se pronunte daca autoriza sau nu schimbarea numelui minorului. Hotărârea împreuna cu celelalte acte trebuiau înaintate serviciului public local care după expirarea termenului de 30 de zile in care se putea face opozitie la schimbarea numelui - după publicarea in monitorul oficial - înainta dosarul serviciului public judetean care, după ce verifica daca sunt îndeplinite toate conditiile si analiza temeinicia cererii propunea motivat președintelui consiliului judetean emiterea dispozitiei de schimbare a numelui minorului.
Potrivit dispoz.art.l8 alin.2 din OG nr.4l/2oo3 dispozitia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi atacata pe fond. in instanta de contencios administrativ.
Împrejurarea ca dupa pronuntarea divortului tatal minorului nu l-a vizitat pe acesta,nu contribuie la cheltuielile de crestere si educare, ca minorul nu-l cunoaste pe tatal sau si ca acesta refuza orice fel de comunicare cu mama minorului si cu acesta. In conditiile in care autoritatea tutelara dorea sa verifice daca tatal este sau nu de acord cu schimbarea numelui minorului era datoare sa-l contacteze pe acesta.
Neprocedandu-se in acest fel,reclamanta a fost privata de dreptul de a ataca pe fond solutia de schimbare a numelui minorului.
A accepta punctul de vedere al autoritatii tutelare ar insemna ca in cazul in care tatal refuza sa se pronunte daca este sau nu de acord cu schimbarea numelui minorului, mama sa nu poata solicita schimbarea numelui acestuia pe cale administrativa.
Raportat la aceasta stare de fapt este de observat ca practic, Tribunalul B-N nu a solutionat pe fond actiunea prin prisma obiectului acesteia, rezumându-se sa reproduca sustinerile paratei din intampinarea depusa la dosarul cauzei.
Asa cum a precizat, obiectul actiunii noastre l-a reprezentat plangerea impotriva refuzului autoritatii tutelare de a se pronunta daca autoriza sau nu schimbarea numelui minorului pe cale administrativa, in conditiile in care tatăl refuză sa-si dea acordul.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANEI B-SERVICIUL DE STARE CIVILĂ a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la soluționarea cererii de schimbare a numelui minorului.
Motivarea acțiunii s-a realizat de către reclamantă prin invocarea incidenței dispozițiilor art. 7 pct 1 din OG nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanei fizice iar din aceasta a tras concluzia că refuzul pârâtei de a soluționa cererea este unul nejustificat.
Primăria Mun B prin Primar ca răspuns la cererea înregistrată sub nr. 34327/2007 a relevat că schimbarea numelui minorului solicitată poate fi realizată în considerarea dispozițiilor art. 7 alin (1) din OG nr. 41/2003 doar în ipoteza în care ambii părinți își exprimă acordul comunicându-i totodată care sunt situațiile în care nu este necesar acordul celuilalt părinte.
Direcția de evidență a persoanei B-Serviciul stare civilă a comunicat reclamantei un înscris prin care a comunicat actele necesare menționând copia legalizată a certificatului de naștere al minorului, al certificatului de naștere al petentei, o copie a actului de identitate, un exemplar al.Of partea a III-a, certificat de cazier fiscal și cazier judiciar, copia sentinței de divorț, precum și acordul tatălui minorului dat în formă autentică conform prevederilor art. 7 alin (2) din OG nr. 41/2003.
Cererea de schimbare a numelui minorului adresată de reclamantă autorității tutelare a fost motivată prin invocarea acelorași dispoziții legale și a fost însoțită de toate documentele menționate în adresa emisă la care s-a făcut referire anterior cu excepția acordului tatălui minorului dat în formă autentică conform prevederilor art. 7 alin (2) din OG nr. 41/2003.
Persoana care solicita schimbarea numelui pe cale administrativă va depune o cerere la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor, denumit în continuare serviciu public, aflat în subordinea consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului B, în a cărui raza teritorială își are domiciliul.
Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 4 alin. (2) și (3) și sa fie însoțită de următoarele acte: copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicita schimbarea numelui; un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia sa nu fi trecut mai mult de un an;consimțământul, dat în forma autentică, al celuilalt soț, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei; copie de pe decizia de aprobare a autorității tutelare, în cazurile prevăzute de art. 7;cazierul judiciar și cazierul fiscal ale solicitantului; orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale.
Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinți sau, cu încuviințarea autorității tutelare, de tutore. Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî autoritatea tutelara.
Când cererea de schimbare a numelui minorului este facuta de către unul dintre părinți, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în forma autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicție ori este declarat judecătorește dispărut sau decăzut din drepturile părintești.
Dispozițiile legale cuprinse în prevederile art. 7 și 8 din OG nr. 41/2003 relevă că reclamanta era persoana obligată să prezinte consimțământul dat în formă autentică al celuilalt părinte și cea care era obligată să solicite încuviințarea autorității tutelare pentru ipoteza în care dovedea împrejurarea că celălalt părinte refuză schimbarea numelui.
Prima instanță a reținut în mod corect că nedepunându-se această declarație, răspunsul dat reclamantei este unul legal, în aceste condiții pârâta neputând fi învinovățită că a refuzat soluționarea cererii reclamantei, întrucât din culpa acesteia cererea nu a putut fi soluționată, dată fiind lipsa unor acte necesare, expres prevăzute de actul normativ și care au determinat nesoluționarea cererii.
Refuzul autorității înzestrată cu putere de decizie apare ca fiind unul nejustificat doar în măsura în care acesta presupune un abuz al puterii cu care a fost înzestrată autoritatea.
Autoritatea poate și trebuie să soluționeze cererile tuturor persoanelor îndreptățite cu respectarea dispozițiilor legale și în urma verificării tuturor documentelor prezentate în susținerea cererii.
Lipsa unui răspuns până la momentul promovării acțiunii nu poate fi echivalată cu un refuz al autorității atâta timp cât autoritatea a solicitat reclamantei să prezinte documente necesare în vederea soluționării cererii acesteia, indicându-i și temeiul juridic al acestora.
Susținerile reclamantei potrivit cărora dupa pronuntarea divortului tatal minorului nu l-a vizitat pe acesta,nu contribuie la cheltuielile de crestere si educare, ca minorul nu-l cunoaste pe tatal sau si ca acesta refuza orice fel de comunicare cu mama minorului si cu acesta, nu sunt de natură a putea fi interpretate ca un refuz explicit al celuilalt părinte de schimbare a numelui minorului care să oblige autoritatea tutelară să decidă în această materie.
Reclamanta nu a dovedit în fața autorităților refuzul celuilalt părinte și nici nu a arătat vreun demers din care să se poată reține că a solicitat acordul în formă autentică al celuilalt părinte iar acesta a refuzat exprimarea acordului pentru a deveni incidente dispozițiile în baza cărora autoritatea tutelară să fie abilitată să decidă asupra problemei în discuție.
Afirmația reclamantei potrivit căreia neprocedându-se in acest fel,reclamanta a fost privata de dreptul de a ataca pe fond solutia de schimbare a numelui minorului nu pot fi primite atât timp cât autoritatea urma procedura cu care a fost investită iar reclamanta a fost cea care nu a prezentat documentele indicate atât în textul legal cât și în corespondența dintre părți.
Teza a II-a a textului legal care să atragă competența autorității tutelare de a se pronunța asupra cererii privind schimbarea numelui minorului devenea incidentă doar în ipoteza în care reclamanta justifica îndeplinirea condiției respectiv aceea a faptului că părinții nu se înțeleg cu privire la numele ce urmează a-l purta minorul, ori această ipoteză nu a fost dovedită în nici o modalitate astfel că dispozițiile legale incidente sunt cele din cuprinsul art. 7 alin (1) teza I așa cum în mod legal a reținut și autoritatea.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.143/CA din 18.07.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE DE
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 143/CA din 18.07.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
cu opinie separată.
Red.//2 ex./19.03.2008.
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ,
Apreciez, față de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, a disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, că soluția ce se impune în cauză este admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei - și obligarea pârâtei la soluționarea cererii de schimbare a numelui minorului în cauză pe cale administrativă, din următoarele considerente:
Într-adevăr, dreptul la nume este un drept subiectiv, absolut, personal și nepatrimonial, ce presupune principalul element de identificare a persoanei fizice, drept care se dobândește prin efectul filiației, se schimbă de drept prin modificările în statutul civil al persoanei fizice, în condițiile prevăzute de lege, existând și posibilitatea schimbării numelui pe cale administrativă, numai pentru motive temeinice, după urmarea unei proceduri și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de actul normativ incident în această materie, respectiv nr.OG 41/2003.
Pentru cazul de față sunt relevante disp. art. 4 alin. 3 lit. f care dau dreptul la schimbarea pe cale administrativă a numelui copilului minor "când părinții au divorțat, iar copii încredințați spre creștere și educare unuia dintre părinți, care a revenit la numele avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia."
Aceste dispoziții se completează cu cele ale art. 7 alin. 1 care prevăd că " pentru minor, cererea de schimbare a numelui, se face, după caz, de părinți sau cu încuviințarea autorității tutelare de tutore.Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară."
Alineatul al 2-lea al aceluiași text legal prevede că atunci când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinți este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică, acord care nu mai este necesar când celălalt părinte este pus sub interdicție, declarat dispărut sau decăzut din drepturile părintești.
Interpretarea acestor dispoziții nu poate duce la concluzia că pentru cazul de schimbare a numelui pe cale administrativă prev. la pct. f în privința minorului încredințat spre creștere unuia dintre părinți în caz de divorț este necesar consimțământul scris al celuilalt părinte, atâta timp cât doar pentru situația de la pct. e este prevăzut expres consimțământul fostului soț dat în formă autentică.
Este evident că în cazul părinților divorțați există posibilitatea ca aceștia să nu se înțeleagă în privința schimbării numelui copilului minor și tocmai de aceea, legiuitorul a impus autorității tutelare obligația de a hotărî în privința cererii celuilalt soț asupra schimbării numelui copilului, abia hotărârea pronunțată de aceasta putând fi atacată în contencios administrativ.
Actele și lucrările dosarului atestă că reclamanta s-a adresat în calitate de reprezentant legal al copilului ei minor încredințat spre creștere și educare în urma divorțului, autorității tutelare, pentru a hotărî cu privire la schimbarea pe cale administrativă a numelui acestuia, fiind îndreptățită la acest lucru de dispozițiile actului normativ arătat.
Fără a examina cererea sa, motivele și care atestau situația din teza a II-a a art. 7 alin. 1 din nr.OG 41/2003 și atribuțiile sale legale, autoritatea tutelară i-a pretins acordul fostului soț în formă autentică, respingându-i formal cererea, fără a avea în vedere că acest consimțământ poate fi suplinit printr-o decizie de aprobare a acestei autorități, act prev. la art. 6 alin. 2 lit. d din nr.OG 41/2003, evident după analizarea temeiniciei motivelor care au condus la această situație.
Procedând la respingerea formală a cererii printr-o simplă adresă, autoritatea tutelară a pus-o pe reclamantă în situația ca un drept al său și al copilului său minor prevăzut de lege să devină iluzoriu, fiindu-i blocată calea de realizare a acestuia.
Or, autoritatea tutelară are chiar în principalele sale atribuții și pe acela de decizie, constând în a-și da încuviințarea sau a hotărî în probleme precum stabilirea numelui copilului minor, în situațiile în care părinții nu se înțeleg în această privință.
Tocmai de aceea, apreciez că prima instanță, mulțumindu-se să constate că autoritatea tutelară a dat un răspuns formal reclamantei, reproducând un text de lege și interpretându-l greșit a pronunțat o soluție nelegală, fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. care impunea admiterea recursului reclamantei, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii ei și obligare autorității tutelare să emită o decizie privind cererea reclamantei în condițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
JUDECĂTOR,
G -
Red.Gh.
dact./2 ex.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
