Contestație act administrativ fiscal. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.447/CA/2009 -
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O- O, str. -, nr.2, jud. B în contradictoriu cu intimat reclamant - O,-, -C 50,.5, jud. B împotriva sentinței nr.116/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, lasă cauza la a doua strigare, când de asemenea nu se prezintă nici o parte a litigiului, astfel că rămâne în pronunțare având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.116/CA din 16 februarie 2009, Tribunalul Bihora respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O și pe cale de consecință, a respins capătul de cerere privind anularea chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.-/20.04.2007.
A dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.649 lei, reprezentând taxa auto de primă înmatriculare cu dobânzi fiscale calculate până la data restituirii efective a sumei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, raportat la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, în baza art. 137 Cod procedură civilă, că reclamantul a solicitat anularea actului administrativ fiscal chitanța seria - nr.-/ 20.04.2007 emisă de pârâtă.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisul aflat la fila 5 din dosar rezultă că reclamantul a întreprins demersuri pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, iar pârâta prin adresa nr. 72117 din 24.05.2008 l-a înștiințat cu privire la refuzul restituirii, împrejurări față de care instanța a constatat că procedura prealabilă a fost îndeplinită, astfel că excepția inadmisibilității invocate de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește capătul de cerere privind anularea chitanței seria nr. - nr.-/ 20.04.2007 instanța a constatat că este neîntemeiat, întrucât acesta nu este un act administrativ fiscal ci o dovadă de plată a sumei pretinse împrejurare față de care cererea a fost respinsă sub acest aspect.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.-/20 aprilie 2007 reclamantul a achitat suma de 5.649 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Instanța a constatat că sunt nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu motivat prin faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește prima afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită.
Sub cel de al doilea aspect referitor la faptul că tuturor autoturismelor importate le este aplicabilă taxa, indiferent de țara de proveniență, astfel că nu există un regim discriminatoriu, s-a constatat că nu s-a afirmat o astfel de împrejurare de către reclamant care a invocat un regim discriminatoriu în raport cu produsele naționale aflate într-o situație similară.
Sub aspectul celor invocate în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care prevede posibilitatea restituirii diferenței între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, s- constatat că nu sunt relevante din moment ce taxa a fost încasată în temeiul unei dispoziții pe care ulterior însuși legiuitorul a înțeles să o modifice iar ordonanța privind taxa de poluare nu retroactivează, întrucât legea civilă potrivit art. 15 alin 2 din Constituție și art. 1 din codul civil dispune numai pentru viitor.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum, de 5.649 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea disp. art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme la care vor fi calculate dobânzi fiscale prin raportare la prevederile art.214 și art. 70 pr.fiscală până la data restituirii efective a sumei, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată.
Consideră că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În consecință, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență.
Arată că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/2008, conform cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată între 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 de contribuabil și cea rezultată, ca urmare a noilor prevederi, se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Solicită totodată, a fi avute în vedere și prevederile OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul realizat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor fiscale, s-a arătat că acestea au fost acordate în mod nejustificat de către instanța de fond, reclamantul nesolicitând dobânzi conform art.124 Cod procedură fiscală.
În mod eronat s-a reținut în considerentele sentinței recurate că"vor fi calculate dobânzi fiscale prin raportare la prevederile 214 și art.70 din codul d e procedură fiscală până la data restituirii efective a sumei", ori dobânda fiscală arată recurenta poate fi acordată doar de la data scadenței și nicidecum retroactiv.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 invocată de recurentă constată că, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul Bihor (10.06.2008), reclamantul intimat s-a adresat instituției recurente prin adresa înregistrată sub nr.72117 din 21.05.2008, solicitând restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare auto.
Drept urmare, cerințele art.7 din Legea 554/2004 au fost îndeplinite în cauză.
Pe fondul cauzei, arată că, în conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la acordarea dobânzilor fiscale de către prima instanță, respectiv acordarea de către prima instanță a ceea ce nu s-a cerut, se reține că sunt nefondate, deoarece reclamantul a solicitat acordarea de dobânzi, aferente sumei solicitate, instanța de fond arătând prin hotărâre că aceste dobânzi ce se cuvin reclamantului, sunt fiscale.
Prin acest fapt instanța de fond nu a dat ceea ce nu s-a cerut, ci doar a arătat felul dobânzilor cuvenite reclamantului.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUIîmpotriva sentinței nr.116/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact. -
4 ex./ 14.10.2009
2 com./
1. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O- O, str. -, nr.2, jud.
2. - O,-, -C 50,.5, jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
