Contestație act administrativ fiscal. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 45
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 2826 din data de 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă administratorul societății recurente, d-nul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că recursul este legal timbrat având în vedere că la data 08.01.2008 recurenta a înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentei declară că nu mai are alte cereri de formulat. La solicitarea instanței învederează că cererea principală era să i se dea un răspuns, acesta fiind și temeiul de drept, și a cerut rejudecarea cauzei la pct. 2 din recurs. Arată de asemenea că obiectul cauzei este afișat greșit deoarece acesta este refuzul de a i se răspunde la întrebările formulate la inspecție, întrebări ce se găsesc la fila 17 din dosarul de fond. Menționează că inspecția a durat peste 4 luni de zile deoarece angajații Agenției sunt în anchetă DNA, dosar penal nr-, lucru pe care l-a aflat ulterior. Precizează că la întrebări i s-a dat răspuns verbal și a solicitat să i se dea răspunsul în scris, dar i s-a comunicat tot verbal că "dacă ar răspunde în scris inspectorii nu ar mai ieși din B M". Declară că obiectul cauzei la instanța de fond este să i se dea răspunsul la cele 4 chestiuni aflate la fila 17 din dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat și considerându-se lămurită de obiectul cauzei, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei arată că nu i s-a răspuns la aceste întrebări astfel că solicită admiterea recursului și în cazul rejudecării cauzei solicită ca inspectorii să răspundă la întrebări.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2826 din 18.09.2007 a Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea in contencios administrativ fiscal, formulată de reclamanta - - in contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice B-O și Ministerul Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiune reclamanta - - BMa solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Natională de Administrare Fiscală-Directia Generală a Finantelor Publice B și Ministerul Finanțelor Publice B, anularea dispoziției DGFP B prin care a fost soluționată contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.76977/20.10.2006 și obligarea pârâtei să răspundă la întrebările ce au fost adresate organului de control cu ocazia efectuării acestuia.
Motivându-și cererea, s-a arătat că, procesul verbal criticat este rezultatul unei inspecții fiscale din ciclul unei inspecții efectuate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, inspecții care au fost adresate și comunicate în scris pârâtei DGFP B și care, l-a asigurat că va primi răspuns la toate aceste întrebări.
S-a mai arătat că, nu critică raportul de inspecție fiscală nr.76977/20.10.2006, decât sub acest aspect, respectiv că nu s-a răspuns la toate întrebările formulate.
Pârâta DGFP B, prin întâmpinarea depusă solicită respingerea acțiunii, arătând că, prin raportul contestat, s-a constatat că reclamanta a calculat, declarat și evidențiat corect obligațiile către bugetul consolidat al statului, că aceasta a înregistrat obligații bugetare neachitate aferente activității desfășurate în perioada anterioară controlului, obligații care au generat dobânzi și penalități.
Totodată, prin raportul de inspecție fiscală nu au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații suplimentare iar cât privește obiectivele (întrebările) formulate de reclamantă ca relevante au fost luate în considerare când s-a întocmit raportul atacat.
Tribunalul a reținut că urmare a inspecției fiscale efectuate la reclamantă, pârâta DGFP Baî ntocmit raportul nr.76.977/20.10.2006, potrivit căruia perioada verificată este 1.09.2003-30.04.2006, iar această verificare a fost dispusă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Inspecție Financiară Fiscală cu adresa nr.-/5.06.2006 înregistrată la DGFP B sub nr.73.617/5.06.2006. În sarcina reclamantului au fost stabilite unele obligații fiscale care însă nu au fost contestate de către reclamantă.
Așa cum rezultă din contestația depusă aceasta vizează două aspecte, respectiv că inspecția nu răspunde la toate întrebările care au fost formulate în scris și făcute cunoscute pârâtei DGFP B, precum și că aceasta a fost prematură.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.91 Cod procedură fiscală inspecția fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impun ere, a legalității și confidențialității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării obligațiilor fiscale de către contribuabili, respectării legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată precum și accesoriile aferente acestora. Toate aceste aspecte verificate și constatate de pârâtă nu au fost contestate de către reclamantă.
A considerat tribunalul că nu se poate reține nici faptul că pârâta nu a răspuns întrebărilor formulate de către reclamantă, din conținutul raportului atacat rezultă că inspectorii cu ocazia controlului au avut in vedere întrebările formulate de către reclamantă și care au avut o legătură directă cu obiectul controlului.
În concluzie, s-a apreciat că raportul de inspecție fiscală nr.76977/20.10.2006 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, că pârâta a răspuns întrebărilor adresate de reclamantă prin raportul întocmit și in consecință in mod temeinic și legal a fost respinsă contestația formulată de reclamantă impotriva acestui raport.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta Societate Comercială, solicitând casarea în întregime a sentinței civile atacate și rejudecarea cauzei conform capetelor de cerere formulate pe fond, constatarea obiectului prezentei cauze; încadrarea juridică și menționarea în încheierea de ședință, constatarea îndeplinirii procedurii prealabile; încorporarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în judecarea prezentei cauze, conferirea forței superioare legilor interne, aplicarea sa directă de către instanță și menționarea expresă în încheierea de ședință; aplicabilitatea articolul 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului în latura sa penală; repararea prejudiciului în conformitate cu articolul 1, articolul 7, articolul 8 și articolul 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004, publicată în nr. 1154 din 7 decembrie 2004, daunelor materiale precum și a cheltuielilor de judecată cauzate în prezenta cauză.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Motivarea instanței are la bază o apreciere eronată a situației de fapt.
Potrivit articolului 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța de fond a motivat superficial soluția, nepronunțându-se asupra tuturor cererilor prevăzute în acțiune și precizări.
Contrar celor susținute de instanță, reclamanta a indicat constant că dorește să i se răspundă la întrebările formulate în scris, întrebări la care DGFP B s-a obligat în scris să răspundă.
Este adevărat că a primit răspunsuri verbale, inspectorii însă, au omis să formuleze aceste răspunsuri în scris.
Prin refuzul unor răspunsuri scrise, la ora actuală pe rolul instanțelor naționale și internaționale se află aproximativ 30 de cauze în dezbatere.
Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art.129 alin.5 proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza aflării adevărului și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Deși reclamanta a prezentat structurat toate întrebările legate de procesul verbal de inspecție, instanța nu a dorit să analizeze faptele, refuzând chiar să admită întrebările formulate în timp, indicând astfel cu multe greșeli situația de fapt.
Instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Susținerile martorilor, respectiv interogarea martorilor nu a fost consemnată corect.
larg, specific înțelesului dat de Convenția europeană a drepturilor omului noțiunii de martor, privește și partea civilă care are legătură cu un proces penal, pentru că principiul unui proces echitabil, impune, în principiu, ca reclamantul să aibă posibilitatea să analizeze (conteste) versiunea părții civile sub toate aspectele sale în cursul unei confruntări.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Recurenta pretinde că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că motivarea instanței are la bază o apreciere eronată a situației de fapt, însă nu detaliază aceste susțineri, recursul fiind nemotivat sub acest aspect. Recurentul care alegă aprecierea greșită a stării de fapt trebuie să indice expres în ce mod situația este eronat reținută și care este cea reală.
Recurenta mai arată că instanță de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, însă instanța de fond s-a pronunțat chiar asupra a ceea ce reclamanta ceruse, reținând expres că pârâta a răspuns întrebărilor adresate de reclamantă prin raportul întocmit.
Sub alt aspect, recurenta consideră că instanța nu a dorit să analizeze faptele, refuzând chiar să admită întrebările formulate în timp, indicând astfel cu multe greșeli situația de fapt, însă nici în acest caz nu precizează care sunt aceste presupuse greșeli.
Instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, susținerile martorilor nefiind consemnate corect, tot fără să arate greșelile din consemnare, ceea ce face din nou imposibil controlul judiciar sub acest aspect.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea - - împotriva sentinței civile nr. 2826 din 18.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
RED./MR
2 EX./21.01.08
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
