Contestație act administrativ fiscal. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 45 /CA/2009 -
Ședința publică
din 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI S, cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul S M, împotrivaSentinței nr. 289/CA/2008 pronunțată la 24.06.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Satu Mareîn contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M, B-dul - - 34,.5, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul a depus la dosar, la data de 20 ianuarie 2009, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.289/CA din 24.06.2008 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M în sensul că, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3667,21 lei reprezentând taxă specială pentru autovehicule achitată cu chitanța nr.-/02.04.2007 emisă de Trezoreria municipiului SMp recum și dobânzi legale prevăzute de Codul d e procedură fiscală de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă. Au mai fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
După data de 01.01.2007, în luna aprilie 2007, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism folosit, înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanței fiscale depusă la dosar, reclamantul a achitat taxa specială prevăzută de codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul formulat, organul fiscal comunică reclamantului faptul că nu poate da curs favorabil cererii acestuia, invocând în motivarea răspunsului două adrese comunicate acestuia de către organele fiscale ierarhic superioare.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117.proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată în cauză, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr administrația finanțelor publice a unității administrativ teritoriale nu are personalitate juridică, dar este de necontestat și faptul că aceste administrații ale finanțelor publice sunt îndreptățite să încaseze, prin trezorerii, taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal.
În condițiile în care, prin acțiunea introductivă se solicită și anularea chitanței fiscale emisă de această pârâtă, aceasta nu numai că s-a comportat ca un veritabil organ împuternicit cu calcularea și încasarea taxei speciale, dar a și emis acte administrative prin care a refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței sale legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea o astfel de competență și, în condițiile în care în cauză a fost citat și organul administrativ cu personalitate juridică, DGFP S M, instanța a apreciat că acest organ al autorității publice are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137.proc civ. urmează să respingă excepția invocată de pârâtă în acest sens.
Însă, în ce privește " actul administrativ" a cărei anulare a solicitat-o reclamantul prin cererea introductivă, instanța a constatat că, în realitate acesta este chitanța liberatorie emisă de pârâtă prin care se atestă încasarea taxei speciale.
Întrucât acest înscris nu reprezintă o manifestare unilaterală de voință din partea autorității publice, ci din punct de vederea al naturii sale juridice, este doar un înscris constatator al unui fapt juridic, "plata prețului", instanța a apreciat că acesta nu poate fi anulat pe calea acțiunii în contencios administrativ motiv pentru care s-a apreciat că acest capăt de cerere din acțiunea introductivă este nefondat și a fost respins.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamant și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că " judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial în problema dedusă judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI S M, solicitând modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Publice a Municipiului S M, admiterii excepției lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii în contencios administrativ, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său pârâta arată, referitor la lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S M, că aceasta potrivit art. 2 din HG 495/2007 nu are
personalitate juridică, aflându-se în subordinea sa.
În ce privește lipsa procedurii prealabile, arată că reclamantul intimat trebuia să se adreseze Administrației Finanțelor Publice a Municipiului SMs au Direcției Generale a Finanțelor Publice S M și să solicite revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător, și nu direct Tribunalului Satu Mare. Procedând în acest fel, dovedește că nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, învederează faptul că prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, prevederile acestui text, introducând o limitare a drepturilor statelor membre de introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele similare interne.
Instanța de fond obligând pârâta să plătească reclamantei " .și dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei, "consideră că netemenică și nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.124 din OG nr.92/2003 coroborate cu art.112 (2) din același act normativ și cu prevederile Ordinului nr.1899/2004, mai sus menționate.
Mai menționează faptul că reclamantul prin acțiunea introdusă la instanța de judecată a solicitat instanței " restituirea taxei speciale pentru autovehicule în cuantum de 3.667,21 lei, precum și a dobânzilor legale aferente conform dispozițiilor art.1084 cod civil " și nu a dobânzii prevăzute de Codul d e procedură fiscală, așa cum a dispus instanța.
Prin urmare, instanța de fond obligând pârâta " să restituie reclamantului suma de 3.667,12 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art.214 ind.1 Cod Fiscal, cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală " a pronunțat o hotărâre nelegală, iar potrivit art.304 pct.6 din Cod Procedură Civilă se impune modificarea/ casarea hotărârii atacate.
De asemenea arată că în speță sunt incidente prevederile OUG nr.50/2008, care instituie temeiul legal al restituirii parțiale a taxei din litigiu.
Recurenta mai arată că reclamantul a solicitat actualizarea sumei a cărei restituire a solicitat-o cu dobânda legală, iar instanța a obligat-o la dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, întrucât astfel prevede art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041și 306 Cod procedură civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Municipiului S M, instanța de fond a reținut în mod corect că aceasta poate sta în proces în calitate de pârâtă alături de organul ierarhic superior cu personalitate juridică DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Este adevărat că administrațiile finanțelor publice nu au personalitate juridică, dar sunt îndreptățite să încaseze, prin trezorerii taxa specială prevăzută de art.214 ind.1 Cod fiscal.
De asemenea, aceasta s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu calcularea și încasarea taxei speciale, dar a și refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței sale legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ care ar avea o astfel de competentă.
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile aceasta a fost legal respinsă, împotriva refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, cum este cazul în speță partea fiind îndreptățită să se adreseze direct instanței de contencios administrativ, fără altă formalitate.
Referitor la fondul cauzei, în mod corect a reținut instanța de fond că taxa din litigiu este contrară prevederilor comunitare, încălcându-se prevederile art.90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamantul intimat, ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
Motivul de recurs privind incidența în speță a prevederilor OUG nr.50/2008 este neîntemeiat, actul normativ respectiv nefiind în vigoare la data plății taxei.
În ce privește acordarea dobânzii prevăzută de Codul d e procedură fiscală, instanța apreciază că, fiind în prezența unei taxe speciale ce se restituie în condițiile acestui cod, nu se poate aplica dobânda legală de altă natură, decât fiscală, chiar dacă reclamantul a solicitat dobânda legală, fără a specifica natura acesteia, astfel că nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 304 (6) Cod procedură civilă.
Mențiunea din recurs că reclamantul a solicitat dobânda legală, conform dispozițiilor art.1084 Cod civil este eronată, reclamantul solicitând prin acțiune plata dobânzii legale, fără a preciza că temeiul de drept îl reprezintă art.1084 Cod civil.
Recurenta mai invocă în motivele de recurs faptul că obligarea ei de către prima instanță la plata dobânzii prevăzută de Codul d e procedură fiscală, de la data plății până la data restituirii sumei, este netemeinică și nelegală, fiind încălcate prevederile art.124 din OG nr. 92/2003, fără să precizeze în fapt data de la care intimatul reclamant ar fi trebuit să beneficieze de dobânzi și să facă dovada în acest sens, situație în care nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Față de toate aceste considerente, instanța în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI S, cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul S M, împotriva Sentinței nr. 289/CA/2008 pronunțată la 24.06.2008 de Tribunalului Satu Mare în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M, B-dul - - 34,.5, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red. decizie - S - 26.02.2009
Jud. fond
Tehnored. - 26.02.2009
2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
