Contestație act administrativ fiscal. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act fiscal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.45
Ședința publică din15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamanta SRLprin administrator împotriva sentinței nr.3072 din 9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamanta-recurentă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-intimate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentei a depus la dosar chitanțele nr.-/08.01.2010 și -/08.01.2010, precum și timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru cererea de repunere în termenul de recurs, precum și taxa judiciară de timbru aferentă recursului declarat, copia citației pentru data de 7 ianuarie 2010 în dosarul nr-, din care rezultă că a început procedura insolvenței pentru reclamanta din prezenta cauză în dosarul amintit.
Întrebată fiind, apărătoarea recurentei precizează că firma nu mai funcționează, dar că nu poate indica o altă adresă pentru aceasta; solicită repunerea reclamantei în termenul de recurs, iar pe fond solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță s-a pronunțat fără a administra nicio probă; nu pretinde cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 04.09.2006, reclamanta - SRL Sac hemat în judecată pe pârâta DGFPS formulând contestație împotriva deciziei nr. 137 din 02.08.2006, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația ce a formulat-o împotriva deciziei de impunere nr. 73920/25.05.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, cât și împotriva raportului de inspecție, raport ce cuprinde modul de calcul a sumelor stabilite suplimentar.
În motivarea acțiunii a arătat societatea reclamantă că în perioada 14.05. - 18.05.2006, - SRL a fost supusă unei inspecții fiscale, pe perioada verificărilor societatea fiind reprezentată de - în calitate de administrator, în urma căreia s-a stabilit că - SRL nu a înregistrat în evidența contabilă în trimestrul III 2005 venituri aferente lipsei în gestiune de mărfuri în sumă de 68.288,64 RON, impozit în cuantum de 3251 RON, la care s-au adăugat penalitățile de întârziere în cuantum de 571 RON și 20 RON.
S-a constatat și că - SRL nu a înregistrat în evidența contabilă în trimestrul IV 2004 venituri aferente lipsei în gestiune a obiectelor de inventar în sumă de 5007,01 RON, iar în semestrul III 2005, nu s-ar fi colectat TVA, aferentă lipsei în gestiune de mărfuri, în sumă de 12.974,84 RON cu consecința diminuării TVA datorat bugetului de stat, în cuantum de 17.982 RON, la care s-au adăugat penalități de întârziere în cuantum de 2475 RON și 288 RON.
De asemenea, s-a consemnat că - SRL nu a constituit și nu a achitat impozitul pe dividende pe anul 2003 și pentru anul 2002 în sumă de 4600 RON, cu consecința diminuării impozitului pe dividende datorat bugetului de stat cu suma de 460 RON, pentru care s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 417 RON și 106 RON.
La data de 21.10.2005 a devenit asociat al societății, iar OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI Sae liberat un certificat fiscal din care rezultă că firma nu are datorii către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și deoarece era prieten cu numitul, care era de fapt în spatele firmei - TRANS SRL, a avut încredere că societatea la care va deveni asociat nu are probleme.
- SRL, pe perioada cât a fost acesta administrator, respectiv 06.09.2005 și până la data inspecției, a înregistrat în evidențele contabile marfa din gestiune, fiind de acorde să plătească impozitul datorat și TVA-ul pe perioada aferentă în care a fost administrator. Pentru restul sumelor, de care nu a avut cunoștință că sunt datorate cu titlu de impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende și penalități de întârziere și de care a aflat abia în momentul efectuării controlului, a solicitat a se formula acțiune și împotriva celorlalți asociați,.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care a pus concluzii de respingere a acțiunii reclamantei ca nefondată, arătând că:
Potrivit art.93 din nr.OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală:" inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere și plata a impozitelor taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege".
Conform prevederilor Lg. nr. 571/2003 privind codul fiscal, agentul economic este cel care datorează impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende și nu persoana fizică reprezentant al societății.
Administratorul contestatoarei - reclamante, cunoaște faptul că plătitor al acestor obligații este - SRL în calitate de contribuabil, însă se solicită ca obligațiile stabilite pentru perioada 01.01.2002 - 09.09. 2005 în sarcina societății să fie suportate de foștii administratori, răspunzători pentru activitatea desfășurată de ei în societate.
Se mai arată de către pârâta intimată că organul de inspecție fiscală nu poate stabili răspunderea acestor persoane, iar art. 27 cod procedură fiscală, referitor la răspunderea solidară, se aplică numai în cazul debitorului declarat insolvabil și în anumite condiții, iar - SRL nu este declarată insolvabilă în conformitate cu prevederile codului fiscal și nu s-a constatat îndeplinirea condițiilor menționate.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.3072/09.10.2008, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând următoarele:
Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de control fiscal a efectuat o inspecție fiscală parțială la contribuabilul - SRL S, perioada suspusă verificării fiind ianuarie 2003-februarie 2006, sub aspectul impozitului pe profit, TVA și impozitul pe dividende.
Potrivit art. 93 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală "inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere și plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege".
Persoana verificată a fost - SRL, iar obligațiile fiscale stabilite sunt datorate de aceasta. Conform prevederilor legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, agentul economic este cel care datorează impozit pe profit, TVA și impozit pe dividente, și nu persoana fizică reprezentant al societății.
Art. 17 alin. 2 din OG nr. 92/2003 prevede: Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Administratorul contestatoarei, cunoaște faptul că plătitor al acestor obligații este - SRL, în calitate de contribuabil, însă solicită ca obligațiile stabilite pentru perioada 01.01.2002-06.09.2005 în sarcina societății să fie suportate de foștii administratori, răspunzători pentru activitatea desfășurată de ei în societate.
A mai reținut instanța de fond că prevederile art. 1539-1540 cod civil, art. 70 și art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, invocate de administratorul în prezenta contestație, pot constitui temei legal al unei acțiuni în regres împotriva persoanelor considerate de el vinovate pentru prejudiciul creat societății.
Organul de inspecție fiscală nu poate stabili răspunderea acestor persoane, iar art. 27 din codul d e procedură fiscală, referitor la răspunderea solidară, se aplică numai în cazul debitorului declarat insolvabil și în anumite condiții.
Împotriva acestei sentințe, la data de 26.11.2009, a formulat recurs, reclamanta SRL S solicitând totodată și repunerea în termenul legal de declare recursului.
În motivarea, atât a cererii de repunere în termenul legal de 15 zile cât și a recursului declarat, recurenta arată că procedura de citare a sa a fost viciată, hotărârea nu i-a fost comunicată, nu a fost anunțat de repunerea pe rol a dosarului de către avocatul care îl reprezenta, deși exista împuternicire la dosar, nu a fost citat administratorul firmei -, nu s-au cerut relații de la Oficiul Registrului Comerțului privind sediul său sau adresa - administratorului.
Concluzionează recurenta că hotărârea atacată este lovită de nulitate pentru motivele menționate iar pe de altă parte, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în fondul cauzei și în lipsa unei părți nelegal citate, nefiind administrată nici probă încălcându-i-se prin aceasta dreptul la apărare.
Examinând în primul cererea de repunere în termenul legal de declarare a recursului, Curtea constată următoarele:
Așa cum rezultă din acțiunea formulată la instanța de fond, recurenta însăși și-a declarat adresa sediului în vederea comunicării actelor de procedură în S,-.
Așadar, motivul invocat de către recurentă privind nelegala sa citare, întrucât citațiile s-au întors cu mențiunea "destinatar mutat", nu poate fi primit, întrucât recurenta-reclamantă a fost citată la adresa indicată de ea însăși cu care figurează de altfel înscrisă în registrul comerțului, după cum rezultă din adresa înaintată de Oficiul Registrului Comerțului, nr. - din 27.11.2006, aflată la 17 dosar fond.
Ori recurenta a încălcat obligația statuată prin art. 21 lit. "h" din Legea 26/90 privind registrul comerțului, în sensul neînregistrării mențiunii schimbării sediului, neputând astfel opune terților actele ori faptele neînregistrate.
Totodată, instanța constată încălcarea, de către recurentă și a disp. art. 98 Cod procedură civilă, potrivit căruia "Schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului".
În consecință, a invoca nelegalitatea comunicării actelor procedurale, în condițiile în care recurenta însăși și-a indicat o anumită adresă chiar din acțiunea principală, fără nici o precizare ulterioară, în condițiile asistenței de specialitate, fără înștiințarea instanței nu demonstrează buna-credință în exercitarea drepturilor procesuale prev. de art. 723 Cod procedură civilă recurenta neputând invoca propria sa culpă.
Față de cele învederate, cum cererea de repunere în termenul legal de recurs apare a fi nefondată, urmează a fi respinsă ca atare.
Așa fiind, cum recursul de față a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile prev. de art. 301 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca tardiv formulat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termen areclamantei - SRL- prin administrator.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta SRL prin administrator împotriva sentinței nr.3072 din 9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
2 ex./15.02.2010
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Ududec Elena, Nastasi Dorina
