Contestație act administrativ fiscal. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 460
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de pârâtaAdministrațiaFinanțelor Publice P împotriva sentinței civile nr. 6 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997 scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CU RTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6 CF din 15.01.2009 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N și în consecință: a respins cererea de anulare a actului cu nr. 86049/08.10.2008; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3667,21 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare precum și dobânda aferentă acestei sume calculată conform prevederilor art. 124 din OG nr. 92/2003.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autovehicul din Germania second-hand, înmatriculat pentru prima dată în Germania și pentru a cărei primă înmatriculare în România fost nevoit să achite taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003; taxa a fost plătită la 23.08.2007.
Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea taxei. Prin adresa cu adresa cu nr. 86049/08.10.2008, autoritatea fiscală pârâtă a răspuns reclamantului că nu există act normativ care să reglementeze restituirea taxei.
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003, texte introduse în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006 și prin care a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin. 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv; potrivit art. 148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art. 148 alin 4 autorității judecătorești îi revinde obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat.
În ce privește cererea de anulare a actului cu nr. 86049/08.10.2008 se constată că acest act nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu este susceptibil de anulare, capătul de cerere astfel formulat urmând a fi respins.
Cu privire la cererea de actualizare a taxei, în raport cu indicele de inflație se constată că atâta timp cât este vorba de o sumă plătită la buget cu titlu de obligație fiscală, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale calculate conform art. 124 din OG nr. 92/2003.
În termen legal, împotriva acestei sentințe pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Apreciind pretențiile reclamantului ca întemeiate, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție.
Actul normativ care reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 2141- 2143, introduse prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
În cauză este vorba despre cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, neîncadrându-se în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.
Textul de lege în discuție nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunea Europeană. Această taxă specială se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă constată încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare și de completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Restituirea de sume de la buget se face în condițiile prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite la data cererii.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
3. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Dobânzile reglementate de acest text sunt datorate numai în cazul depășirii termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 pentru soluționarea cererilor de restituire sau de rambursare. Aceste aspecte sunt prevăzute și în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, precum și în Ordinul nr. 1899/2004, în capitolul 2.
Nu se putea dispune obligarea sa la actualizarea sumei plătită cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare cu dobânda calculată conform art. 124 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 în condițiile în care reclamantul nu a cerut acest lucru; practic, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Dacă se trece peste aceste argumente trebuie reținut că în cauză este vorba despre dobânda civilă reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Recursul nu este fondat.
1. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3341,29 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
În ceea ce privește procedura de restituire a taxei este de constatat că recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantei, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
3. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata taxei de primă înmatriculare în sumă de 5.727,92 lei actualizată cu indicele de inflație de la data plății până la restituirea efectivă.
Instanța este cea care a stabilit dispozițiile legale aplicabile, respectiv cele cuprinse în Codul d e procedură fiscală. Aceste dispoziții au fost în mod corect aplicate întrucât, în materie fiscală, existând reglementări specifice - art. 124 din Codul d e procedură fiscală - nu sunt aplicabile dispozițiile din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 ori alte forme de reparare integrală a prejudiciului cum ar fi reactualizarea în raport cu indicele de inflație. Instanța de fond nu a stabilit ea însăși cuantumul dobânzii și nici data de la care se calculează, astfel încât recurenta va putea proceda conform art. 124 din Codul d e procedură fiscală, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ceea ce privește dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, astfel cum susține recurenta se constată că, într-adevăr, potrivit art. 3 alin. 3 din această ordonanță, în alte cazuri decât pentru comercianți, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. Însă, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 este aplicabil doar în cazul prevăzut de art. 2, respectiv în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Totodată, sunt de reținut dispozițiile art. 10 din aceeași ordonanță potrivit căruia obânzile percepute sau plătite, între alte persoane, de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtăAdministrațiaFinanțelor Publice P împotriva sentinței civile nr. 6 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 aprilie2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. 2 ex. 15 mai 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Vera Stănișor, Lăcrămioara
