Contestație act administrativ fiscal. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.475/CA
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului promovat în contencios administrativ și fiscal de recurenta-contestatoare- SRL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C- - ACTIVITATEA CONTROLULUI FISCAL C - cu sediul în C,-, jud.C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII - cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.716/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru recurenta-contestatoare și consilier juridic, pentru intimate, în baza delegațiilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, netimbrat.
Avocat, pentru recurenta-contestatoare, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenta-contestatoare, arată că soluția pârâtei s-a bazat pe o greșită interpretare a dispozițiilor legale, iar instanța a preluat această soluție. In mod eronat au stabilit organele fiscale cât și instanța de fond că operațiunile efectuate în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare privesc deșeuri. In realitate, contestatoarea a achiziționat vagoane pe roți și a vândut piese și subansamble pentru vagoane și nu deșeuri. Astfel, în mod nelegal instanța a apreciat că bunurile achiziționate au natura unor deșeuri și a aplicat disp.art.1601din Codul fiscal privind taxarea inversă. a fost utilizat, dezmembrat și vândut pe piese distincte, iar în urma procesului de debitare pot rezulta și deșeuri - resturi metalice conform noțiunii la care face referire Ordinul nr.265/2001. Insă, chiar dacă ulterior cumpărării urmau a fi dezmembrate, la momentul cumpărării nu puteau fi asimilate deșeurilor. pe roți, piesele și subansamblele nu constituie substanță sau orice produs din categoriile prevăzute la anexa 1 OG16/2001. Consideră că, pentru o corectă soluționare a cauzei, trebuia administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate în domeniu. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriului cu expertiză tehnică de specialitate, iar, în subsidiar modificarea hotărârii recurate și admiterea contestației astfel cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei de impunere.
Consilier juridic, pentru intimate, solicită respingerea recursului ca nefondat. pentru motivele precizate și dezvoltate în întâmpinare. Arată, în esență, că din procesele-verbale de predare-primire a vagoanelor se menționează clar că acestea au fost predate în vederea dezmembrării, rezultând deșeuri metalice feroase astfel cum au fost definite prin Ordinul 265/2001. Recurenta a achiziționat casate ca marfă pe care ulterior a valorificat-o prin vânzarea componentelor. Aceasta și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată fără să aplice taxarea inversă, iar la valorificarea către cumpărătorii componentelor rezultate în urma dezmembrării nu a colectat TVA aplicând taxarea inversă. Recurenta a încălcat disp.art.160 al.1, 3, 5 din Codul fiscal referitoare la aplicarea măsurilor simplificate.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Reclamanta - SRL, prin cererea adresată instanței la data de 26.06.2007, a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală din 06.10.2006 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, -Activitatea de Control Fiscal C și împotriva deciziei de impunere fiscală nr.7716/09.10.2006, în ce privește sumele aferente facturilor din contractele încheiate cu și Metal.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 09.10.2006 a fost întocmită decizia de impunere fiscală nr.7716/2006 ca urmare a constatărilor din raportul de inspecție fiscală din 06.10.2006 și împotriva măsurilor dispuse a formulat contestație ce a avut în vedere modul de interpretare a derulării contractelor nr.509 și 510/08.11.2005, pârâții interpretând greșit art.160 al.1 din Legea nr.571/2003, care este aplicabil operațiunilor cu deșeuri definite conform OG16/2001.
Astfel, conform definițiilor din Anexa 2 din nr.OG16/2001 deșeul metalic feros este orice substanță sau produs din categoria deșeurilor metalice feroase pe care deținătorul nu îl mai utilizează sau pe care are intenția ori obligația să nu-l mai utilizeze. Deci, pe roți proprii nu pot fi considerate deșeuri metalice feroase întrucât ele nu au făcut obiectul dezmembrării, în așa fel încât să rezulte bucăți de fontă și nealiate și aliate, oțeluri inoxidabile, conform și clasificărilor din Ordonanța 2651/2001.
Așadar, comercializate nu îndeplinesc condițiile pentru a fi încadrate în categoria deșeurilor metalice feroase, consecința fiind aceea că nu sunt aplicabile nr.OUG16/2001 și art.160(1) alin.2 din Legea nr.571/2003.
La data de 25.10.2007 reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că solicită și anularea deciziei nr.171/2006 prin care a fost soluționată contestația sa, împotriva actelor menționate.
Prin sentința civilă nr.716/29.02.2008, Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și - Activitatea de Control Fiscal
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, urmare solicitării rambursării soldului sumei negative aferent lunii iulie 2006, în sumă de 291.496 lei, de către reclamantă, s-a procedat la efectuarea unui control fiscal, prin care s-a constatat că reclamanta a încălcat prevederile art.1601alin.2 lit.a și alin.3 și 5 din Legea nr.571/2003 în sensul că nu a aplicat taxarea inversă pentru avansul plătit în vederea achiziționării de bunuri constând în vagoane casabile șarjate.
Urmare măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr.7716/09.10.2006, împotriva căreia, ca și a raportului de inspecție fiscală, reclamanta a formulat contestație, soluționată prin decizia nr.171/21.12.2006, în sensul respingerii acesteia.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.509/08.11.2005 reclamanta a cumpărat de la - SRL 883 vagoane pe roți proprii, la fila 132 din dosar fiind depus procesul-verbal din care rezultă cantitățile predate în vederea dezmembrării, iar în evidența contabilă bunurile achiziționate au fost înregistrate ca marfă și nu ca mijloace fixe.
Astfel, reclamanta a achiziționat casate ca marfă, pe care ulterior a valorificat-o prin vânzarea componentelor rezultate din dezmembrarea acestora fără a colecta TVA, aplicând taxarea inversă.
La achiziționarea vagoanelor, reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere la TVA fără să aplice taxarea inversă, fiind încălcate dispozițiile art.1601alin.3 și 5 din Codul fiscal. netemeinic susținând că pe roți nu au făcut obiectul dezafectării sau dezmembrării în așa fel încât să rezulte "bucăți de fontă și aliate și nealiatate".
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
In motivarea recursului, după prezentarea istoricului situației de fapt, în referire la actele și operațiunile încheiate, actele de control și contestarea acestora, recurenta arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, prin prisma art.304 pct.8 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
Se arată că dispozițiile legale în cauză, la care s-a făcut trimitere pentru soluționarea litigiului, au fost reținute greșit de instanță.
Astfel, printre bunurile pentru care legea stabilește că se aplică măsurile simplificate sunt deșeurile și resturile de metale feroase și neferoase, precum și materiile prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de OUG16/2001 - art.1601al.1 și 2 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
OUG16/2001 stabilește grupele de deșeuri și definește deșeul, ca și ordinul nr.265/2001 care precizează care sunt deșeurile feroase.
Or, având în vedere că dispozițiile Codului fiscal au recunoscut un regim de facilitate fiscală în considerarea naturii "substanței sau produsului" considerate deșeu, considerând că în mod eronat organele fiscale au stabilit că operațiunile efectuate în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare privesc deșeuri, urma a se aprecia și stabili dacă bunurile achiziționate și vândute pot fi încadrate în categoria deșeurilor, urmând a se aplica sau nu dispozițiile privind taxarea inversă în raport de acestea, întrucât o analiză completă a situației de fapt implică cunoștințe tehnice de specialitate, se impunea efectuarea unei expertize tehnice.
Acestea și având în vedere că din probele administrate nu rezultă că operațiunile pentru care s-a plătit TVA au ca obiect deșeuri este necesară casarea cu trimitere pentru deplina lămurire a situației de fapt, inclusiv prin administrarea de probe noi.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod nelegal instanța a apreciat că bunurile achiziționate și apoi vândute au natura unor deșeuri și a aplicat disp.art.1601din Codul fiscal privind taxarea inversă, deoarece din probele administrate rezultă că bunurile respective nu sunt deșeuri, voința reală a părților rezultând din cuprinsul contractelor încheiate, înregistrarea în contabilitate într-o partidă contabilă neadecvată, nestabilind regimul juridic.
Bunurile în cauză "vagoane pe roți proprii" și "piese și subansamble" nu constituie "substanță sau orice produs din categoriile prevăzute la anexa 1", bunurile ce au făcut obiectul operațiunilor fixate nefiind menționate în OUG16/2001.
Deci, atâta vreme cât achiziționate ori piese și subansamblele vândute nu aveau calitatea de deșeuri, nelegal instanța a considerat că, în cauză, sunt aplicabile măsurile simplificate prevăzute de Codul fiscal privind taxarea inversă.
Recursul este nefondat.
In ce privește solicitarea de casare a sentinței recurate și trimiterea spore rejudecare instanței de fond în vederea administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate, se constată că este nefondată, în considerarea dispozițiilor art.312 (2) coroborate cu art.304 pct.1, 2, 3, 4 și 5 și art.312 (5) Cod procedură civilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, pentru casarea cu trimitere.
Mai mult decât atât, se apreciază că legal prima instanță nu a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, deoarece expertul, chiar specialist, nu putea avea în vedere altceva decât actele încheiate de recurentă cu terțe persoane și mențiunile din acestea.
Pe fondul cauzei, se constată că legal prima instanță a avut în vedere situația de fapt, concretizată în actele depuse la dosar și din care rezultă că, în ce privește achiziționate de la - SRL, din procesele-verbale încheiate în stația M- de vagoane, acestea sunt vagoane casabile șarjate și că urmare cântăririi acestora "cantitățile se vor preda în vederea dezmembrării" și marfa va fi preluată cu mijloace de transport auto și nu au rămas acele "vagoane pe roți".
Prin urmare, recurenta a achiziționat casate ca marfă, înregistrând-o ca atare în evidența contabilă (conform naturii sale și nu altfel) și, apoi, a valorificat-o prin vânzarea componentelor rezultate din dezmembrarea acestora și care fac parte din bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile simplificate prev.de art.160 al.2 lit.a din Codul fiscal în referire și la.OUG16/2001.
Cum din actele existente la dosar rezultă că recurenta a încălcat dispozițiile art.160 al.1,3 și 5 din Codul fiscal, actele de control încheiate de organele fiscale ca și decizia de respingere a contestației recurentei, cu consecința respingerii acțiunii în anulare, sunt legale și temeinice susținerile conform cărora bunurile comercializate (vagoane și piese și subansamble) nu aveau calitatea de deșeuri, fiind în contradicție cu situația de fapt și actele încheiate.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și, în aplicarea art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de recurenta-contestatoare- SRL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C- - ACTIVITATEA CONTROLULUI FISCAL C - cu sediul în C,-, jud.C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII - cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.716/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:-
Red.jud.-
14.11.2008
Tehnored.-gref.
2 ex./19.11.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
