Contestație act administrativ fiscal. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.03.2009
DECIZIA CIVIL NR.477
Ședința public din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECTOR: - LIBER
JUDECTOR: --- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.11/12.01.2009, pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lips fiind reclamanta intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, reprezentanta pârâtei recurente depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicit, în principal, admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 20.11.2008, reclamanta a chemat în judecat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 1.151 lei, achitat la Trezoreria A, sum actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pân la data restituirii.
În motivare, reclamanta arat c în cursul anului 2007 achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca Opel, an fabricație 2002, iar pentru a-l înmatricula a fost obligat s achite în contul bugetului de stat suma de 1.151 lei achitat cu chitanța nr. - nr. -/15.04.2008, reprezentând tax special pentru autoturisme în temeiul art. 2141și 2143Cod fiscal. Consider c taxa perceput este nelegal fiind contrar dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunitții Europene CE întrucât discrimineaz autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin aceast tax, afirm reclamanta, este înclcat principiul nediscriminrii între produsele naționale și produsele similare importate, din analiza aplicrii taxei rezultând c aceasta este perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în și neînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nou înmatriculare, taxa nu mai este perceput.
Reclamanta arat c prin cererea adresat Administrația Finanțelor Publice A în data de 18.07.2008 a solicitat restituirea taxei cererea sa fiind respins, cu motivarea c restituirea și rambursare sumelor de la Bugetul de Stat se fac în conformitate cu procedura aprobat de Ordinul Ministerul Economiei și Finanțelor nr. 899/2004 și c actul atacat nu reprezint un act administrativ fiscal.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice A, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii parțial ca netemeinic și nelegal și parțial ca fiind fr obiect.
În motivare arat c începând cu data de 1 07 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 cu Norme metodologice de aplicare din 24 06 2008.
Conform dispozițiilor art. 11 din ordonanț, taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioad 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgenț.
Consider pârâta c restituirea unei prți din taxa achitat se face doar în baza unei cereri depus, însoțit de actele prevzute în norme și organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat. Din acest punct de vedere, apreciaz pârâta c acțiunea reclamantei a rmas fr obiect existând o procedur de restituire de care aceasta poate s uzeze.
Mai arat cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, din expunerea de motive a ordonanței, rezult c în scopul asigurrii protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbuntțirea calitții aerului și pentru încadrarea în valorile limit prevzute de legislația comunitar în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitții Europene, a fost adoptat Ordonanța de Urgenț nr. 50 /2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel c diferența de tax achitat de reclamant este legal și în conformitate cu normele comunitare ea neputând fi restituit nici la cerere nici în alt mod.
Prin sentința civil nr.11/12.01.2009, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A și în consecinț:
A obligat pârâta s-i restituie reclamantei suma de 1.151 lei reprezentând tax de prim înmatricularea autoturism, actualizat cu indicele de inflație aferent perioadei dintre data achitrii ei restituirii de ctre pârât și a obligat pârâta s-i plteasc 39,3 lei cheltuieli de judecat
În motivarea soluției pronunțate, prima instanț a reținut c reclamanta a achitat în contul trezoreriei municipiului A suma de 1.151 lei, cu titlu de tax de prim înmatriculare, cu chitanța seria - nr. -/15.04.2008.
Cererea de restituire a taxei a fost respins de pârâta Administrația Finanțelor Publice A, pe motiv c acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Referitor la susținerea pârâtei privind incidența în cauz a OUG nr. 50/2008 cu începere de la 1 iulie 2008, instanța a înlturat ca neîntemeiat argumentația formulat de pârât apreciind c dispozițiile art. 11 din OG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile situației juridice din litigiul dedus judecții.
Dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal au fost abrogate de la data de 1 iulie 2008, iar taxa de prim înmatriculare a fost încasat de ctre pârât în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Instanța a dat astfel eficienț prevederilor constituționale consacrate în art. 15 alin. 2 din Constituția României privind principiul neretroactivitții legii, reținând astfel c noua ordonanț de urgenț nu se poate aplica situațiilor juridice nscute anterior.
Prin urmare nici reclamanta care și-a înmatriculat autoturismul în aceast perioad, achitând taxa special corespunztoare reglementrilor în vigoare nu poate fi obligat s achite o alt tax în temeiul noii reglementri, care așa cum dispune în art. 14 aceasta va putea fi aplicat autoturismelor introduse în țar ulterior datei de 01. iulie 2008 tocmai pentru c aceasta nu poate retroactiva.
Instanța a reținut și faptul c aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 cade în competența exclusiv a organelor fiscale singurele care pot calcula și restitui diferențele dintre vechea tax și noua tax instituit prin OUG nr. 50/2008, achitate de contribuabil.
Întrucât taxa special ce face obiectul acțiunii a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare, instanța a reținut c în cauza dedus judecții sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate faț de dreptul național.
Reclamanta este îndreptțit la restituirea integral a taxei încasate cu înclcarea dreptului comunitar.
Instanța a apreciat c, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții, este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța constat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
Tribunalul a constatat c acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fr temei legal întemeiat pe art. 214 (3) și art. 117 Cod procedur fiscal, întrucât suma pltit de reclamanta nu a fost datorat potrivit legislației comunitare.
Reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor art. 2141și 2143Cod fiscal și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat în form electronic, în mod public fiind irelevant aspectul c aceast plat a fost fcut voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumprat dintr-un stat membru al UE, în România, este condiționat de plata acestei taxe.
A considera c reclamanta nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului ei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Deoarece în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunitții, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastr, dar se percepe o astfel de tax pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state, instanța constat o diferenț de tratament, cea ce introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, ceea ce contravine dispozițiilor art. 90(1) din Tratatul CEE. Aceste dispoziții care fac parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea interioar a României, se opun taxei speciale pentru prim înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel înclcându-se principiul libertții circulației mrfurilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitar de baz fiind înclcat prin aplicarea reglementrilor dreptului național instanța constat c suma pltit de reclamant nu a fost datorat, fiind încadrat ilegal în condițiile art. 2141- 2143Cod fiscal, se impune obligarea pârâtei la restituirea aceste taxe.
Cu privire la captul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale pân la data plții efective, instanța a constatat c, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datoreaz dobânzile legale aferente, pân la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei, în sensul c a obligat pârâta s dispun restituirea sumei de 1.151 lei, actualizat, cu dobânda legal aferent de la data plții sumei, pân la data restituirii efective.
În baza art. 274 Cod procedur civil, instanța a obligat pârâta s-i plteasc reclamantei suma de 39,3 lei, cheltuieli de judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar, în cazul reținerii, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta a artat c acțiunea reclamantei este inadmisibil sub un dublu aspect, întrucât în primul rând nu exist în mod material un act administrativ care s poat fi atacat de ctre reclamant în procedura contenciosului administrativ, adresa emis de pârât neîntrunind elementele necesare actului administrativ fiscal, și întrucât în al doilea rând nu sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezentând activitatea de soluționare de ctre instanțe a litigiilor provenite fie din emiterea unui act administrativ fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
A doua excepție de ordine public pe care o invoc recurenta const în lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, în susținerea creia aceasta arat c raportul juridic de drept administrativ se leag în mod valabil între autoritatea public emitent a actului administrativ și persoana vtmat prin acel act. În speț, nu se contest nici un act administrativ, ci se contest legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Practic, taxa contestat a fost instituit de statul român, nu de pârât, în speț putând avea calitate procesual pasiv persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația național, respectiv Statul Român. În materie fiscal, adic de taxe, impozite și alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul Român este reprezentat în instanț de Agenția Național de Administrare Fiscal, potrivit nr.HG495/2007.
Instanța a reținut c "obligația de plat a taxei are o baz legal", așadar emitentul acelei "baze legale" nu este Administrația Finanțelor Publice A, pentru a putea sta în judecata în nume propriu.
Instanța nu a avut în vedere faptul c Administrația Finanțelor Publice A nu a elaborat actul normativ prin care s-a stabilit taxa special, pentru a putea fi parte în proces.
Se mai susține și c prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art.304 pct.4 din Codul d e procedur civil), întrucât nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Aceast atribuție revine exclusiv Parlamentului și, eventual, Curții Constituționale, singurele instituții în msur s aprecieze dac legislația referitoare la taxa de prim înmatriculare contravine Constituției sau reglementrilor Uniunii Europene și s adopte hotrâri în consecinț.
În ce privește fondul cauzei, hotrârea instanței este considerat netemeinic și nelegal, întrucât regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființrii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odat cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementrilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit crora pân la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a cror vechime depșeau 8 ani și care aveau o norm de poluare inferioar normei Euro 3.
Se mai susține c în raport de prevederile constituționale ale art.148 și art.I-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România, privind aderarea Bulgaria și României la. semnat de România la 25 aprilie 2005, rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În concluzie instanța de fond a aplicat greșit legea. (art.304 pct.9 Cod procedur civil).
Cu privire la prevederile art.90(1) din Tratatul Comunitților Europene, recurenta consider c dispozițiile art.90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente în cauz, întrucât taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România.
Totodat, recurenta susține c dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alt parte nu ne aflm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plții taxei de prim înmatriculare exist pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de provenienț a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrdiri a liberei circulații a mrfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunitții Europene.
A mai artat recurenta c, în condițiile apariției OUG nr. 50/2008, acțiunea reclamantei a rmas parțial fr obiect întrucât art. 11 prevede restituirea diferenței dintre suma achitat și taxa pe poluare instituit prin actul normativ menționat, reiterând argumentele prezentate în fața primei instanțe cu privire la OUG nr. 50/2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedur civil, Curtea apreciaz c acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmeaz a fi expuse:
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul c actul emis de pârât nu are caracterul de act administrativ și c nu ar fi incidente în cauz dispozițiile art.2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, Curtea reține urmtoarele:
Conform chitanței anexate la dosar de fond, Trezoreria Municipiului A, entitate care funcționeaz în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a încasat de la reclamant suma de 1151 lei, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, în urma cererii de restituire a acestei sume, pârâta a rspuns negativ la aceast solicitare, prin adresa din data de 24.07.2008 (fila 3 dos. fond).
Curtea observ c aceast adres materializeaz manifestarea de voinț a autoritții fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale pltit de reclamant invocând ca justificare lipsa unui act administrativ fiscal.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alt parte, actul întrunește și trsturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de ctre organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscal.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârât, Curtea are în vedere c Administrația Finanțelor Publice Aaî ncasat taxa special prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului A și în consecinț beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Național de Administrare Fiscal B și unitțile teritoriale subordonate, în speț Administrația Finanțelor Publice A, ceea ce justific calitatea procesual pasiv a acesteia. Prin urmare excepția este neîntemeiat.
Pe fond, Curtea reține c sentința tribunalului este temeinic și legal.
Recurenta susține c acțiunea reclamantei este în mod vdit netemeinic și nelegal și deci trebuia respins ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a CJCE c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatoriu prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia. Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c este neîntemeiat susținerea recurentei c în cauz ar trebui avut în vedere apariția OUG nr. 50/2008 întrucât, restituirea doar a diferenței dintre taxa special, încasat anterior pe baza unei norme juridice abrogate la 1 iulie 2008, și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat, pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestit de ctre reclamant cu analizarea legalitții și temeiniciei taxei pe poluare, tax în privința creia nici nu a fost emis un act fiscal care s poat fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei este apreciat ca fiind nefondat, așa încât conform art. 312 Cod procedur civil acesta urmeaz a fi respins ca atare.
Totodat, Curtea va lua act c nu au fost solicitate cheltuieli de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurent Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.11/12.01.2009, pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant.
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./14.04.2009
Tehnored./14.04.2009
Ex.2
Prim instanț: Tribunalul Arad - judector G
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
