Contestație act administrativ fiscal. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 493/2009
Ședința publică de la 14 - 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, și B, împotriva sentinței civile nr. 561 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți -, și B, lipsă fiind reprezentanții intimatelor-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că s-au depus la dosar înscrisuri și precizări de către intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, duplicatul acestora fiind înmânat apărătorului recurenților-reclamanți.
Avocat pentru recurenții-reclamanți arată că nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de precizările depuse și înscrisurile atașate acestora, în măsura în care acestea răspund solicitărilor instanței de la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenții-reclamanți -, și B, având cuvântul, cu privire la primul motiv de recurs, precizează că acesta se referă la faptul că, în mod greșit Tribunalul Bacăua refuzat să cerceteze motivele contestației, mai exact cercetarea motivelor referitoare la nelegalitatea declarării insolvabilității Astfel, referitor la procesul verbal de declarare a insolvabilității nr. 49433/2008, acesta nu a fost comunicat niciodată contestatorilor, care nu l-au putut contesta, iar instanța de fond - Tribunalul Bacăua considerat că nu este investită și cu cercetarea lipsei valabilității acestui proces verbal de insolvabilitate a, din moment ce motivele contestației nu vizează și cercetarea acestui proces-verbal.
În continuare, arată că, acest proces-verbal de insolvabilitate nu este un act administrativ care să fi fost comunicat contestatorilor, cei doi foști administratori ai societății debitoare nu aveau cum să conteste acest proces-verbal, neavând nici o cale principală de contestare a acestuia, singura cale fiind una incidentală.
De asemenea, arată că, instanța era datoare să verifice toate elementele care au stat la baza cererii de atragere a răspunderii solidare, respectiv, avea obligația să cerceteze dacă cererea de atragere a răspunderii solidare a fost făcută conform legii.
Astfel, de reținut sunt dispozițiile art. 27 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, referitor la condițiile esențiale ale angajării răspunderii solidare a altor persoane, care prevăd că "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspuns solidare cu acesta următoarele persoane", și din care rezultă că instanța era obligată să verifice condițiile esențiale ale angajării răspunderii solidare a altor persoane.
Totodată, în continuare, precizează că de reținut sunt și dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, dispoziții care prevăd că legalitatea unui act administrativ, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Arată că, s-a solicitat expres acest lucru, motiv pentru care se impune casarea hotărârii atacate numai în ceea ce privește contestația, nu și cu privire la suspendare. Având în vedere că principalul motiv de casare este necercetarea fondului, pe cale de consecință, soluția firească este cea prevăzută de art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare.
De asemenea, mai arată că, în mod superficial instanța a analizat chiar și situația de fapt cu privire la cererea de atragere a răspunderii, astfel, la punctul 2 al motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a acordat 3 termene numai pentru a se face precizări cu privire la cele mijloace de transport și, deși s-au prezentat dovezi că cele două autoturisme au fost vândute către o societate din I, aceasta a reținut că au fost vândute către
Referitor la celelalte motive de recurs, solicită a se avea în vedere motivele prezentate în scris și, în concluzie, referitor la primul motiv de recurs, solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare și, în situația în care se trece peste acest motiv, pentru punctul al doilea al motivelor de recurs urmează a se reține cauza spre rejudecare, urmând a se admite recursul și anula procesul verbal de declarare a insolvabilității, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău - Secția Comercială și Contencios Administrativ și înregistrată sub nr-, reclamanta -, - și au chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Activitatea Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice B, solicitând anularea Decizie nr. 21/18.06.2008 (prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamanților cu debitoarea "" ) și a Deciziei nr. 25/14.07.2008, prin care s-a respins contestația reclamanților formulată pe cale administrativă. De asemeni, reclamanții au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 21/18.06.2008, în temeiul art. 14 alin.(2) din Legea 554/2004.
Reclamanții au arătat că deciziile atacate sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele motive:
- Prin actul adițional nr. 133/17.07.2007 a încetat calitatea de asociați și administratori ai societății pentru reclamanții - și;
- Înstrăinarea, la data de 1.11.2005 a unui autocar către - reprezintă un act obișnuit de comerț, care nu are legătură cu starea de insolvență a, ce a intervenit după trei ani; în aceleași condiții a avut loc și înstrăinarea autobuzului "Volvo" către o societate din
- Nu s-a dovedit reaua-credință a reclamanților - și și nu s-au dovedit condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii solidare a reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 561/5.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua respins acțiunea reclamanților ca nefondată, în considerarea următoarelor aspecte:
CLa fost înființată în aul 1994 și a avut ca asociați și administratori reclamanții - și până la data de 17.07.2007, când ambii asociați au cesionat părțile sociale terțului.
În anul 2000 s-a înființat o altă societate, - La data de 19.02.2004 asociați și administratori ai acesteia devin reclamanții - și, care din luna august 2005 devin și salariați, dar societatea nouă preia și un număr de trei angajați ai C
Totodată o parte din bunurile C L au fost preluate de -
De asemenea, se mai reține că CLa înstrăinat două mijloace de transport, respectiv un autocar și un autobuz aceleiași societăți -, la un preț modic și că, din sumele obținute nu s-au achitat creanțele bugetare stabilite anterior și pentru care se emiseseră somații încă de la data de 12.06.2007 (nr. -).
La data de 27.05.2008 s-a declarat starea de insolvabilitate a SC SRL, iar prin Decizia nr. 21/18.06.2008 s-a stabilit angajarea răspunderii solidare a reclamanților persoane fizice cu persoana juridică SC - SRL împreună cu debitoarea SC SRL pentru suma de 71.271 lei.
Decizia a fost contestată în termen legal iar prin decizia nr. 25/14.07.2008 s-a respins contestația.
Chestiunea de drept dedusă judecății, în opinia instanței de fond, este aceea dacă în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. a și b coroborate cu art. 28 din Codul d e procedură fiscală.
Cu privire la persoana juridică SC - SRL, datorită faptului că are aceeași asociați și administratori ca și debitoarea SC SRL, s-a stabilit că este evident că a controlat activitatea celei din urmă, desfășurând aceeași activitate de transport persoane, iar un număr de trei salariați împreună cu cei doi administratori salariați au fost preluați de la debitoare.
S- constatat,ca urmare, că în mod corect s-a stabilit răspunderea solidară conform art. 27 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Cu privire la persoanele fizice, s-a constatat că au provocat starea de insolvabilitate prin vânzarea bunurilor și încetarea raporturilor de muncă pentru angajați, în acest fel societatea nemaiputând desfășura obiectul de activitate în vederea realizării de venit pentru achitarea obligațiilor bugetare.
S-a apreciat ca lipsit de relevanță faptul că ulterior provocării insolvenței cei doi reclamanți au cesionat părțile sociale, deoarece faptele analizate se circumscriu perioadei în care aceștia au administrat societatea.
Având în vedere că ambii reclamanți erau concomitent administratori și asociați la ambele societăți, cunoscând că debitoarea CLa vea obligații bugetare de îndeplinit, tribunalul a reținut reaua credință a acestora în înstrăinarea bunurilor debitoarei.
Instanța de fond a considerat că nu se impune a analiza "incertitudinea" obligațiilor fiscale,deoarece debitoarea C L nu a atacat decizia de impunere și nici somațiile ulterioare pe calea contestației la executare deși putea să o facă.
Pentru toate aceste considerente a fost respinsă întreaga acțiune ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții -, și " " B, pentru următoarele motive:
1. - Instanța de fond nu a analizat motivele contestației referitoare la
nelegalitatea declarării insolvabilității "", în sensul că recurenților-reclamanți nu li s-a comunicat procesul-verbal de declarare a insolvabilității și actele ce au stat la baza acestuia, astfel că nu au avut posibilitatea de a-și formula apărări pe acest aspect;
Recurenții susțin că procesul-verbal de declarare a insolvabilității este lovit de nulitate, ceea ce ar atrage anularea actelor administrative contestate și că aceste apărări se impuneau a fi examinate de tribunal.
2. - Instanța de fond a reținut o situație de fapt neconformă cu realitatea, atât în ce privește numărul de angajați preluați de " " de la "", cât și în ce privește bunurile preluate de la debitoare.
De asemenea, susțin recurenții, instanța de fond face grave confuzii atunci când se referă la provocarea insolvenței, atâta vreme cât în actele administrative se face referire la insolvabilitatea societății.
Curtea a dispus completarea probatoriului cu acte, fiind depuse la dosar precizări din partea intimatei-pârâte Administrația Finanțelor Publice B, cu privire la valoarea bunurilor "", precum și fișa sintetică privind obligațiile de plată ale societății și acte privind bunurile societății.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, curtea constată neîntemeiat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
1. Referitor la primul motiv de recurs, curtea constată că, într-adevăr, prima instanță nu a examinat apărările reclamanților din completarea la acțiune, care vizau nelegalitatea declarării stării de insolvabilitate a ""
Curtea are în vedere faptul că aspectele menționate în completarea la acțiune ( 115 dosar fond) nu constituie cereri noi, ci argumente pentru care se solicită admiterea acțiunii, astfel că respectivele apărări pot fi examinate de instanța de recurs.
Se reține astfel că reclamanții au susținut că procesul-verbal nr. 49433/27.05.2008, prin care s-a declarat insolvabilitatea "" menționează un temei juridic greșit, că există o incertitudine cu privire la cuantumul obligațiilor fiscale neachitate de către debitoare, că există neconcordanțe între constatările din procesul-verbal și concluziile acestuia în ce privește bunurile urmăribile și valoarea creanțelor, că verificările organului fiscal, privind situația bunurilor societății a fost superficială, nefiind clar dacă debitoarea se află în situația de a nu deține deloc bunuri și venituri urmăribile sau în situația de a deține bunuri și venituri cu valoare mai mică decât cuantumul creanței.
Curtea constată că în ce privește temeiul juridic indicat în procesul-verbal nr. 49433/27.05.2008, în preambulul acestui act se menționează că starea de insolvabilitate s-a constatat în baza prevederilor art. 176 din nr.OG 92/2003.
De asemeni, în cuprinsul procesului-verbal se arată că debitorul este declarat insolvabil întrucât valoarea bunurilor și veniturilor acestuia este mai mică decât valoarea obligațiilor fiscale neachitate. Este adevărat că în precizările făcute în fața instanței de recurs Administrația Finanțelor Publice B arată că societatea debitoare nu figurează cu bunuri mobile și imobile (arătându-se însă că anterior societatea a figurat cu bunuri mobile), în același sens fiind și probele depuse la dosar în recurs, respectiv adresele de la filele 57 - 65, din care rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile și imobile și nu are disponibil în conturile bancare.
Aceste neconcordanțe, însă, nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal nr. 49433/2008, fiind o chestiune ce ține de obligațiile organului fiscal, de evidențiere și executare a creanțelor.
În ce privește cuantumul obligațiilor fiscale neachitate de către debitoare, acesta a fost stabilit în procesul-verbal ca fiind de 71.271 lei, sumă care se regăsește și în decizia nr. 21/18.06.2008, privind angajarea răspunderii solidare a reclamanților. Este adevărat că în referatul nr. 46601/18.04.2008, ce a stat la baza procesului-verbal nr. 49433/2008 se menționează valoarea debitului ca fiind de 70.273 lei, dar creșterea acestei sume se explică prin adăugarea accesoriilor fiscale pentru perioada ce a trecut până la încheierea procesului-verbal de insolvabilitate.
2. În ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, curtea constată că susținerile recurenților-reclamanți sunt neîntemeiate.
Din adresa nr.-/4.04.2008 emisă de Primăria municipiului - Direcția de Impozite și Taxe Locale rezultă că a deținut, în perioada 2005 - 2007 doar două mijloace de transport: un autobuz marca "" și un autobuz marca "Volvo". La data de 28.01.2005, societatea "", administrată de recurenții - reclamanți - și au înstrăinat autobuzul marca "Volvo" către o altă societate.
La data de 01 noiembrie 2005, societatea, prin aceiași administratori, a înstrăinat autobuzul marca "" către - (având ca asociați și administratori pe - și ), în condițiile în care acesta era singurul mijloc de transport care i-ar fi permis să-și desfășoare activitatea, conform obiectului său de activitate, respectiv - "transporturi terestre de călători".
Coroborând aceste aspecte cu faptul că - L avea același obiect de activitate (transport persoane) cu societatea debitoare, instanța de fond a stabilit în mod corect că reclamanții au înstrăinat bunurile debitoarei cu rea - credință, provocându-i astfel insolvabilitatea.
Corecte sunt considerațiile instanței de fond și în ceea ce privește preluarea personalului de către -
Cu fișele fiscale depuse la filele 68 - 79 dosar fond s-a făcut dovada că în luna august 2005 - a preluat 3 salariați de la
Deși recurenții - reclamanți au susținut că, sub acest aspect nu ar fi îndeplinită condițiile prevăzute de art. 27 al. (2) lit. (c) din OG92/2003, nu se susține că ar mai fi avut și alți angajați, în afară de cei trei preluați de - și nu se dovedește o atare situație.
Faptul că unul din angajați ar fi plecat ulterior de la -, sau că această societate avea mai mulți salariați - constituie aspecte care nu au relevanță în cauză, esențial fiind faptul că - a avut raporturi de serviciu cu cel puțin J din angajații debitoarei, aspect ce a contribuit la insolvabilitatea acestuia.
În ce privește ultimul motiv invocat de recurenți, legat de faptul că instanța de fond face referire, în motivarea sentinței, la "insolvența" L, curtea constată că este vorba de o simplă eroare de exprimare.
Din conținutul hotărârii rezultă în mod evident că instanța de fond a avut în vedere starea de insolvabilitate a debitoarei și dispozițiile art. 27, 28 din nr.OG 92/2003.
Față de considerentele expuse, curtea concluzionează în sensul că motivele de recurs sunt nefondate.
Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, contencios administrativ - fiscal declarat de recurenții - reclamanți, ambii cu domiciliul în B, str. - - de la B nr. 66, județul B și- B,cu sediul în B,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 561 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, ambele cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. Red. Tehnored. 2 ex. 03 iunie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Mona Gabriela Ciopraga, Vera
