Contestație act administrativ fiscal. Decizia 506/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 506/R-cont
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat deDIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești-, județul A, împotriva sentinței nr. 24/CF/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăSRL, cu sediul în, Șoseaua Națională B - Pitești nr. 197 A, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier - juridic pentru recurenta - pârâtă, în baza delegației de la dosar și avocat pentru intimata - reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, privind substituirea av., emisă de Baroul Argeș - Cabinet Individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestației promovate de intimata -pârâtă.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefodat și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea introdusă la data de 29.05.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.101/17.12.2007, prin care i s-a respins contestația administrativă, precum și anularea raportului de inspecție fiscală nr.60395/30.05.2007, cu exonerarea de plata sumei de 10.594 lei, din care 5.934 lei TVA, stabilită suplimentar, 4.340 lei majorări de întârziere și 320 lei penalități de întârziere, arătând următoarele:
de materii prime, existent la data de 31.12.2002, a fost utilizat pentru realizarea producției în perioada ianuarie-martie 2003. În luna aprilie 2003 a aprovizionat alte materii prime și materiale, care au fost utilizate în producție în perioada aprilie-decembrie 2003. În luna decembrie 2003, a constatat existența unui stoc scriptic de materii prime și materiale și din verificarea efectuată, a rezultat faptul că stocul existent în luna decembrie 2002 a fost utilizat la realizarea producției în perioada ianuarie-martie 2003, fără a fi scăzut din evidența contabilă. A luat măsuri de îndreptare a erorilor. La data utilizării efective a materiilor prime și materialelor în producție nu a fost luată în calcul valoarea acestora și dedusă din veniturile realizate. Nu a fost prejudiciat bugetul statului, căruia i s-au plătit toate taxele și impozitele datorate.
Greșit s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei 10.594 lei, din care 5.934 lei TVA, stabilită suplimentar, 4.340 lei majorări de întârziere și 320 lei penalități de întârziere și tot greșit i s-a respins contestația.
Pârâta A, cu borderou, a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei nr.101/17.12.2007 (filele 63-95), iar prin concluziile scrise, depuse, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece contestația administrativă a fost soluționată pe cale de excepție, nu pe fond, iar prin acțiune s-a antamat fondul, nu excepția ce a stat la baza respingerii contestației.
Prin sentința civilă nr.24/CF din 19 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr.101/17.12.2007 și a obligat A să se pronunțe în fond asupra contestației.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.60395/30.05.2007 (filele 30-36) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 10.594 lei, din care 5.934 lei TVA, stabilită suplimentar, 4.340 lei majorări de întârziere și 320 lei penalități de întârziere, urmarea deducerii unor cheltuieli cu materiile prime și materiale, fără ca acestea să aibă corespondent în producția realizată.
S-a formulat contestația administrativă nr.71212/27.06.2007 (filele 13-15), act prin care s-a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală nr.60395/30.05.2007 și a deciziei de impunere nr.108/30.05.2007.
Organul fiscal, în vederea soluționării contestație, cu adresa nr.96344/7.09.2007 (fila 26), a solicitat reclamantei depunerea mai multor înscrisuri.
Reclamanta, cu adresa nr.778/9.11.2007 (fila 23), a comunicat actele solicitate.
Reclamanta, anterior acestei adrese, a mai comunicat pârâtei cu adresa nr.764/21.08.2007 (fila 26), alte înscrisuri, balanțe de verificare și ulterior, cu adresa nr.780/19.11.2007, a făcut alte precizări cu privire la modul de scădere a materiilor prime.
A prin decizia nr.101/17.12.2007 (filele 5-7) a respins contestația reclamantei, pe cale de excepție, prin raportare la dispozițiile pct.12.1 lit.b din Ordinul nr.519/2005 și art.205, 206, 207, 209, 211, 213, 216 din nr.OG92/2003, republicată, ca nemotivată.
S-a reținut în decizie, ca argumentare în favoarea soluției date, că reclamanta nu a prezentat rapoarte de producție sau alte documente justificative din care să rezulte modul de utilizare a materiilor prime scoase din gestiune și care nu se regăsesc în producția realizată, că organele fiscale au stabilit că aceasta nu are dreptul la deducerea sumei de 5.934 lei, cu titlu de TVA, iar prin contestația formulată, s-a arătat doar că obligația stabilită de organul fiscal este nelegală, fără a se arăta argumentele și a se prezenta documentele necesare.
Instanța a constatat că organul fiscal, la soluționarea contestației, avea obligația să analizeze susținerile formulate de reclamantă în contestație, la pct.1 și în precizările ulterioare și să analizeze actele depuse de aceasta. Neprocedând astfel, a emis o decizie cu încălcarea legii.
Astfel, s-a reținut ca admisibilă în parte contestația, numai în ceea ce privește anularea deciziei nr.101/2007 și obligarea la soluționarea în fond a contestației, nu și a actelor prin care s-au stabilit obligații fiscale.
Susținerea pârâtei, că reclamanta nu a contestat modul de soluționare a contestației administrative, iar acțiunea trebuie respinsă pe considerentul că s-ar fi antamat numai fondul cauzei, nu a fost primită de către instanța de fond, care a reținut că din moment ce reclamanta contestă obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa, contestă implicit și temeinicia și legalitatea actelor de stabilire a acestora, inclusiv a deciziei nr.101/2007.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.9 și 6 Cod pr.civilă.
Recurenta-pârâtă critică soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
- hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp.art.132 alin.1 Cod pr.civilă, deoarece instanța de fond a avut în vedere precizările cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată făcute oral în ședința din 12.01.2009, de către reprezentantul reclamantei, deși reclamanta nu mai putea modifica, ulterior primei zi de înfățișare, obiectul cererii de chemare în judecată;
- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității, limitele cererii de chemare în judecată cu privire la obiectul acesteia fiind fixate de către reclamantă prin cererea introductivă și nu prin precizările făcute la momentul formulării concluziilor asupra fondului cauzei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației promovată de SC SRL.
Recursul formulat de pârâtă nu este fondat, pentru următoarele considerente:
- hotărârea instanței de fond nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp.art.132 alin.1 Cod pr.civilă, deoarece reclamanta a solicitat prin cererea introductivă anularea deciziei nr.101/17.12.2007, contestând modul de soluționare a plângerii formulată de aceasta, împotriva raportului de inspecție fiscală nr.60395/30.05.2007, plângere înregistrată la A sub nr.71212/27.06.2007 și respinsă, pe excepție, ca nemotivată, astfel că instanța nu a avut în vedere numai precizările făcute de reprezentantul reclamantei în ședința din 12.01.2009;
- instanța nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece, așa cum s-a arătat la primul motiv de recurs, organul fiscal s-a pronunțat asupra contestației administrative, pe excepție, fără a intra în fondul cauzei și în mod legal, anulând decizia nr.101/2007, prima instanță nu putea să se pronunțe asupra fondului contestației administrative, ci să trimită cauza organului fiscal pentru soluționarea fondului litigiului.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.24/CF/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./18.05.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
