Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5154/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5154
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
Grefier:
Pe rol rezultatul dezbaterilor privind contestația în anulare formulată de SC SRL D TR.S PRIN REPREZENTANTUL LEGAL ADMINISTRATOR, împotriva deciziei nr.2220 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 30 noiembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr.2220 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul declarat de contestatoarea SC""SRL, împotriva sentinței nr.1717 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin decizia contestată în cauză nr. 17/29.06.2007 emisă de DGFP M s-a respins contestația reclamantei SC SRL O pentru suma totală de 277.196 lei ca neîntemeiată, sumă ce reprezintă impozit pe profit, majorări de întârziere aferente, TVA și accesoriile aferente.
S-a apreciat că susținerile recurentei reclamante, în sensul că nu au fost analizate de către instanța de fond toate argumentele juridice invocate, nu pot fi reținute.
Astfel, conform dispoz. art. 21 alin. 4 Cod fiscal nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Conform art. 48 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a deduce cheltuielile cu prestările de servicii trebuie îndeplinite cumulativ serie de condiții, respectiv serviciile să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract, care să cuprindă date referitoare la prestări, termene, precizarea serviciilor prestate, tarifele percepute, valoarea totală a contractului.
Motivele invocate de recurentă în sensul că hotărârea atacată se bazează exclusiv pe expertiza contabilă întocmită, s-a apreciat că nu pot fi reținute, deoarece la adoptarea soluției instanța avut în vedere prevederile legale mai sus arătate, concluzionând în mod corect că cheltuielile efectuate pe baza contractului de prestări servicii de consultanță, încheiat la 28.09.2004 nu sunt deductibile fiscal, deoarece nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 48 din HG nr. 44/2004 citat mai sus.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între recurentă și SC &COM SRL, s-a reținut că nu poate fi de asemenea primit.
Instanța de fond a reținut corect că reclamanta, nefiind înregistrată ca plătitoare de TVA nu avea dreptul de deducere de TVA de pe documentele de achiziție.
Organele fiscale, în urma controlului încrucișat cu DGFP Tac onstatat că a fost emisă și înregistrată de către societatea vânzătoare cu factura fiscală emisă la 7.03.2005, factură care la recurenta reclamantă nu se regăsește înregistrată în evidența contabilă.
Prin urmare, s-a apreciat că instanța a reținut corect că în raport de cheltuielile înregistrate și declarare de societate, organele fiscale au stabilit diferențe pentru care în mod corect s-au calculat atât impozitul pe profit și TVA aferente.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC SRL D TR.S deoarece instanța de control judiciar, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de casare.
În acest sens, contestatoarea a precizat că instanța de recurs nu a analizat complet toate motivele de recurs pe care le-a ridicat, respectiv, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SRL, aceasta a analizat doar problema TVA-ului, nu și cea a impozitului pe profit, criticață expres.
A doua omisiune a instanței de recurs invocată de contestatoare se referă la cheltuielile de consultanță, în condițiile în care contractul acesteia cu societatea SC SRL a fost negociat de părți.
Examinând contestația în anulare formulată, Curtea urmează să o respingă în baza art.320 din, pentru următoarele considerente:
Art.318 alin 1 din prevede că hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Analizând recursul declarat de contestatoarea SC SRL precum și considerentele nr.2220 din 30.04.2009 a Curții de Apel Craiova, se constată că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs formulate.
Astfel, recurenta a criticat soluția instanței de fond sub două aspecte, respectiv modul în care a fost încheiat contractul de consultanță cu SC SRL și evidențierea lui financiar-contabilă, precum și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SRL, apreciind în mod eronat ca fiind ștornată o sumă de 680.860lei, cu consecința diminuării prețului plătit și, pe cale de consecință, a impozitului pe venit datorat.
Din considerentele deciziei contestate( filele 3 și 4) rezultă că instanța de recurs a examinat toate motivele invocate de contestatoare. În ceea ce privește contractul de consultanță, motivarea examinării recursului de C se regăsește începând cu alineatul ultim al filei 3 și continuă în alineatele 1 și 2 ale filei 4, instanța examinând sintetic criticile recurentei și concluzionând, prin raportare la dispozițiile legale în materie, că sunt neîntemeiate aceste critici.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, analizarea acestuia se regăsește în cuprinsul filei 4 deciziei Curții, din cuprinsul acesteia rezultând că instanța a făcut trimitere expresă nu numai la TVA ci și la impozitul pe profit, apreciind că în mod corect organele fiscale au stabilit diferențe de plată în favoarea recurentei.
Jurisprudența a stabilit în mod constant că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate în această cale de atac, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare( putând grupa în acest sens argumentele aduse de parte), obligație pe care,în prezenta cauză, Curtea de Apel Craiova și-a îndeplinit-
Concluzionând, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada omisiunii examinării vreunui motiv de modificare sau casare de către instanța de recurs, astfel încât urmează a fi respinsă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de SC SRL D TR.S PRIN REPREZENTANTUL LEGAL ADMINISTRATOR, împotriva deciziei nr.2220 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat - - - | JUDECĂTOR 3: Costinel - |
Grefier, |
Red.jud.-
Data red.17.02.2010
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Robert Emanoil Condurat, Costinel
