Contestație act administrativ fiscal. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA NR. 521
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamata - C SRL, cu sediul în P,-,. 31 S,. 11, județul împotriva sentinței nr. 486 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaP,cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 10 aprilie 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința nr. 486 din 21 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - C SRL în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului reținut că inspecția fiscală s-a efectuat la solicitarea Gărzii Financiare P, făcută prin adresa nr. -/23.03.2006,care, după finalizarea controlului, a înaintat raportul de inspecție fiscală către P, pentru efectuarea de cercetări penale.
În baza raportului de inspecție fiscală precizat, s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 114/3808/30.03.2006, acte administrative fiscale care au fost contestate de către reclamantă prin contestația înregistrată la pârâtă sub nr. 4600/2006,iar, prin decizia nr. 64/31.08.2006, pârâta a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma totală de 18.972 lei reprezentând diferenta de impozit pe profit și majorări aferente, precum si TVA cu majorări și penalități aferente, până la soluționarea definitivă a laturii penale; admiterea parțială a contestației pentru suma totală de 14 lei reprezentând diferenta pe impozit și a respins contestația pentru suma totală de 1662 lei reprezentând 363 lei diferenta impozit pe profit,majorări si penalități aferente.
Cu privire la primul punct al deciziei nr. 64/2006 contestată, instanța fondului a reținut că nu se poate pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii suspendării soluționării contestației, deoarece procedura administrativă prevăzută de
art. 175 și următorii din OG 92/2003 actualizată, este una obligatorie, așa încât nu poate examina aspectul precizat, decât după ce organele fiscale competente se pronunță asupra contestației.
În ceea ce privește suspendarea soluționării contestației, prima instanță reține că pârâta a aplicat în mod corect dispozitiile art. 184 alin. 1 lit. din OG 92/2003 actualizat, în sensul că atâta timp cât P înaintat raportul de inspecție fiscală organelor de cercetare penală ale IJP P, pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii eventualității săvârsirii vreunei infracțiuni prevăzută de Legea nr. 241/2005 sau Legea nr. 571/2003, era îndeplinită condiția legală pentru suspendarea soluționării contestației.
Mai reține instanța fondului că sesizarea organelor de cercetare penală fost întemeiată, față de împrejurarea identificării celor 14 facturi fiscale care conțineau date de identificare eronate ale societăților emitente, tocmai pentru identificarea împrejurărilor în care s-au emis aceste facturi fiscale și pentru a se stabili dacă s-a săvârșit vreo infracțiune specială de către reprezentantii reclamantei.
Soluția de neînceperea urmăririi penale față de administratorul reclamantei, reține prima instanță, nu poate să infirme justețea sesizării organelor de cercetare penală, mai ales că această soluție fost pronunțată după definitivarea cercetărilor penale, organele fiscale neavând această posibilitate; prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut că intermedierea dintre reclamantă și societățile emitente s-a realizat de către o persoană necunoscută.
Pe de altă parte, tribunalul mai reține că, potrivit disp.art. 184 alin. 3 din OG 92/2003act. soluționarea contestației se reia la încetarea motivului care a generat suspendarea, iar prin decizia nr. 64/2006 s-a dispus suspendarea solutionării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.
Câtă vreme Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia înaintat tribunalului chiar dosarul de urmărire penală,confirmată la data de 6.09.2007,a rămas definitivă, astfel că în prezent suspendarea solutionării contestației pentru punctul 1 încetat, procedura soluționării contestației putând fi realuată.
Cu privire la cheltuielile de protocol,tribunalul reține că pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile art. 21alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003,calculând ca cheltuielile de protocol deductibile fiscal erau doar de 659 lei, astfel că diferenta de 1387 lei este o cheltuială neductibilă.
Mai reține prima instanță, că în expertiza inițială expertul efectuat un calcul similar celui efectuat de pârâtă, însă ulterior a efectuat completare raportului de expertiză,motivând că i s-au prezentat înscrisuri noi, în cadrul căreia a revenit asupra opiniei exprimată anterior, mentionând că societatea a respectat dispozițiile legale menționate însă nu poate reține a doua opinie expertului, deoarece aceasta nu respectă dispozitiile legale care stabilesc modul de calcul al cheltuielilor de protocol deductibile, respectiv disp.pct. 33 din Normele metodologice ale art. 21 alin. 3 Codul fiscal, norme aprobate prin HG 44/2004.Din aceste dispoziții rezultă foarte clar metodologia calculării bazei de calcul la care se aplică cota de 2%, metodologie care nu a fost respectată de expert.
Referitor la cheltuielile nedeductibile reprezentând bunuri și servicii în suma de 882 lei,prima instanță a reținut că în mod corect pârâta apreciat faptul
că, raportat la obiectul de activitate declarat al reclamantei (comerț cu ridicata al altor produse intermediare), nu reprezintă cheltuieli făcute de societate în vederea obținerii de venituri impozabile, aceeași concluzie impunându-se și față de c/valoarea chiuvetei, cuptorului și plitei,achizitionate de reclamantă in anul 2006.
Instanța fondului mai rețint că pârâta făcut o corectă aplicare a dispozitiilor art. 145 alin. 3 lit. din Legea nr.571/2003, reținând în mod judicios că reclamanta nu avea dreptul să deducă TVA pentru bunurile și serviciile respective. Ca urmare, refuzul de deducere a TVA în sumă de 1126 lei, precum și obligația de plată a majorărilor și penalităților de întârziere aferente de 109 lei sunt temeinice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -C- SRL,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041proc. civ.
Astfel, se susține că din motivarea sentinței rezultă că instanța fondului nu verificat întregul material probator administrat în cauză, menținând același mod de soluționare și aceeași motivare din deciziile contestate.
În mod neîntemeiat reține instanța fondului că decizia 64/31.08.2006 este legală și temeinică deși i s-au adus critici pe toate cele 3 puncte cuprinse în actul respectiv, fără să se facă nicio raportare a concluziilor organului de soluționare a contestației la probele administrate în cauză.
Din raportul de inspecție fiscală nu rezultă că societatea ar fi înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază documente justificative; în cauză s-a făcut dovada că și după efectuarea cercetărilor de către organele de poliție s-a constatat că nu există indicii privind săvârsirea unei infracțiuni cu privire la emiterea acestor facturi, astfel încât nu se justifică soluția de suspendare a soluționării contestației din decizia 64/2006.
Recurenta susține că că instanța fondului a reținut că suspendarea contestației s-a făcut în mod corect și legal fără să facă nicio referire la susținerile reclamantei referitorare la defalcarea artificală a sumelor retinute prin Raportul de inspecție care provin din aceleași acte analizate.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că potrivit datelor existente în balanța de verificare întocmită de 31.12.2005, societatea putea deduce fiscal suma de 659 lei reprezentând cheltuieli de protocol.
Față de aceasta, societatea a cheltuit în plus suma de 1.387 lei care se impozitează cu cota de 16% și se obține un impozit pe profit în sumă de 222 lei datorat bugetului de stat plus majorări de întârziere in sumă de 86 lei.
Recurenta susține că s-a făcut dovada certă că societatea datorează bugetului un impozit pe profit în valoare de 222 lei plus majorări de întârziere de 86 lei, nefiind corecte sumele reținute în decizia contestată.
Instanța fondului analizează concluziile expertizei contabile, reținând că expertul nu a respectat Normele Metodologice ale art. 21 alin. 3 din Codul fiscal, deși în completarea la raportul de expertiză, efectuată la cererea pârâtei, expertul precizează modul în care a făcut calculul impozitul pe profit aferent cheltuielilor de protocol, cu respectarea Codului d e procedură fiscală modificat si completat cu Legea 210/2005 privind majorările de întârziere.
Din lucrările efectuate de expertul contabil, necontestată de către pârâtă, rezultă că recurenta calculat corect impozitul pe profit, acesta nefiind preluat
legal în Raportul de inspecție fiscală.
Mai susține recurenta, că instanța fondului nu a analizat,raportat la probele dosarului, cel de-al doilea punct al contestației referitor la cheltuielile nedeductibile reprezentând bunuri și servicii în sumă de 882.
Instanța fondului nu reținut corect nici obiectul de activitate al societății referindu-se doar generic la, comerț cu ridicata al altor produse intermediare . deși aceste produse intermediare sunt reactivi de laborator cu mod de ambalare si transportare specific, iar bunurile au fost achizitionate tocmai pentru realizarea obiectului de activitate, fiind deductibile din punct de vedere fiscal conform Legii 571/2003.
Caracterul deosebit al acestor bunuri și raportarea lor la activitatea societății rezultă din facturile de dobândire și din certificatele de garanție și actele însoțitoare care conțin instructiuni de utilizare, toate aceste acte fiind prezentate atât organului de control fiscal cât și organului de solutionare a contestației,
regăsiundu-se în actele depuse în instanță.
Prin urmare, arată recurenta, atât valoarea acestor bunuri cât si serviciul de cazare la care se face referire, achitat în vederea achizitionării unor bunuri pentru societate, intră în categoria sumelor deductibile din punct de vedere fiscal conform Legii 571/2003, fiind cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Dispozițiile menționate, arată recurenta, nu au fost aplicate corect de către organele de control fiscal,acestea incluzând în categoria cheltuielilor deductibile fiscal,respectiv cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,respectiv achizitionarea ambalajelor, cheltuielile efectuate pentru protecția muncii,cheltuieli pentru reclamă și publicitate, cheltuieli de transport și cazare în țară și străinătate efectuate de salariați si administratori etc.
In concluzie, arată recurenta, în mod justificat societatea, care realizat profit în anii precedenți, a aplicat dispozițiile legale, considerând cheltuielile în litigiu drept deductibile fiscal.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea contestației.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În perioada aprilie- iunie 2006, la punctul de lucru al reclamantei, situat în P- -. 2.20, s-a efectuat o inspecție fiscală, având ca obiect verificarea impozitului pe profit pentru peruioada 01.01.2005- 31.03.2006 și a TVA pentru perioada 01.07.2002-31.03.2006,inspecție finalizată prin raportul din data de 15.06.2006, în care organele de control,au reținut, în esență, că în evidența contabilă a reclamantei au fost înregistrate 12 facturi fiscale,în valoare toală de 52716 lei(din care TVA aferent 8417lei ( și 12 chitanțe în valoare de 52716 lei,care au trecute la rubrica furnizor date nereale, astfel că acestea nu au fost considerate documente justificative de către organele fiscale, motiv pentru care suma de 44.299 lei aferentă celor 12 facturi a fost considerată la
control nedeductibilă fiscal la calculul profitului impozabil, cu consecința calculării unei diferente de impozit pe profit de plată în sarcina reclamantei în sumă de 7.088 lei. În plus, organele de control nu au acordat drept de deducere pentru TVA de 8417 lei menționat anterior.
Reprezentanții pârâtei au identificat două facturi fiscale care nu îndeplineau condițiile de documente justificative, așa încât reclamantei nu i s-a acordat dreptul de deducere a TVA de 1520 lei,aferent acestora.
Organele de control au mai reținut că în mod eronat reclamanta considerat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabile cheltuieliler de protocol în sumă de 2046 lei, stabilind că diferenta de 1469 lei este nedeductibilă.
S-a mai reținut că suma de 882 lei, aferentă mai multor bunuri și servicii achiziționate în anul 2005 de reclamantă, este nedeductibilă,deoarece acestea nu au fost destinate utilizării în scopul realizării de venituri impozabile; totodată, s- mai retinut de organele fiscale că TVA aferentă acestora și bunurilor achizitionate în anul 2006 în sumă de 1126 lei, nu este deductibilă, astfel încât s-au calculat majorări de întârziere aferente în valoare de 109 lei.
Ca atare, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamata- C SRL, cu sediul în P,-,. 31 S,. 11, județul împotriva sentinței nr. 486 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaP,cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. VN
Dact. MC
2 ex/24.06.2008
f- Trib.
/
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
