Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 524
Ședința publică din data de 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Elena Chirică Adriana Secrețeanu
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor formulate de reclamantul-, P,-, județul P și intimatul pârât P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1415 din 18 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a studia actele și lucrările dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la 10 aprilie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3587/2002 reclamantul - a chemat în judecată pârâta SC de Calcul Electronic SA P ( in prezent SC Business SA) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia din urma la plata sumelor de: 1.101.736.000 lei reprezentând c/val dividende aferente anului 2000, 18.000.000 lei reprezentând c/val dividende aferente anului 1998- 1999, precum și a sumei de 2500 USD, în echivalent lei la data plății reprezentând salariul aferent lunii martie 2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de acționar majoritar în cadrul societății pârâte, până la data de 09.02.2001, când prin contractul de concesiune autentificat sub nr. 433/09.02.2001, a cesionat acțiunile ce le deținea.
În conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație a societății pârâte, și Hotărârea AGA din 30.03.2001, data de referință pentru dividendele aferente perioadei 01.01.2000- 31.12.2000, a fost stabilita la 1.02.2001. Astfel, față de aceasta data,01.02.2001, este îndreptățit să solicite plata dividendelor aferente perioadei 1998-1999 si 2000, potrivit disp. art.122 pct.3 din Legea 31/1990, republicată.
A mai arătat că la data de 1.02.2001, în calitate de acționar majoritar deținea 43.416 acțiuni reprezentând 98,907 % din totalul acțiunilor, împrejurare atestată de registrul acționarilor.
Reclamantul mai arata ca este îndreptățit si la drepturile bănești salariale aferente lunii martie 2001, când a prestat activitatea de director general al societății.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că repartizarea beneficiilor și stabilirea dividendelor pentru fiecare acțiune se face potrivit dispozițiilor art. 111 din Legea 31/1990, republicată, de către AGA.
Acționarii au dreptul la dividende în condițiile stabilite în actul constitutiv, iar în lipsa unei stipulații în acest sens, proporțional cotei de participare la capitalul social, așa cum prevăd disp. art. 67 alin.2 din Legea 31/1990 republicată.
A mai arătat pârâta, că potrivit disp. art. 122 pct.3 din aceeași lege, acționarii îndreptățiți să încaseze dividendele sunt cei înscriși în evidențele societății sau în datele furnizate de registrul independent privat corespunzător datei de referință. Reclamantul și-a cesionat acțiunile ulterior încheierii exercițiului financiar, dar înainte de data de referință, care este data ținerii AGA:
Astfel, că la data respectivă calitatea de acționar majoritar nu mai aparținea reclamantului, ci numitului.
Pârâta a mai arătat că potrivit art. 67 pct.6 din Legea 31/1990, în cazul transmiterii acțiunilor, dreptul la dividende aparține cesionarului în afară de cazul în care părțile au convenit astfel.
Cu privire la capătul cererii privind plata salariului aferent lunii martie, pârâta a arătat că acesta este neîntemeiat, întrucât contractul individual de muncă, a încetat anterior anului 2001, respectiv la 31.12.2000.
Reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că, a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale, aferente sumelor solicitate, prin cererea de chemare în judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă, având ca obiectiv calcului dobânzii aferente sumelor reprezentând c/val dividende de la data introducerii acțiunii la zi.
Tribunalul Prahova prin sentința 1415 din 18. 04 2003 admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta la plata sumei de 1.400.080.913 lei, reprezentând c/valoare dividende aferente anilor 1998- 1999-2000 în cuantum de 1.063.749.200 lei și dobânda legală aferentă acestei sume calculate de la data introducerii acțiunii la zi, în sumă de 336.331.713 lei. A respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești echivalentul în lei a sumei de 2500 USD.
Pronunțând această sentință Tribunalul a reținut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar și concluziilor expertizei contabile, reclamantul a avut calitatea de acționar la societatea pârâtă deținând 98,907% din totalul acțiunilor, până la data de 1.02.2001.
Potrivit listei acționarilor, existent la data de 1.02.2001- dată de referință, existentă la registrul acționarilor, reclamantul deținea deci la această dată majoritatea acțiunilor, 98,907%.
Prin contractul de cesiune acțiuni autentificat sub nr. 433/09.02.2001, reclamantul a cesionat acțiunile sale numitului, cetățean american.
Însă potrivit disp. art. 122 al.3 din Legea 31/1990, republicată dreptul la dividende aparține acționarului înscris la Registrul Acționarilor la data de referință, în speță la 1.02.2001.
Prin urmare, reține Tribunalul, indiferent de data la care a avut loc cesiunea acțiunilor, reclamantul este îndreptățit să solicite c/val dividendelor aferente anilor 1998-1999 - 2000 în cuantum total de 1.063.749.000 lei cuantum stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
La stabilirea acestui cuantum s-a ținut seama de impozitul pe dividende în cuantum de 55.986.800 lei impozit ce a fost scăzut din c/val dividendelor datorate.
Tribunalul mai reține că reclamantul este îndreptățit in conformitate cu art. 43 din Com si la,dobânda legală aferentă sumei reprezentând c/val dividende si care este in cuantum de 336.331.713 lei.
Cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale solicitate de reclamant, tribunalul a respins aceasta cerere ca nedovedita întrucât reclamantul nu a făcut dovada temeiului juridic în baza căruia solicită această sumă în sensul că nu a depus la dosar contractul de muncă sau contractul de mandat deși i s-a solicitat acest lucru.
Fișa fiscală depusă la dosar pentru anul 2001, este irelevantă pentru a se dispune admiterea acțiunii și pentru acest capăt de cerere, din conținutul acesteia nereieșind că reclamntul avea un salariu lunar de 2500 USD lunar.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs atât reclamantul - cât și pârâtul SC de Calcul Electronic SA
Astfel, reclamantul critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod cu totul neîntemeiat a procedat instanța de fond atunci când a admis numai în parte acțiunea, respingând solicitarea cu privire la data de la care urma să fie calculată dobânda aferentă dividendelor ce i se cuveneau, pe de o parte iar pe de altă parte în mod eronat nu a fost avută în vedere solicitarea privind drepturile bănești echivalente în lei ale sumei de 2500 USD pentru activitatea pe care a prestat- în cadrul societății și pe luna martie 2001.
Recurentul susține ca dobânda cuvenita pentru neplata la termenul scadent a dividendelor curge de la data punerii in întârziere a paratei,respectiv data notificării din 31 mai 2001 si este in cuantum de 520.380.000 lei. Greșit instanța de fond, susține recurentul, i-a acordat această dobânda începând cu data introducerii acțiunii.
O alta critica invocata de reclamant este si cea privind neacordarea drepturilor salariale aferente lunii martie 2001, când a prestat activitate ca director al societății după pensionare cu aprobarea adunării generale a acționarilor.
Lipsa dovezilor in acest sens arata recurentul se datorează culpei paratei care a refuzat sa depună la dosar registrul privind hotărârile adunărilor generale ale acționarilor.
De altfel, după ce instanța a rămas în pronunțare pârâta depus concluzii scrise la care a atașat și plângerea penală formulată împotriva reclamantului în care se arăta în mod expres că acesta a funcționat în calitate de director până la data de 31 martie 2001 când a fost eliberat din funcție.
Solicită, față de cele susținute în cererea de recurs admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 2500 USD ca titlu de drepturi salariale precum si a dobânzilor aferente dividendelor începând cu data notificării paratei respectiv de 31 martie 2001
Pârâtul SC de Calcul Electronic SA P critică sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală,solicita modificarea in tot a acesteia in sensul respingerii acțiunii formulata de reclamant
In susținerea recursului pârâta invoca încălcarea dreptului la apărare de către prima instanța in sensul ca s-au declarat închise dezbaterile si s-a dat cuvântul pe fond numai in prezenta reclamantului deși din dosar rezulta ca este reprezentata de un apărător.
Pe aceeași linie a încălcării dreptului la aparere, susține recurenta i-a fost respinsa si cererea de repunere pe rol a cauzei.
Recurenta pârâtă,critica sentința recurata si in ceea ce privește soluționarea fondul cauzei, arătând ca acțiunea reclmantului trebuia respinsa întrucât la data de 30.03.2001 când s-a aprobat biletul si s-a stabilit plata dividendelor,reclamantul nu mai avea calitatea de acționar deoarece prin contractul de cesiune încheiat la data de 9.02.2001 a cesionat acțiunile sale către,
De asemenea recurenta pârâtă mai susține că prin contractul de cesiune odată cu cesionarea acțiunilor s-au cesionat și toate drepturile și obligațiile ce derivă din calitatea de acționar, astfel ca la data ținerii AGA - data de referință- reclamantul nu mai avea calitatea de acționar.
Critică de asemenea si faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut ca dată de referință 01.02.2001 întrucât aceasta nu putea fi stabilită unilateral de reclamant, iar teoria și practica în materie stabilesc ca dată de referință data ținerii AGA. Actul pe care reclamantul l-a depus la dosar prin care își stabilește de la sine putere data de referință nu poate produce efecte juridice întrucât data de referință o reprezintă data Adunării generale care aprobă bilanțul contabil, iar respectiva hotărâre a Adunării Generale nu a fost contestată și stabilește dreptul la dividende în persoana cesionarului.
Mai mult decât atât, susține, recurenta pârâtă, acest act nu poate fi opozabil societății si nu produce efecte juridice, întrucât nu poartă decât semnătura reclamantului și nu a fost înregistrat la societate
În ceea ce privesc dividendele pentru anii 1998 - 1999, susține recurenta pârâtă, este evident că acestea nu i se cuvin reclamantului întrucât prin contractul de cesiune acesta a cesionat nu numai acțiunile ci și drepturile și obligațiile ce rezultă din acestea, în acest sens fiind clauzele contractului.
Solicită, față de cele susținute în cererea de recurs, admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond, prin prisma criticilor invocate de cele două recurente, având in vedere actele si lucrările dosarului si dispozițiile legale in materie constată ca recursurile atât cel declarat reclamant cat si pârâta sunt neîntemeiate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Prima critica invocata de reclamant,cea privind aspectul ca instanța i-ar fi diminuat dobânda legala cuvenita pentru dividendele acordate si anume de la data introducerii acțiunii si nu de la data notificării 31.05.2001 este nefondată.
Din verificarea actelor dosarului, rezulta ca instanța de fond la soluționarea acestei cererii a respectat dispoz. art. 129 alin 6.Pr.Civ, in sensul ca in- toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecatii-.
Ca atare cererea reclamantului cu privire la acordarea dobanzilor a fost soluționata in raport cu limitele investirii.
Cererea privind obligarea paratei la plata dobânzilor a fost formulata ulterior introducerii acțiunii printr-o cerere completatoare depusa la dosar la termenul din 26.04.2002(fila 52 dosar) prin care s-a solicitat obligarea societății parate la plata dobânzilor aferente sumelor solicitate cu titlu de dividende de la data introducerii acțiunii si pana la data achitării lor.
Astfel ca instanța s-a pronunțat asupra acestei cererii așa cum a solicitat reclamantul recurent.
Invocarea de către recurent a "Notei de susținerii" (fila 105 dosar ) nu poate fi asimilata unei modificări de acțiuni,aceasta fiind in afara prevederilor art 132.Pr.Civ.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs,critica de asemenea este nefondata sentința instanței de fond fiind temeinica si legala.Recurentul nu a făcut dovada susținerilor sale,in sensul ca ar fi îndreptățit să primească suma de 2500 dolari cu titlu de salariu aferent lunii martie 2001.
In acest sens reclamantul nu a depus la dosar contractul de munca,de mandat sau o hotărâre AGA in acest sens.
In lipsa unei dovezi concludente din care sa rezulte in ce temei reclamntul a prestat activitate si ce salariu s-a stabilit pentru aceasta,cererea referitoare la acordarea de drepturi bănești este nefondata si de aceea instanța de fond a pronunțat o soluție temeinica si legala.
Referitor la recursul declarat de parata si acesta este nefondat.
Critica prin care se invoca încălcarea dreptului la apărare este neîntemeiata.
Astfel pe parcursul soluționării cauzei, atât reclamantul cat si paratul au propus si li s-au încuviințat probele solicitate.La data când dezbaterile au fost declarate închise,chiar daca parata si apărătorul acesteia au fost lipsa, instanța de fond in temeiul art 156 alin 2.Pr.Civ a amânat pronunțarea dându-i posibilitatea să depună concluzii scrise.
Nici critica referitoare la fondul cauzei nu este întemeiata.
In speța,reclamantul in calitate de acționar majoritar al societății parate in proporție de 98,907% din capitalul social, cesionează acțiunile ce le deținea prin contractul de cesiune încheiat la data de 09.02.2001.
Prin prezenta acțiune reclamantul solicita obligarea paratei la plata dividendelor aferente perioadei 1998-2000.
de situația de fapt aplicabile in speța sunt dispozițiile art 67 alin 5 din Legea 31/1999 care statuează ca -dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului,in afara de cazul in care părțile au convenit altfel.
Ca atare din interpretarea textului art 67 alin 5 din legea 31/90,rezulta ca in afara unei convenții contrare in actul de cesiune dividendele aferente perioadei anterioare cesiunii se cuvin cedentului, deoarece acesta a avut calitatea de acționar pe perioada anterioara cesiunii acțiunilor.
Susținerile recurentei ca in actul de cesiune s-ai fi stipulat renunțarea reclamantului cedent la drepturile ce i se cuveneau in calitate de acționar,inclusiv la dividende, sunt nefondate, deoarece mențiunea ca "o data cu cesiunea de acțiuni .se cesionează toate drepturile si obligațiile ce revin destinatorului de acțiuni " se refera la drepturi si obligații viitoare,si anume cele născute după data încheierii contractului de cesiune,si nu la drepturi si obligații anterioare încheierii contractului.
Critica recurentei ca data de 01.02.2001,ca data de referința in raport de care s-au stabilit drepturile reclamantului,este eronata,este nefondata.
Instanța de fond a apreciat corect de actele dosarului si dispoz art 122 alin 2 si 3 din legea 31/90 ca data de referința in raport de care in speță se face plata dividendelor este 01.02.2001.
Aceasta rezulta din raportul consiliului de administrație cu privire la activitatea societății pe perioada 01.01.2000-31.12.2000, si care propune adunării generale a acționarilor printre altele ca dividendele cuvenite acționarilor sa se facă proporțional cu numărul de acțiuni deținute la data de 01.02.2001, si hotărârea adunării generale a acționarilor din data de 30.03.2001 care a aprobat bilanțul contabil pe anul 2000.
Susținerile recurentei ca raportul consiliului de administrație si hotărârea adunării generale a acționarilor nu au valoarea ceruta de lege, sunt neîntemeiate, atâta timp cat aceste acte care provin de la societate nu au fost contestate de nimeni,deși orice acționar avea la indemna acțiune in anulare,dar de care nu a înțeles sa uzeze.
Cum este cert ca data de referința a fost corect stabilita de instanța de fond ca fiind 01.02.2001, reclamantul este cel îndreptățit sa primească c/valoarea dividendelor potrivit art 123 alin 3 din legea 31/90,deoarece la aceasta data era acționar,cesiunea având loc la o data ulterioara respectiv 09.02.2001.
de toate considerentele de mai înainte,Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin 1.Pr.Civ va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Având in vedere si dispoz art 274.Pr.Civ, Curtea va respinge si cererile recurenților privind acordarea cheltuielilor de judecată,ca efect al respingeri recursurilor declarate de aceștia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul-, P,-, județul P și intimatul pârât P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1415 din 18 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Elena Chirică Adriana Secrețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./.2008
3587/2002 al Tribunalului Prahova
Judec. fond -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Elena Chirică Adriana Secrețeanu
