Obligare emitere act administrativ. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 522
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
_______
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții, și,toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 477 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE P, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de 3 aprilie 2008 și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 10 aprilie 2008.
CURTEA
Prin sentința nr. 477 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Prahova -Secția comercială și de contencios administrativ respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru pronunța această sentință, instanța fondului reținut că cererea reclamantilor privind acordarea sporului de confidentialitate și mobilitate în cuantum total de 30% din salariul de încadrare al fiecărui reclamant, nu este întemeiată întrucât izvorul juridic al sporurilor solicitate de reclamanți îl constituie dispozițiile art. 20,art. 25 și art. 26 din Codul Muncii, care se aplică exclusiv salariaților care încheie contracte individuale de muncă,potrivit dreptului comun, nu însă și funcționarilor publici.
În speța de față nu este vorba de un contract individual de muncă, în accepțiunea Codului Muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.
Prima instanță a reținut că în materia functionarilor publici nu sunt aplicabile clauzele generale din Codul Muncii privind sporurile de mobilitate și confidențialitate, acestea putându-se acorda exclusiv în situația în care sunt reglementate expres de statutul functionarului public, respectiv de Legea nr. 188/1999 sau de alte acte normative speciale, această concluzie fiind exprimată și de J - Sectia de Contencios Administrativ și Fiscal în decizia nr. 2014/17.04.2007.
Prima instanță nu a reținut susținerile reclamantilor privind faptul că alți functionari publici au primit aceste sporuri, deoarece nu poate verifica dacă aceste sporuri au fost negociate sau au fost acordate în baza unui temei juridic, iar pe de altă parte, hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei sunt anterioare deciziei nr. 2014/2007 a ICCJ, decizie care exprimă un punct de vedere unitar în ceea ce privește acordarea acestor sporuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art. 304 pct. 9 proc. cicilă.
Astfel, recurenții susțin că la art. 16 din Legea nr. 514/2003 sunt prevăzute drepturile și obligațiile consilierului juridic printre care se regăsește și obligația de a păstra secretul și confidențialitatea activității sale,iar în practică are obligația de se deplasa,în vederea asigurării reprezentării instituției în toate cazurile repartizate, la toate instanțele judecătorești din țară, aceasta din urmă reprezentând mobilitatea funcției.
Potrivit disp.art. 45 din legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, li s-a stabilit obligația de păstra confidențialitatea datelor.
Statutul profesiei de consilier juridic conferă dreptul de inițiativă în sarcina acestuia, lăsându-l la latitudinea sa și nicidecum a beneficiarului de servicii, urmând ca, în situația în care acesta din urmă refuză, soluționarea să se realizeze pe cale judecătorească.
Susținerea pârâtei potrivit căreia sporurile solicitate, chiar dacă sunt atribuite prin lege- în speța de față legea specială a consilierului juridic, nu le pot fi acordate întrucât au calitatea de funcționari publici nu poate fi reținută, deoarece ar însemna ca nicio prevedere a legii speciale a consilierului juridic să nu producă efecte față de consilierii juridici care sunt și functionari Publici, ceea ce nu poate fi acceptat, mai ales că însăși pârâta, prin efectuarea cheltuielilor ocazionate cu achizitionarea robelor, recunoaște faptul că prevederile legii speciale a consilierului juridic nu le sunt opozabile și aplicabile deși sunt functionari publici. Mai mult, în cauză sunt aplicabile dispozițiile principiului egalității de șanse consfințit prin dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii.
Recurenții mai susțin că deși instanța fondului respins acțiunea în temeiul deciziei nr. 2014/14.04.2007 a, Curtea de Apel Bucureștia pronunțat în octombrie 2007 o astfel de acțiune a consilierilor juridic ai CAS I, astfel încât constituie o discriminare față de consilierii juridici ai celorlalte case de asigurări de sănătate.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenți, având în vedere actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de consilieri juridici în cadrul instituției pârâte CAS P, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de aceștia la dosarul cauzei.
Statutul profesiei de consilier juridic prevede, în cuprinsul art. 60, că deosebit de remunerația de bază stabilită, în considerarea specificului muncii și a
importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
S-a mai reținut că, din adeverințele nr.23, 24 și 25 /7.11.2007.2007 rezultă că reclamanții sunt înscriși în consilierilor juridici și de Statutul profesiei de consilier juridic, raportate la dispozițiile Legii nr. 188/1999 decurgând de la această dată.
Cele două clauze sunt definite de Codul Muncii. Art. 25 din Codul Muncii prevede că prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură, iar art. 26 că Prin clauza de confidențialitate părțilre convin ca, pe toată durata contractului indibidual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită sate sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite de regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Rezultă că reclamanții au dreptul la cele două clauze, având în vedere că între obligațiile de serviciu ale acestora se regăsește si cea de deplasare la instanțele judecătorești pentru reprezentarea intereselor pârâtei, iar în conformitate cu art. 16 teza finală din legea nr. 414/2003 au obligația să respecte secretul și confidențialitatea activității sale . Conform principiului egalității de șanse reglementat de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 53/2003- Codul muncii nu există nicio rațiune pentru care funcționarii publici-consilier juridici- să fie exceptați de la aplicarea dispozițiilor arâtate, atâta timp cât celorlalte categorii de funcționari publici le sunt aplicabile. Dacă legiutorul ar fi dorit ca funcționarul public-consilier juridic să nu beneficieze de prevederile Legii 514/2003, ar fi prevăzut în mod expres.
Față de toate considerentele de mai înainte, Curtea, în raport cu art. 312 alin.3, raportat la art. 304 pct. 9 proc. civ. apreciază că recursul declarat de reclamanți este întemeiat, motiv pentru care urmază a fi admis, modificată în tot sentința și pe fond admisă acțiunea în sensul obligării pârâtei să acorde reclamanților sporul de confidențialitate și de mobilitate începând cu data de 3.09.2004 pentru reclamanții și și începând cu 1.06.2006 pentru, sume ce urmează a fi actualizate la zi. De asemenea, se vor efectua mențiunile în carnetele de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și,toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 477 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate P, cu sediul în P,-, județul
Modifică în tot sentința nr. 477/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admite acțiunea.
Obligă pârâta să acorde reclamanților sporul de confidențialitate și de mobilitate începând cu data de 3.09.2004 pentru reclamanții și și începând cu 1.06.2006 pentru, sume ce urmează a fi actualizate la zi.
Dispune efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. VN
Dact. MC
3 ex/ 12. 05.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
