Contestație act administrativ fiscal. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 528/R-Cont
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 1410/CAF/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant GH., domiciliat în Rm. V,-, Județul V.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată în data de 29.07.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei nr.51/27.06.2008, a deciziei de impunere nr.18883/4.04.2008, precum și a raportului de inspecție fiscală din 4.04.2008, prin care i s-a stabilit obligații suplimentare la bugetul de stat, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ce le va efectua.
În motivarea acțiunii a arătat că are calitatea de asociat la MONTAJ ȘANTIERUL NR.1 Rm.V, constituită ca societate de tip înscris, conform contractului de societate autentificat sub nr.5919/8.07.1992, cu capital subscris și divizat în 20 părți sociale, repartizate, inițial, între 6 asociați.
Prin hotărârea nr.819/6.09.2007 a a SC MONTAJ ȘANTIER NR.1 SRL, s-a aprobat, cu majoritate de voturi - retragerea asociatului din societate, punerea la dispoziția societății a acelor 2000 părți sociale deținute de acesta și stabilirea, prin negociere, a dreptului asociatului retras.
Potrivit art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990-R, efectele juridice ale aprobării retragerii constau în punerea la dispoziția societății a părților sociale, plata valorii părților sociale și beneficiul ce i se cuvine, până în ziua retragerii, precum și stabilirea prin negociere a drepturilor acestuia.
Ca atare, societatea în cauză s-a conformat normelor menționate și, prin preluarea părților sociale, a plătit valoarea acestora de 23.326 Ron asociatului retras, în data de 11.09.2007, beneficiul ce i se cuvine acestuia de 276.674 Ron, până în ziua retragerii sale, stabilit prin negociere.
La controlul efectuat, organele fiscale au stabilit, în mod netemeinic și nelegal, plata sumei de 63.504 Ron, reprezentând impozit pentru câștigul realizat din înstrăinarea părților sociale și accesorii în sarcina reclamantului, deși acest debit a fost achitat cu ordinele de plată nr.264/25.10.2007, nr.58/14.02.2008 și nr.108/30.04.2008 de către societate.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - prin sentința nr.1410/CAF/25.11.2008 a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea actelor contestate, respectiv a deciziei nr.51/27.06.2008, deciziei de impunere nr.18883/4.04.2008 și a Raportului de inspecție fiscală din aceeași dată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.18883 din 04.04.2008, întocmit de organul de control din cadrul pârâtei, s-a constat că în luna septembrie 2007, avut loc un transfer de titluri de valoare, respectiv 2000 părți sociale, în cadrul SC MONZTAJ ȘANTIER 1 SRL RM V, între reclamantul G, în calitate de dobânditor ( cesionar ) și numitul, în calitate de cedent.
Valoarea nominală totală a părților sociale cedate a fost de 23.326 lei, conform celor declarate la ORC V, acestea cuprinzând proporția de 20% din capitalul social al societății.
În schimbul cesionării părților sociale, a încasat suma de 300.000 lei ron, în această sumă fiind inclusă și valoarea nominală a părților sociale de 23.326 lei ron.
Urmare acestei situații, organul fiscal a apreciat că există situația obținerii unui venit din investiții, respectiv, a unui câștig din înstrăinarea părților sociale, așa cum este definit de art. 66 alin.3 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Pentru câștigurile obținute din transferurile părților sociale se datorează un impozit de 16%, calculat asupra câștigului rezultat la fiecare tranzacție, iar calculul, reținerea și virarea impozitului se face de către dobânditor, conform prevederilor art. 67 alin.3 din legea nr. 571/2003.
Potrivit acestui text de lege, reclamantul G, în calitate de dobânditor al părților sociale, avea obligația calculării, reținerii și a virării impozitului pe câștigul realizat de în calitate de cedent al respectivelor părți sociale iar, termenul de virare a fost 12.09.2007 respectiv, data la care s-au depus documentele pentru Transcrierea dreptului de proprietate la registrul comerțului.
Pentru aceste motive s-a stabilit în sarcina reclamantului un impozit de 52.700 lei ron și majorări de întârziere în sumă de 10.804 lei, fiind întocmită Decizia de impunere obligații suplimentare nr. 18883 din 04.04.2008, filele 15 - 16 dosar.
Împotriva acestor acte a formulat contestație reclamantul, contestație respinsă prin decizia nr. 51 din 27.06.2008 cu aceeași motivare care a stat la baza întocmirii raportului de inspecție fiscală.
Instanța de judecată a susținut că pârâta a reținut o greșită situație de fapt făcând totodată o greșită aplicare a legii, pentru considerentele care urmează:
Potrivit contractului de societate al SC MONTAJ ȘANTIERUL 1 SRL, autentificat sub nr. 5719/08.07.1992 ( filele 24-28 dosar ) la art. 3 se prevede:
- pct. 4: Părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;
- pct. 5: Părțile sociale pot fi transmise oricând pe durata funcționării societății, numai între asociați;
- pct. 6: în situația în care un asociat dorește să se retragă, adunarea generală va aproba cererea de retragere iar părțile sociale ale asociatului care se retrage se vor transmite celorlalți asociați, societatea urmând să plătească valoarea părților sociale precum și beneficiul ce i se cuvine până în ziua retragerii, astfel încât să nu se micșoreze capitalul social al societății.
Din interpretarea acestor clauze contractuale, a rezultat că părțile sociale ale SC MONTAJ ȘANTIERUL 1 SRL, nu sunt titluri negociabile, putând fi transmise numai între asociați.
La retragerea din societate, asociatul retras are dreptul să primească valoarea părților sociale care va fi plătită de societate și parte din beneficiu (profit) cuvenit până în ziua retragerii.
Prin hotărârea nr. 819/06.09.2007 a Adunării Generale a Asociaților SC MONTAJ ȘANTIERUL 1 SRL, s-a aprobat retragerea din societate a asociatului, părțile sociale reținute de acesta (2000 părți sociale) în valoare de 23.326 lei ron, fiind cesionate reclamantului G, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 31-32 dosar.
Conform procesului verbal de ședință din 06.09.2007 (filele 33 - 34) dosar, asociații au hotărât în baza art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 ca drepturile asociatului retras să se facă prin negociere.
La data de 11.09.2007 prin dispoziție de plată (fila 35 dosar), societatea conform contractului de societate plătește asociatului retras suma de 300.000lei ron.
Potrivit încheierii nr.17.733 din 13.09.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, valoarea cesiunii celor 2000 de părți sociale a fost de 23.326 lei ron, fiind egală cu valoarea nominală, pentru că așa cum rezultă din contractul de societate și din Hotărârea Adunării Generale, valoarea de cesiune nu putea să fie mai mare decât valoarea nominală, întrucât părțile sociale ale societății în cauză nu puteau fi reprezentate de titluri negociabile, cum greșit a reținut pârâta.
Art. 7 pct. 12 din Codul fiscal, prevede că prin "dividend" se înțelege o distribuire în bani sau în natură efectuată de o persoană juridică unui participant la persoană juridică drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
Art. 27 alin. 2 Cod fiscal stabilește că distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanții săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operațiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil.
Prin urmare, luând în considerare și prevederile din contractul de societate, rezultă că diferența dintre suma de 300.000 lei ron, plătită asociatului retras de către societate și valoarea cesiunii părților sociale plătită de asemenea tot de către societate, în sumă de 23.326 lei ron, reprezintă dreptul de participare la beneficii al asociatului retras, primit sub formă de dividende care se impozitează în condițiile art. 67 alin.1 din Codul fiscal.
Conform acestei dispoziții legale, veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, obligația recalculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice.
Pentru suma plătită asociatului retras, reprezentând dreptul acestuia la beneficiile societății SC MONTAJ ȘANTIERUL 1 SRL, a plătit statului impozitul aferent așa cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosar filele 55 - 56.
Instanța de fond a apreciat că, a stabili în sarcina reclamantului obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe venit dobândit de asociatul retras, față de situația de fapt și de drept prezentată mai sus, reprezintă o dublă impunere fără suport legal.
Față de toate acestea, instanța de judecată a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 51/27.06.2008, Deciziei de impunere nr.18883/04.04.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 18883/04.04.2008 emise de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod pr.civilă, în sensul că:
- instanța de fond nu a interpretat, în mod corect, dispozițiile legale aplicabile în cauză și înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă că cesiunea părților sociale dobândite de G s-a realizat la o altă valoare nominală, ceea ce justifică obligarea la plata impozitului pe venit în sumă de 52.700 lei, în conformitate cu dispozițiile art.67 alin.3 lit.b din Legea nr.571/2003;
- s-a creat confuzie între obligația societății - ca entitate cu personalitate juridică cu drepturi și obligații fiscale, respectiv obligativitatea plății impozitului de 16% pe profit, și obligația persoanei fizice - respectiv a asociatului căruia i s-au transferat părțile sociale - de a plăti impozitul pe venit, de 16%;
- nici în ceea ce privește stabilirea câștigului obținut din înstrăinarea părților sociale și data plății, instanța de fond nu a făcut aplicația corectă a dispozițiilor art.66 alin.3 din Legea nr.571/2003, după cum nici a dispozițiilor Ordinului nr.1376/2004, în sensul că plata impozitului pe veniturile din investiții revine dobânditorului câștigurile determinate din transferul de proprietate asupra părților sociale, în cauză intimatului-reclamant;
- instanța de fond nu a observat că, în trecerea Legii nr.31/1990-R, la cesiunea părților sociale între asociați au incidență dispozițiile art.1391-1338 Cod civil, cesiunea trebuind doar să fie notificată societății;
- față de cele expuse, inclusiv majorările de întârziere, în cuantum de 10.804 lei, au fost corect stabilite în sarcina intimatului, ca măsură accesorie în raport cu obiectul ce le-a generat.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
Examinând grupat criticile aduse, încadrate de instanță pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, potrivit art.66 alin.3 și 4 din Legea nr.571/2003, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, câștigul din înstrăinarea acestora se determină ca diferență pozitivă între prețul de vânzare și valoarea nominală/prețul de cumpărare. Determinarea câștigului potrivit art.(1)-(3) se efectuează la data încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți -.
În speță, câștigul rezultat din înstrăinarea părților sociale a fost de 23.326 Ron (300.000 Ron - preț vânzare - minus 276.674 Ron - valoarea nominală); astfel că pentru aceasta trebuie achitat un impozit de 16%, de către dobânditorul părților sociale, așa cum dispun dispozițiile art.67(3) lit.b) din aceeași lege, mai concret intimatului-reclamant, începând cu data de 12.09.2007 - data transcrierii dreptului de proprietate asupra părților sociale.
Așa cum s-a dovedit și reținut de către instanță (recurenta-pârâtă, necontestând acest fapt) impozitul și accesoriile, respectiv suma totală de 63.504 lei, au fost deja achitate către V, cu ordine de plată (55-57) de către SC MONTAJ ȘANTIER NR.1 SRL, ca urmare a măsurii de indisponibilizare prin poprire asupra conturilor bănești.
Împrejurarea că plata s-a făcut de către o altă persoană în numele debitorului, nu este în contra art.1093 Cod civil. Atâta vreme cât ea a fost acceptată de creditoare, este o plată valabilă, eliberându-l pe debitor.
În raport de această situație, persoana juridică, substituindu-se debitorului, are împotriva acestuia o creanță reprezentând suma achitată, pentru care urmează să se desocotească cu acesta.
Susținerea vizând distincția între impozitul pe venit și cel pe profit este corectă. Chiar dacă acestea au același cuantum de 16%, regimul lor juridic este diferit.
De subliniat că soluția dată de către instanța de fond nu înseamnă că suma nu este datorată și că, prin desființarea actelor, ea nu ar mai fi datorată (deoarece are temei legal în lege), ci faptul că fiind plătită, solicitarea nu mai are suport legal.
Prin urmare, așa cum corect a reținut și instanța de fond, punerea în executare silită a actelor administrative și față de intimatul-reclamant, ar însemna o plată dublă, având în vedere că prejudiciul a fost acoperit, inclusiv în ceea ce privește accesoriile datorate.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta-pârâtă la 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 1410/CAF/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant GH., domiciliat în Rm. V,-, Județul V.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
01.06.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
