Contestație act administrativ fiscal. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 546
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 106/CA/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestația act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată consilier juridic, lipsă celelalte păți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, adresa nr. 16364/05.05.2008 a pârâtei recurente prin care se arată că decizia de impunere nr. 623/23.10.2007 la care face referire prima instanță în dispozitivul sentinței civile nr. 106/22.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, nu figurează în evidențele fiscale ale pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 03.07.2007 sub nr-,reclamanta - SRL a chemat in judecata pe parata Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei ne 262/83/14.05.2007, anularea deciziei nr. 13.03.2007 și exonerarea de la plata sumei de 11.698 lei reprezentând obligații de plata accesorii, precum si suspendarea executării deciziei nr. 1/13.03.2007.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 262/83/14.05.2007 a fost respinsă contestația formulata de către reclamantă, parata nerespectând prevederile art. 83 Cod procedură fiscala, privitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie sa le conțină o decizie de impunere. Reclamanta a arătat că obligațiile stabilite in sarcina sa constând in creanțe accesorii nu le datorează, după cum nu datorează nici creanța principala.Reclamanta a menționat ca inițial creanța principala a fost individualizata in procesul verbal de control nr. 684/09.02.2006, ca fiind in cuantum de 194.296 lei si reprezentând impozit pe profit si penalități de întârziere. Reclamanta a arătat că a contestat si creanța principala, care face obiectul unui alt litigiu.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și a arătat că solicită introducerea in cauza si a Parata a menționat ca suma contestata de 11.698 lei reprezintă majorări de întârziere calculate pentru perioada 30.06.2006-13.03.2007, fiind aferente debitului individualizat in decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 632/23.10.2006 in suma de 45.694 lei. Pârâta arată că debitele stabilite in sarcina societății reclamanta prin decizia mai sus menționată nu au fost achitate in termen, că s-au calculat in sarcina acesteia majorări de întârziere, conform art. 115 alin 1 din nr.OG 92/2003 rep.
Parata a precizat că decizia de impunere referitoare la obligațiile de plata accesorii reprezintă act administrativ fiscal asimilat deciziei de impunere.
In ședința din data de 04.09.2007, reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune in cuprinsul căreia arata ca solicită introducerea in cauza a Administrației Finanțelor Publice T, a învederat că decizia nr. 1/13.03.2007 a fost emisă de aceasta instituție.
Legal citată, parata Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar cererea de suspendare ca fiind inadmisibila.
In considerentele întâmpinării, pârâta Administrația Finanțelor Publice Taa rătat că prin decizia nr. 1/13.03.2007 referitoare la plata accesorii aferente debitului principal in suma de 45.694 lei parata Tan otificat reclamanta ca figurează cu dobânzi si penalități aferente TVA si impozit pe profit.
Parata arată că împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație care a fost respinsa prin decizia nr. 262/83/14.05.2007.
Parata a precizat că potrivit art. 86 Cod procedură fiscala sunt asimilate deciziilor de impunere deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii, că in speță este vorba despre o creanță principala certa, lichida si exigibila; că atâta timp cat titlul executoriu care cuprinde creanțele principale nu este anulat, acesta produce efecte juridice, iar fata de scadenta cestuia organul fiscal întocmește titlul executoriu care cuprinde creanțele accesorii aferente. De asemenea pârâta a menționat că cererea de suspendare a executării actului contestat este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute in art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta are obligația sa achite cauțiunea legala pentru discutarea cererii de suspendare formulata.
Prima instanță a reținut că, cu ocazia controlului efectuat la sediul reclamantei la data de 13.10.2006 de către organele fiscale ale T s-a încheiat pe seama acesteia raportul de inspecție fiscala nr. 53167/13.10.2006 prin care s-au calculat obligații fiscale suplimentare in sarcina societății in suma de 97.359 lei, reprezentând diferența de impozit pe profit, diferența la care s-au calculat dobânzi si penalități de întârziere aferente TVA, pana la data de 30.06.2006.
In baza constatărilor din raportul menționat a fost emisa decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 623/23.10.2006 de către parata prin care s-au stabilit obligații fiscale in sarcina reclamantei in cuantum de 97.359 lei. Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, aceasta fiind respinsa prin decizia nr. 213/68/16.04.2007 emisă de către Prin sentința civila nr. 457/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Timișa fost admisă cererea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ fiscal nr. 5316/13.10.2006 pana la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva deciziei nr. 213/68/16.04.2007 a introdus acțiune reclamanta care a fost soluționată prin sentința civila nr. 715/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă irevocabila prin decizia civila nr. 1109/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Prin sentința menționată s-a admis acțiunea reclamantei si s-a dispus anularea deciziei nr. 213/68/16.04.2007 emisa de către T, si in consecință anularea tuturor masurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscala nr. -.10.2006, precum si anularea deciziei de impunere nr. 632/23.10.2006, cu exonerarea reclamantei de la plata debitului reprezentând diferența de profit, majorări de întârziere, penalități aferente diferenței de impozit pe profit, majorări/dobânzi de întârziere aferente TVA, penalitatea de întârziere aferente TVA.
In motivarea sentinței, prima instanță a reținut că data de 15.06.2004 nu este data limita pentru emiterea facturii fiscale aferenta prestării de servicii, întrucât, așa cum a reținut si expertul contabil,reclamanta avea obligația legala de a emite de a emite factura aferenta la data recepției finale a lucrărilor executate, respectiv la 20.12.2005, data când s-a si emis factura in discuție.
Instanța a reținut ca lucrările efectuate de către reclamanta sunt considerate mijloace fixe, astfel ca in speța se aplica punctul b al Ordinului de aplicare a Legii nr. 1850/2004 si dispozițiilor art. 59 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care prevăd ca data efectuării prestării de servicii se considera a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări si, după caz data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări, astfel ca facturarea de către reclamanta la data de 20.12.2005 s-a făcut in mod corect si prin urmare societatea reclamanta nu datora debitele stabilite in sarcina sa prin actele contestate.
Suma de 11.698 lei contestata prin prezenta acțiune, care a fost stabilita de organele din cadrul T reprezintă majorări de întârziere calculate pentru perioada 30.06.2006-13.03.2007 si sunt aferente debitului individualizat in decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 632/23.10.2006 in suma de 45.694 lei rămas ca si obligație de plata, aceasta fiind anulata prin sentința mai sus menționată, soluție care a rămas irevocabilă.
Obligația de plata a sumei contestate in prezenta acțiune a fost stabilita prin decizia nr. 1/13.03.2007 referitoare la obligațiile de plata accesorii.Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație care a fost respinsa de parata T prin decizia nr. 262/83/14.05.2007.
Atâta timp cat titlul executoriu care cuprinde creanțele principale a fost anulat irevocabil, acesta nu mai produce efecte juridice. Obligațiile fiscale stabilite in sarcina reclamantei, contestate prin prezenta acțiune sunt obligații accesorii debitului principal cuprins in decizia de impunere anulata si au fost calculate tocmai prin raportare la scadenta titlului executoriu care cuprinde creanțele principale.Prin urmare, accesoriul urmează soarta principalului, in speța a obligațiilor fiscale principale menționate in decizia de impunere 623/23.10.2006, care a fost anulată, conform sentinței 715/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș,rămasa irevocabilă prin decizia civila nr. 1109/29.11.2007 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 106/CA/22.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de către reclamanta - SRL T, in contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și T; a dispus anularea deciziei nr. 262/83/14.05.2007, anularea deciziei nr. 13.03.2007 si exonerarea reclamantei de la plata sumei de 11.698 lei reprezentând obligații de plata accesorii debitelor stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 623/23.10.2006; a respins ca rămasa fără obiect cererea de suspendare a executării actelor mai sus menționate, fata de împrejurarea ca s-a dispus măsura anularii acestora și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative contestate.
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că reclamanta intimată a solicitat anularea actelor administrative emise de organele fiscale în procedura prealabilă ca urmare a contestării Decizie de impunere nr. 1/13.03.2007 emisă de organele fiscale din cadrul Administrația Finanțelor Publice T, respectiv Decizia nr. 262/83/14.05.2007 emisă de
Recurenta apreciază că motivele invocate de reclamanta intimată în apărarea sa nu sunt relevante, întrucât a fost anulată decizia de impunere nr. 632/23.10.2006 și nu Decizia nr. 623/23.10.2006, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei debitele principale aferente accesoriilor contestate în prezenta cauză, așa cum a reținut instanța de fond.
Pârâta recurentă nu este de acord cu constatările instanței de fond, potrivit cărora în cazul anulării titlului executoriu care cuprinde creanțele fiscale principale, acesta nu mai poate produce efecte juridice și prin urmare accesoriul urmează soarta principalului, însă în speță a fost anulată decizia de impunere 632/23.10.2007 și nu decizia de impunere 623/23.10.2007, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Câtă vreme titlul executoriu reprezentat de decizia de impunere nr. 623/23.10.2007 emis de organele fiscale prin care s-au stabilit debitele principale nu a fost anulat, nici accesoriile aferente debitului principal reținut prin emiterea deciziei de impunere nr. 1/13.03.2007 nu pot fi anulate.
Reclamanta intimata - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, reclamanta intimată - SRL arată că deși în sentința recurată a fost inversată o cifră și s-a scris 623 în loc de 632, acest fapt nu schimbă cu nimic situația. Mai arată că în baza sentinței atacate Ministerul Economiei și Finanțelor a trecut la restituirea sumelor, iar atâta timp cât creanța principală a fost anulată prin sentința civilă nr. 715/10.10.2007 rămasă irevocabilă, sumele au fost restituite reclamantei intimate, astfel că se impune anularea accesoriilor calculate la creanța principală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu constă în solicitarea reclamantei "" de anulare a deciziei nr. 262/83/14.05.2007 și a deciziei nr. 1/13.03.2007 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei sume de plată accesorii la un debit stabilit printr-o altă decizie, având numărul 632/23.10.2006.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat recurs, invocând faptul că în speță a fost anulată decizia de impunere nr. 632/23.10.2006, iar nu decizia de impunere nr. 623/23.10.2006 - astfel cum a reținut în mod greșit instanța de fond.
La cererea instanței de recurs, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tap recizat că decizia de impunere nr. 623/23.10.2006 - la care se face referire în dispozitivul sentinței civile recurate - nu figurează în evidențele fiscale ale acestei instituții.
În examinarea motivului de recurs invocat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea constată, în primul rând, că obiectul prezentului litigiu nu l-a reprezentat anularea deciziei de impunere nr. 632/23.10.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ci anularea unor alte acte administrativ fiscale - respectiv decizia nr. 262/83/14.05.2007 și a decizia nr. 1/13.03.2007, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, decizii prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei sume de plată accesorii la un debit stabilit prin decizia nr. 632/23.10.2006.
În al doilea rând, Curtea observă că în dispozitivul sentinței civile recurate s-a menționat că se dispune "anularea deciziei nr. 262/83/14.05.2007, anularea deciziei nr. 1/13.03.2007 și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 11968 lei, reprezentând obligații de plată accesoriii debitelor stabilite prin decizie de impunere privind obligațiile fiscale nr. 623/23.10.2006".
În acest context, Curtea observă că referirea la decizia nr. 623/23.10.2006, în locul deciziei nr. 632/23.10.2006 apare ca o inversare eronată a cifrelor care compun numărul deciziei în cauză, iar nu ca o referire la o altă decizie de impunere.
Acest aspect este dovedit de împrejurarea că data deciziei de impunere este aceeași în ambele cazuri, respectiv 23.10.2006, și că - potrivit susținerilor recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice T - nu figurează în evidențele fiscale ale acestei instituții o decizie de impunere cu nr. 623/23.10.2006.
Așadar, referirea instanței de fond, din dispozitivul sentinței civile recurate - la o decizie de impunere cu nr. 623/23.10.2006 - apare ca o eroare materială, iar nu ca o greșeală de judecată, susceptibilă a fi îndreptată pe calea unei proceduri diferite.
În consecință, Curtea constată caracterul nefondat al criticii invocate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, urmând a respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 106/CA/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 106/CA/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./05.06.2008
Tehnored. /13.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
