Contestație act administrativ fiscal. Decizia 560/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.560
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanți legali, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 2691 din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRLcu sediul în Râmnicu S, str. -, Complex, nr.2, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă - SRL reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin cererea de recurs, recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242, alin.2 pr.civilă.
Apărătorul intimatei depune la dosar întâmpinare și extras din Norma metodologică din 22.01.2004 publicată în Monitorul Oficial nr.112/6.02.2004, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat referitor la impozitul pe profit, arată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, în speță nu sunt aplicabile doar dispozițiile art.11 alin.2 Cod fiscal, fără a se face referire și la Normele metodologice din 22.01.2004 actualizate, de aplicare a Codului Fiscal. Organul de control atunci când a stabilit impozitul pe profit a avut în vedere dispozițiile art. 11 pct.2 lit.d Cod fiscal.
Precizează apărătorul intimatei că atât intimata, cât și - SRL sunt societăți comerciale românești și nu are importanță din punct de vedere al tratamentului fiscal dacă sunt sau nu afiliate, deci impozitul pe profit care se cuvine bugetului statului pe ansamblu nu este afectat atunci când este vorba de două societăți comerciale românești.
Mai mult, în raportul de expertiză s-a menționat că sumele calculate de organul de control sunt nelegale și netemeinice.
Cât privește mențiunea privitoare la tichetele de masă, actele normative în materie condiționează acordarea acestor tichete de achitarea sau neachitarea obligațiilor fiscale. Organul de control a ales să considere că aceste sume nu sunt deductibile, deci nu se poate înregistra o asemenea sancțiune, atâta vreme cât legea nu prevede ce s-ar putea întâmpla dacă aceste tichete nu s-au acordat.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Buzău sub nr- la 20.02.2007, contestatoarea - SRL Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice B pronunțarea unei sentințe prin care să fie anulate Decizia nr.90/2007, Decizia de impunere nr.711/2006 și Raportul de inspecție fiscală nr.2891/2006, acte emise de pârâtă.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că în perioada 11.07 - 31.10.2006, - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bae fectuat un control tematic la sediul său, stabilind în sarcina societății obligații fiscale nedatorate, prin eludarea tendențioasă a dispozițiilor imperative ale legislației fiscale.
Legal citată, pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin sentința nr.2691 din 1 decembrie 2007 Tribunalul Buzăua respins excepțiile de nulitate a Deciziei nr. 90/22.01.2007 invocate de reclamantă, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dispunându-se anularea Deciziei nr.90/22.01.2007, deciziei de impunere fiscală nr.2891/01.11.2006, capitolul referitor la impozitul pe profit.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că sumele calculate suplimentar de organul de control cu privire la impozitul pe profit, ca urmare a aplicării art.11 alin.2 din Legea nr.571/2003, sunt netemeinice și nelegale, deoarece atât reclamanta, cât și societatea intermediară la export sunt societăți comerciale românești, astfel că nu avea nicio importanță al tratamentului fiscal, faptul că sunt afiliate sau nu, argumentat de faptul că, într-o tranzacție comercială, venitul obținut de o societate comercială este cheltuiala pentru cealaltă parte, așa încât, impozitul pe profit care se cuvine bugetului de stat pe ansamblu, nu este afectat atunci când este vorba de două societăți românești. Dacă s-ar admite contrariul, prin interpretarea dată de pârâtă ar însemna că nu ar trebui să mai existe societăți comerciale afiliate cu pierderi, pentru că altfel s-ar apela permanent la reconsiderarea evidențelor, s-ar lua în calcul prețuri majore și în acest fel, societățile afiliate care vând partenerilor afiliați ar fi automat plătitoare de impozit.
Cu privire la tichetele de masă s-a reținut că actele normative în vigoare nu condiționează acordarea acestora de achitarea sau neachitarea obligațiilor fiscale, iar acest lucru este prevăzut de art.15 din OUG 79/2001.În actul normativ nu este prevăzută măsura ce se poate lua împotriva celor care încalcă prevederile legale, sau celor care nu respectă aceste prevederi, măsură ce ar putea fi oarecare, respectiv amendă, recuperare de la persoanele responsabile sau de la salariați. Organul de control, însă, a considerat măsura ca fiind o cheltuială nedeductibilă, situație evident nelegală, atâta vreme cât tăcerea, omisiunea sau imperfecțiunea legii se folosește în favoarea persoanei controlate și nu invers. Mai mult, în lunile noiembrie și decembrie 2004, reclamanta nu înregistra obligații fiscale restante și ca atare, tichetele de masă trebuiau acordate salariaților, fiind o cheltuială deductibilă fiscal.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în perioada 01.08.2004 - 31.12.2004, petenta a realizeazat venituri din exploatare în sumă de 557.802 lei din prestarea de servicii, executarea în sistem lohn a unor confecții textile, iar cheltuielile aferente au fost mai mari, respectiv 608.653 lei. Situația este asemănătoare în perioada 01.01.2005 -31.12.2005 veniturile fiind de 1.670.887 lei, iar cheltuielile în cuantum de 2.181.344 lei.
Precizează recurenta că având în vedere aceste considerente, în mod concret s-a procedat la aplicarea art.11 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în sensul ajustării veniturilor societății, textul prevăzând că în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției.
La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor s-a avut în vedere metoda cost plus prevăzută la pct. b al art.11 din Legea nr.571/2003, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare.
A mai precizat recurenta că reclamanta în luna ianuarie 2005 nu a achitat la nicio sursă obligațiile de plată restante la 31.12.2004 înregistrând datorii noi, astfel, întrucât societatea neavând achitate obligațiile de plată la bugetul de stat, acordarea tichetelor de masă salariaților s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.15 din OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar.
Având în vedere faptul că reclamanta nu avea achitate obligațiile de plată 1a bugetul de stat, în mod corect organul de control a apreciat această cheltuială nedeductibilă, respectând dispozițiile legale precizate mai sus.
Se solicită admiterea recursului așa cum a for formulat, modificarea sentinței civile nr.2691 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău ca neîntemeiată, iar pe fond respingerea acțiunii, menținerea măsurilor dispuse prin Decizia nr.90/2007, Decizia de impunere nr.711/2006 precum și prin Raportul de inspecție fiscală încheiate de recurentă, ca fiind temeinicie și legale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând, în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, astfel cum se va arăta în continuare:
Judecătorul fondului și-a însușit în mod corect raportul de expertiză întocmit în cauză, care a concluzionat că intimata nu datorează impozit pe profit pentru perioada 01.08.2004 - 30.09.2006.
Atât expertul, cât și judecătorul fondului au avut în vedere dispozițiile legale invocate de recurentă, respectiv art. 11 alin.2 din Legea nr.571/2003 și Normele Metodologice de aplicare a legii, care la art.11 alin.2 lit.d) pct.1 precizează că nu se efectuează reconsiderarea evidențelor persoanelor afiliate atunci când tranzacțiile au loc în termeni comerciali de piață liberă, precum și în cazul tranzacțiilor între persoanele juridice române afiliate. Cele două societăți fiind societăți comerciale române nu avea importanță din punct de vedere al tratamentului fiscal dacă sunt sau nu afiliate.
Faptul că societatea a înregistrat pierderi, nu trebuia să se recurgă la reconsiderarea evidențelor, cât timp cele două societăți sunt persoane juridice române afiliate, iar prețurile practicate sunt comparabile cu prețurile practicate pe piața liberă.
Recurenta face trimitere numai la textul de lege, fără a se referi la modul de aplicare potrivit Normelor metodologice de care nici nu amintește și care exclud de la aplicarea dispozițiilor legale invocate de recurentă persoanele juridice române afiliate, cum este și cazul celor două societăți.
În opinia recurentei s-a procedat în mod corect la ajustarea veniturilor societății, fără a se face dovada că tranzacțiile respective nu au avut loc în termeni comerciali de piață liberă și fără a se avea în vedere dispozițiile din "Norme", care fac trimitere la societățile românești care îndeplinesc condițiile de persoane juridice afiliate, aspect relevat de expertul desemnat în cauză și necontestat de recurentă.
Întrucât, potrivit raportului de expertiză, în perioada 01.08.2004 - 30.09.2006 reclamanta nu datora impozit pe profit nu avea nici obligații fiscale restante, tichetele acordate fiind o cheltuială deductibilă fiscal.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanți legali, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 2691 din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL cu sediul în Râmnicu S, str. -, Complex, nr.2, jud. B, ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./12.05.2008
f-- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
