Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.561
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Târgoviște, str. -, - jud. D, împotriva sentinței nr. 38 din data de 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- T -(fostă - -), cu sediul în Târgoviște,--11, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul-pârât Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă D prin consilier juridic B, conform delegației de reprezentare nr.3465/2008, depusă la dosar și intimata-reclamantă - Târgoviște - prin consilier juridic, conform delegației nr.0130/275/22.04.2008, de asemenea, depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin intermediul Serviciului registratură s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentului-pârât Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Consilier juridic B pentru recurent depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, conform chitanței nr.1668 din 18.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantelor părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului arată că societatea a procedat la modificarea unilaterală a locului și a felului muncii, fără a avea acordul salariaților, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 48 din Codul muncii și, respectiv art.52 alin.3 din contractul colectiv de muncă, potrivit căruia era necesar ca noile activități impuse "să corespundă capacităților fizice, intelectuale și profesionale", ori aceasta presupune că se aplică domeniului de competență pentru care este angajată o persoană și pentru care s-a întocmit fișa postului.
Precizează reprezentanta recurentului că salariaților în cauză nu li s-a respectat nici calificarea profesională, nici atribuțiile de serviciu, de asemenea, nu li s-a menținut nici salariul, ori instanța de fond în mod greșit a reținut că pe această perioadă salariaților li se acordă și sporurile și tichetele de masă, întrucât acest aspect nu rezultă din nici un înscris din cele existente la dosar.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Consilier juridic pentru intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În continuare, arată că, potrivit art. 52 din Contractul colectiv de muncă, în situația în care activitatea angajatorului este oprită din motive neimputabile salariaților, cu consecința că aceștia nu-și pot desfășura activitatea de bază conform contractului individual de muncă, există două posibilități: fie să rămână în societate să fie salarizați cu salariul de bază, însă cu obligația de a executa alte activități care să corespundă capacităților lor fizice, intelectuale, profesionale; fie salariații să rămână la domiciliul lor, urmând să primească o indemnizație redusă și sporul de vechime.
Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca temeinică și legală.
În replică, reprezentanta recurentului, arată că, din cuprinsul deciziei emisă de intimată, art. 2 și 3, reiese că salariații menționați în tabel sunt practic aflați la dispoziția societății, fiind obligați să presteze activitățile solicitate și din modalitatea în care a fost întocmit acest ultim articol, nu rezultă că activitățile vor corespunde capacităților fizice, intelectuale și profesionale ale salariaților.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.4775/120/30.08.2007, reclamanta - T - a solicitat instanței ca în contradictoriu cu Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă D să dispună anularea procesului verbal de control nr.14053 din 25 iunie 2007 întocmit de pârât, întrucât concluzia inspectorului de muncă este eronată, dispozițiile trasate cu privire la emiterea deciziilor referitoare la modificarea locului și felului muncii, cu respectarea prevederilor dintr-un act de control anterior au fost întrutotul respectate, societatea emițând dispozițiile de modificare unilaterală a locului și felului muncii, conformându-se indicațiilor trasate. De asemenea, s-a susținut că emiterea acestor dispoziții a fost determinată de faptul că secția în care își desfășurau activitatea salariații în cauză nu avea comenzi, astfel că, unitatea a ales între cele două posibilități - ca salariații să rămână în societate cu salariu de bază și obligația de a presta activități solicitate de patron, sau ca aceeași salariați să rămână la domiciliu la dispoziția patronului și să primească o indemnizație de 75% din salariul de bază - s-a optat pentru prima variantă ce era mai favorabilă salariaților care beneficiau și de tichete de masă, iar lucrările prestate nu necesitau o anumită pregătire profesională, respectându-se dispozițiile art. 52 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii metalurgice.
Pârâta Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prin procesul verbal nr.13173 din 25 aprilie 2007 s-au constatat mai multe încălcări ale prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă, societatea a procedat la modificarea felului și locului muncii, pentru anumiți salariați, fără acordul acestora, încălcându-se dispozițiile art. 52 alin.3 din la nivel de ramură metalurgică, în deciziile emise se precizase că salariații sunt obligați să presteze activitățile solicitate de patron, fără însă a se arăta care sunt aceste activități, iar numărul procesului verbal din martie 2007 este menționat în colțul din dreapta al fiecărei pagini, ce cuprinde constatările și măsurile controlului.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința 38 din 17 ianuarie 2008 prin care a admis acțiunea reclamantei, a anulat procesul verbal de control 14053 din 25 iunie 2007, reținându-se că modificările unilaterale ale contractelor de muncă a unor salariați au fost justificate de reducerea activității la Secția TB a societății, aceasta alegând dintre posibilitățile ce le putea oferi salariaților, în situația reducerii temporare a activității, pe cea mai profitabilă acestora, respectiv prezența lor în unitate, desfășurarea altor activități ce se impuneau pentru moment, acordarea salariului de bază, a sporurilor și tichetelor de masă, corespunzător unei activități normale și nu diminuate, cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost trimiși la domiciliu. De asemenea, s-a reținut de instanța de fond că societatea s-a conformat măsurilor dispuse de prin procesul verbal din aprilie 2007, întocmit dispoziții de modificare temporară a locului de muncă, fără acceptul salariatului, însă dând prioritate obligației de protecție socială a salariaților, a procedat corect la o schimbare temporară a felului și locului muncii fiecăruia, conform art. 52 din R, care a înlocuit art. 85 din U 2004-2008, încheiat la nivelul societății reclamante.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă D, criticând sentința nr.38 din 17 ianuarie 2008 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se modificarea acesteia, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea căii de atac s-a arătat că, la controlul efectuat în aprilie 2007 s-au constatat mai multe încălcări ale prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, stabilindu-se măsuri, respectiv ca în situația în care schimbarea locului și felului muncii reprezintă o consecință a politicii de reconversie a unității, angajatorul nu se mai găsește într-o situație de excepție, conform art. 41 alin.2 și 3 și trebuie să solicite acordul salariatului, ori deciziile analizate au fost întocmite în baza art. 48 din Codul muncii, cu motivarea că este o măsură de protecție socială a salariatului, art. 48 din Codul muncii permite o astfel de modificare, ca măsură de protecția a salariatului ca individ și nu ca măsură de protecție socială, distincția fiind evidentă.
S-a mai susținut că salariații nu se aflau în situațiile de excepție prevăzute de art. 48 din Codul muncii, iar modificarea locului și felului muncii nu se puteau realiza, fără acordul salariaților, excepție fiind situațiile de forță majoră, aplicarea de sancțiuni disciplinare sau măsuri de protecție a salariatului, instanța de fond făcând confuzie între protecția salariatului și protecția socială.
De asemenea, a învederat instanței recurenta că, salariaților în cauză nu li s-au respectat calificarea profesională, atribuțiile de serviciu, în decizii nu se menționează salariul nici faptul că beneficiază de sporuri și tichete de masă, nefiind precizate nici activitățile ce urmau a fi prestate, ci doar că în perioada respectivă vor efectua activitățile solicitate de patron.
Prin întâmpinarea formulată la 25 martie 2008 - T - a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței nr.38/2008, întrucât dispozițiile emise de societate nu trebuie privite și analizate strict din perspectiva art. 48 din Codul muncii, ci coroborat cu art. 52 din la nivel de ramură metalurgică, din cele două posibilități enumerate de acest ultim articol, intimata a ales-o pe cea mai profitabilă pentru salariați, care vor primi salariul de bază integral, tichetele de masă și nu doar 75% din salariul de bază și sporul de vechime, în situația în care rămâneau la domiciliu la dispoziția patronului. în realitate nu a fost vorba de o modificare a felului muncii, ci numai de îndeplinirea unor sarcini și atribuții prevăzute în fișa postului fiecăruia, cum sunt cele de menținere a curățeniei la locul de muncă, atribuții diferite de cele de bază.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a dispozițiilor art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin procesul verbal de control nr.14053 din 25 iunie 2007 emis de D s-a reținut că - Târgoviște - nu a respectat măsurile stabilite prin procesul verbal nr.13173 din 25 aprilie 2007, respectiv a emis decizii de modificare temporară a locului și felului muncii pentru o parte din salariați, fără a solicita acordul salariaților, fără ca noua activitate desfășurată de aceștia să corespundă capacităților fizice și profesionale, nerespectându-se dispozițiile art. 48 din Codul muncii.
Potrivit art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatului în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, măsurile de modificare temporară a locului și felului muncii dispuse prin dispozițiile 1246-1250 din 18 mai 2007 de către - Târgoviște - încadrându-se în dispozițiile acestui text de lege, fiind în realitate măsuri de protecție a salariaților, acestora nediminuându-li-se drepturile salariale, alegându-se cea mai profitabilă variantă pentru salariați, în situația în care activitatea lor de bază nu mai putea fi desfășurată din motive neimputabile lor.
Astfel, în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că măsurile luate de societate, justificate de reducerea activității la Secția TB a intimatei sunt măsuri de protecție a salariaților, procedându-se corect la o schimbare a locului și felului muncii acestora, dându-se eficiență și dispozițiilor art. 52 din care a înlocuit art. 85 din 2004-2008, conform sentinței civile nr.314/2007 a Tribunalului Dâmbovița.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia deciziile de modificare unilaterală a locului și felului muncii au fost emise cu încălcarea măsurilor dispuse în aprilie 2007 de către, respectiv fără acordul salariatului, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât aceste decizii sunt conforme cu art. 48 din Codul muncii, fiind măsuri de protecție a salariaților în cauză, pentru fiecare alegându-se varianta cea mai profitabilă, respectiv cea a nediminuării drepturilor salariale.
De asemenea, la emiterea acestor dispoziții, intimata a respectat întrutotul și dispozițiile art. 52 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii metalurgic, măsurile fiind impuse de împrejurarea că patronul nu a putut asigura pe durata zilei de lucru, parțial sau total, condițiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, situație în care salariatul este obligat ca în respectiva perioadă de întrerupere să presteze alte activități temporare cerute de patron, cu condiția ca acesta să corespundă capacităților fizice, intelectuale și profesionale ale salariatului.
Nici motivul de recurs potrivit căruia salariaților în cauză nu li s-a respectat calificarea profesională, nici atribuțiile de serviciu și nu s-a menținut nici salariul nu este întemeiat, întrucât măsurile dispuse sunt temporare, justificate de reducerea activității de bază în secția TB a - Târgoviște -, iar într-o astfel de împrejurare, salariații pot presta alte activități temporare cerute de patron, condiționat de a corespunde capacităților fizice, intelectuale și profesionale ale acestora, ori, în situația în care aceste condiții nu erau respectate, angajații în cauză puteau contesta dispozițiile de modificare a locului de muncă, aceștia putând fi direct prejudiciați printr-o astfel de măsură, însă, salariații respectivi nu au contestat măsurile dispuse de către patron, au achiesat la modificarea locului de muncă, ce în realitate reprezintă măsuri de protecție a lor.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a făcut confuzie între protecția salariatului și protecția socială, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât din considerentele sentinței nr.38 din 17 ianuarie 2008 rezultă că Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că modificările aduse locului de muncă a unor salariați sunt măsuri de protecție a salariaților, ce se circumscriu măsurii de protecție socială, astfel că nu se impunea acceptul salariatului, iar societatea intimată s-a conformat măsurilor dispuse anterior de către
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa constatat că societatea intimată s-a conformat măsurilor dispuse în aprilie 2007 de către, modificările unilaterale a locului muncii dispuse prin dispozițiile 1246-1250 din 18 mai 2007 s-au realizat în conformitate cu dispozițiile Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură metalurgică, sunt măsuri de protecție socială a salariatului, nu necesită acordul acestuia, sentința nr.38 din 17 ianuarie 2008 nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Târgoviște, str. -, - jud. D, împotriva sentinței nr. 38 din data de 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- T -(fostă - -), cu sediul în Târgoviște,--11, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.-Tehnored.
2 ex./29.04.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
-, -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
