Contestație act administrativ fiscal. Decizia 604/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.604/CA
Ședința publică de la 17 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de contestatoarea SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA, cu sediul procesual ales în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.723 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr.18, județ C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este timbrat cu suma de 2 lei, conform nr.2277/17.06.2008 (fila 8), timbru judiciar 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită,în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească, și, având în vedere că se solicită judecata în lipsă, conform disp. art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 723/04.03.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR C în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele și pe seama Direcției Generale a Vămilor
Pentru a pronunța această soluție a reținut instanța de fond că a fost învestită cu cererea reclamantei prin care a solicitat anularea deciziei nr.8/29.01.2007 emisă de pârâtă, cât și a deciziei nr.648/24.11.2006 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, în cuantum de 15.753 lei.
A arătat reclamanta că plata datoriei vamale stabilită prin decizia nr.648/2006 este nejustificată, apreciind că Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă - CFR Marfă SA și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru regimul de tranzit sub care au fost plasate mărfurile, fapt pentru care nu putea fi principalul obligat față de violarea sigiliului și sustragerea mărfurilor, atâta timp cât nu era posibilă nici măcar verificarea sigiliului aplicat pe ușa containerului.
În susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Ulterior, prin precizările formulate reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Autorității Naționale A Vămilor - Direcția Regională Vamală C, ca emitent a deciziei nr.648/2006 prin care s-au stabilit obligații suplimentare în cuantum de 15.753 lei, reprezentând taxă vamală, comision, accize, dobânzi și penalități.
Pârâtele, prin întâmpinările depuse la dosar, au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată și menținerea actelor administrativ fiscale contestate ca temeinice și legale.
Sub aspect probator, în conformitate cu disp. art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, pârâtele au depus documentația ce a stat la baza emiterii actelor administrative atacate.
Examinând cauza în raport de actele aflate la dosar și dispozițiile legale incidente acesteia, instanța de fond a reținut că, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.648/2006, organele vamale au stabilit drepturi vamale de import în cuantum de 15.753 lei, drepturi calculate prin procesul verbal nr.25271/23.11.2006, reținute în sarcina reclamantei, în calitate de principal obligat.
Măsura dispusă a avut la bază faptul că, în calitate de titular de tranzit și principal obligat, societatea reclamantă a prezentat la biroul vamal de destinație C Sud containerul --0, care circulat în regim vamal de tranzit în baza documentului TR -, cu sigiliul rupt și cu marfă lipsă.
În conformitate cu disp. art.322 din nr.HG707/2006 privind Regulamentul vamal al României, "Societatea de cale ferată, care acceptă la transport marfa însoțită de o scrisoare cu valoare de declarație de tranzit, devine pentru această operațiune principal obligat", având următoarele obligații:
- să prezinte mărfurile intacte la biroul de destinație în termenul
prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală;
- să respecte dispozițiile referitoare la regimul de tranzit.
Art.115 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal stabilește că principalul obligat răspunde în solidar cu destinatarul mărfurilor pentru respectarea obligațiilor prevăzute de art.322 din nr.HG707/2006.
În speță, reclamanta, în calitate de principal obligat a fost obligată la plata drepturilor vamale de import pentru bunurile constatate lipsă la data controlului, potrivit dispozițiilor legale menționate.
În contextul prevederilor legale citate, susținerea reclamantei, potrivit căreia nu putea fi obligată la plata datoriei vamale conform deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.648/24.11.2006, era nefondată, câtă vreme reclamanta avea calitatea de principal obligat și devenea debitor în mod direct în raportul juridic vamal, pentru plata datoriei vamale în cuantum de 15.753 lei (taxe vamale, comision vamal, accize și ).
Afirmația reclamantei, potrivit căreia containerul ar fi fost violat "în Ungaria - terminalul SO înainte de transbordarea pe vagonul -, întrucât datorită modului de așezare pe vagon nu se putea efectua verificarea fizică în stația de frontieră, de intrare pe teritoriul României", avea un caracter neîntemeiat în condițiile în care nu a fost probată de nici un document justificativ, conform disp. art.96 și 97 din nr.HG707/2006.
Prin urmare, măsura dispusă de organul vamal privind stabilirea de drepturi vamale de import pentru mărfurile lipsă la destinație, a fost întemeiată, întrucât orice regim de tranzit se încheie conform art.114 din Legea nr.86/2006, când datele disponibile la biroul vamal de plecare au coincis cu disponibile la biroul vamal de destinație.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința menținerii actelor administrativ fiscale contestate (decizia nr.8/2007 și decizia nr.648/2006) ca temeinice și legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta CFR Marfă SA B, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul anulării deciziei nr. 8/29.01.2007 a ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului său a arătat recurenta că violarea sigiliului containerului --0 expediat din Germania și aflat pe vagonul nr. - și sustragerea de mărfuri nu s-au putut efectua pe teritoriul României, ci în Ungaria, la terminalul Sopron, în momentul și locul unde containerul în cauză a fost transbordat pe vagon.
Datorită modului de așezare a containerelor pe vagon "ușă în ușă"controlul a fost posibil după punerea vagonului la dispoziția destinatarului, la momentul efectuării controlului fizic pentru încheierea regimului vamal de tranzit.
La acel control final a fost găsit violat sigiliul L-, menționat în buletinul de expediere TR nr. -, fapt consemnat în procesul verbal de constatare nr. 520/07.11.2006, încheiat cu ocazia verificării mărfurilor conținute în container.
A considerat recurenta CFR Marfă B că în mod netemeinic DGFP C nu a ținut cont de situația faptică a acestui transport în care nu putea fi considerată principalul vinovat față de violarea containerului și sustragerea mărfurilor, cât timp nu era posibilă nici măcar verificarea sigiliului aplicat pe ușa containerului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 7/2005 și ale Codului d e procedură fiscală.
Legal citată, intimata DGFP Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prima instanță reținând corect că recurenta, în calitate de principal obligat, trebuia să prezinte mărfurile intacte la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală.
Urmare a controlului efectuat de către organele de control vamal, în condițiile prevăzute de art.174 din HG nr. 707/2006, s-a constatat că din container lipsesc anumite produse, sigiliul fiind rupt.
A susținut intimata DGFP C în întâmpinarea sa că recurentei îi revenea obligația să prezinte mărfurile intacte la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală, precum și să respecte dispozițiile referitoare la regimul de tranzit.
Referitor la susținerile recurentei în sensul că violarea containerului s-a realizat în Ungaria, intimata DGFP Caa rătat că nu au fost probate aceste susțineri prin nici un înscris.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond reținând corect că, în calitate de titular de tranzit și principal obligat, CFR Marfă SA a prezentat la biroul vamal de destinație C Sud containerul --0, care a circulat în regim vamal de tranzit în baza documentului TR -, cu sigiliul rupt și cu marfa lipsă.
Au fost reiterate susținerile cuprinse în conținutul întâmpinării depuse la dosarul primei instanțe.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta CFR Marfă SA B, Curtea reține caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Constanța reclamanta CFR Marfă SA a solicitat anularea deciziei nr. 8/29.01.2007 emisă de DGFP C, cu consecința anulării deciziei nr. 648/24.11.2006 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de Direcția Vamală C, în cuantum de 15 753 lei.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 723/04.03.2008 a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, iar critica recurentei în raport de această soluția vizează, în principal, neluarea în considerare a situației faptice în urma căreia s-a ajuns la sustragerea de mărfuri din containerele transportate pe calea ferată.
Societatea recurentă a fost obligată la plata drepturilor vamale de import pentru bunurile constatate lipsă la data controlului, reținându-se ca temei juridic dispozițiile art. 114 - 115 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, coroborate cu cele ale art. 322 din HG nr. 707/2006 privind Regulamentul vamal.
Aceste dispoziții legale stabilesc faptul că societatea de cale ferată, care acceptă la transport marfa însoțită de o scrisoare de trăsură cu valoare de declarație de tranzit, devine pentru această operațiune principal obligat, iar în această calitate are răspunderea de a prezenta mărfurile intacte la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală.
În virtutea acestor dispoziții legale au fost întocmite procesul verbal de constatare nr. -.11.2006 și procesul verbal de control nr. 897/07.11.2006, stabilindu-se că recurenta CFR Marfă SA, în calitate de principal obligat, este direct responsabilă de plata drepturilor vamale de import pentru mărfurile constatate lipsă de către organele vamale.
Prezentarea de către recurentă a unei alte situații faptice în urma căreia s-ar fi ajuns la sustragerea mărfurilor fără a exista o culpă a cărăușului nu poate fi primită de instanță în lipsa unor probe care să susțină această prezumție simplă invocată în cererea de chemare în judecată și reiterată în calea recursului.
De altfel, decizia de plată emisă de organul fiscal este legală, fiind dată în aplicarea normelor care reglementează regimul juridic al tranzitului vamal, iar în lipsa documentelor justificative prescrise de dispozițiile art. 97 și 98 din HG nr. 707/2006, recurenta nu poate să solicite exonerarea sa de răspundere pentru fapta săvârșită, fiind corect reținut de către instanța de fond caracterul neîntemeiat al contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale (decizia nr. 8/2007 și decizia nr.648/2006).
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 proc. civ. Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 723/04.03.2008 a Tribunalului Constanța, prin respingerea recursului formulat de reclamanta CFR Marfă SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de contestatoarea SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA, cu sediul procesual ales în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.723 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr.18, județ C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25 noiembrie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.
2ex/10.12.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
