Contestație act administrativ fiscal. Decizia 614/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 614/2009
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P împotriva sentinței civile nr. 30/CF/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială și înscrisuri care fac dovada achiziționării autoturismului, respectiv factura în limba germană în două exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, întrucât taxa a fost încasată ilegal, având în vedere că regimul fiscal intern privitor la această taxă încalcă dispozițiile comunitare. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 30 CF/19.02.2009 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și, în consecință:
- a anulat Decizia nr. 86047/10.10.2008 emisă de pârâtă;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.615,90 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, precum și dobânda prevăzută de art. 124 din OG nr. 92/2003, aferentă acestei sume, calculată cu începere de la expirarea termenului de 45 de zile de la cererea de plată a sumei stabilite prin prezenta hotărâre formulată după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autoturism second-hand fabricat în anul 2006, marca Audi, provenit din Uniunea Europeană, pentru a cărui primă înmatriculare, la data de 09.06.2008, anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, a plătit taxa prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 în vigoare la data plății. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea sumei. Prin Decizia nr. 86047/10.10.2008, pârâta a respins contestația formulată de reclamant împotriva refuzului pârâtei de restituire a sumei.
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003, texte introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
În ce privește cererea de plată a dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 alin. 2 din nr.OG 92/2003 de la data încasării efective a taxei, se constată că această cerere este, de asemenea, întemeiată. Creanța reclamantului este fiscală. Implicit sunt aplicabile prevederile legii fiscale. Termenul de la care urmează să curgă dobânzile cerute de reclamant nu este cel al încasării efective a taxei auto, ci va fi la expirarea termenului de 45 de zile de la cererea de punere în executare a prezentei hotărâri, după rămânerea irevocabilă a acesteia pentru următoarele motive:
Cadrul juridic al restituirii sumei de la buget în constituie art. 117 lit. f)din nr.OG 92/2003, iar scadența pentru plata făcută în acest temei va fi ulterioară hotărârii instanței de judecată. Totodată, se are în vedere că nerestituirea taxei nu este consecința refuzului organului fiscal de a răspunde favorabil cererii reclamantei, ci este urmarea neconformității dreptului național cu dreptul comunitar. Aplicarea directă a dreptului comunitar de către autoritatea fiscală nu este posibilă fără concursul instanței de judecată. Atâta timp cât organul fiscal nu a manifestat întârzieri nejustificate în ce privește restituirea taxei, obligația de restituire nu a depășit limita scadenței.
În termen legal, împotriva acestei sentințe pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Apreciind pretențiile reclamantei ca întemeiate, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție.
Actul normativ care reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 2141- 2143, introduse prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
În cauză este vorba despre cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, neîncadrându-se în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.
Textul de lege în discuție nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunea Europeană. Această taxă specială se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă constată încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare și de completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Restituirea de sume de la buget se face în condițiile prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite la data cererii.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
Recursul nu este fondat.
1. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamanta a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
În ceea ce privește procedura de restituire a taxei este de constatat că recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantei, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P cu sediul în P N,- bis, județul împotriva sentinței civile nr. 30/CF/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna cel, sat B, nr. 478, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. sent.
Red.
2ex./02.07.2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Mona Gabriela Ciopraga, Vera
