Contestație act administrativ fiscal. Sentința 62/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR.62/CA/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta- " TRANS" SRL,cu sediul în O, Calea, nr.17, -.68,.3, jud. în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR,cu sediul în B, sector 5,- și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, cu sediul în O,-/A, jud.B, având ca obiect suspendare executare act administrativ fiscal și contestație act administrativ fiscal.
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 27 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 3 februarie 2010, după care la 10 februarie 2010.
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 12 noiembrie 2009, reclamanta - " TRANS" SRL, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, a solicitat anularea deciziei nr.387/2009, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință anularea deciziei de impunere nr.4/2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.2017/2009, a deciziei de măsuri asiguratorii nr.2019/25.02.2009 și drept urmare, să se constate că reclamanta este scutită de la plata accizelor pentru importul de cărbune, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, s-a solicitat suspendarea actelor administrative contestate, în temeiul dispozițiilor art.15 și 16 din Legea nr.554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
În motivarea acțiunii, se arată că în perioada 9 - 25 februarie 2009, societatea reclamantă a fost supusă inspecției fiscale cu privire la regimul accizelor, deținerea, declararea calculului și plata accizelor pentru produsele energetice comercializate de societate în perioada 1.01.2007 - 31.12.2008.
În urma controlului a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr.2017/25.02.2009, decizia de impunere nr.4/25.02.2009, decizia de măsuri nr.2019/25.02.2009, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de control nr.2018/2009, acte prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 4.557.148 lei, din care suma de 2.904.597 lei accize pentru cărbune și cocs și 1.652.551 lei majorări de întârziere aferente.
Împotriva actelor de control, reclamanta a formulat contestație care a fost înregistrată la Direcția Județeană pentru accize și operațiuni vamale sub nr.3277/01.04.2009 și care a fost soluționată prin decizia nr.387/2009.
Reclamanta consideră că decizia și actele de control sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
Organele de inspecție fiscală au verificat o perioadă de timp care anterior a fost supusă controlului, încălcând astfel prevederile legale care impun obligația efectuării controlului doar pentru perioada de la data finalizării acțiunilor de inspecție anterioare, deoarece nu s-a constatat nici un element suplimentar care să justifice reluarea controlului pentru o anumită perioadă fiscală.
Arată reclamanta că, nu este reală susținerea potrivit căreia în raportul de inspecție anterior, cu nr.59717/15.04.2008, întocmit de Administrația Financiară nu ar fi fost verificată activitatea de evidențiere, calculare și virare a accizelor, obiectul controlului vizând și aceste aspecte, motiv pentru care apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția invocată.
Pe fond, consideră reclamanta că este scutită de la plata accizelor pentru produsul energetic - cărbune.
Astfel, se arată că, cărbunele livrat provine din import, iar potrivit răspunsului primit de la. - Direcția Generală de Legislație Impozite prin adresa nr.-/19.01.2007 " în situația în care cărbunele provine din afara teritoriului comunitar, operațiunea respectivă constituie import de bunuri în conformitate cu art.166 alin.1 lit.c Cod fiscal, iar importul respectiv nu reprezintă eliberare în consum și produsul în cauză este scutit de la plata accizelor atunci când acesta este livrat operatorilor economici care îl utilizează într-un scop din cele prevăzute la art.201 alin.1 Cod fiscal".
Societatea reclamantă a livrat cărbune doar pentru - "" SA, iar aplicarea scutirii de accize a avut loc în baza dispozițiilor Codului fiscal și a punctului de vedere care i-a fost comunicat de organele fiscale specializate.
În timpul efectuării formalităților vamale, arată că nu i s-a solicitat niciodată autorizația de agent economic autorizat pentru produse accizabile, iar în urma controlului inspectorii fiscali au arătat că, în conformitate cu normele de aplicare a Codului fiscal există această formalitate administrativă și pentru importatori.
- "" SA Oau tilizat cărbunele livrat exclusiv în scopul realizării unor operațiuni scutite, respectiv pentru producerea combinată de energie termică și electrică.
Produsele energetice utilizate în producția combinată de energie electrică și termică sunt scutite de la plata accizelor, conform prevederilor art.201 alin.1 lit.d din Codul fiscal și rămân scutite atâta timp cât ele nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele pentru care se aplică scutirea, în caz contrar acciza devine aplicabilă.
Concluzionează reclamanta că, a îndeplinit toate condițiile pentru a i se aplica dispozițiile art.201 alin.1 lit.d din Codul Fiscal, mai mult chiar Ministerul d e Finanțe și-a exprimat acest punct de vedere în sensul că, nu este plătitoare de accize.
În drept, a invocat dispozițiile art.201 alin.1 lit.d Cod fiscal.
În probațiune reclamanta a depus la dosar în xerocopie:adresa nr.-/27.10.2009 și decizia nr.387/27.10.2009 a Ministerului Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Prin "precizarea la contestație" depusă la dosar de către reclamantă în ședința publică din 16 decembrie 2009, se solicită suspendarea efectelor actelor administrative contestate, până la soluționarea pe fond a contestației, ținând seama de următoarele aspecte:
Împotriva reclamantei s-a pornit executarea silită prin emiterea titlului executoriu nr.1./09.04,2009, precum și a somației de plată nr.5/35.2009/1088.
Totodată, se arată că la data efectuării controlului și a întocmirii raportului de inspecție s-a instituit și măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor societății.
În prezent, arată reclamanta că este grav prejudiciată, deoarece pe de o parte toate bunurile sunt indisponibilizate ca urmare a instituirii sechestrului, iar conturile îi sunt blocate, neputând face nici o operațiune financiar contabilă.
Mai mult, arată că executarea sa silită, prin vânzarea bunurilor, i-ar aduce grave prejudicii, deoarece în situația soluționării în mod favorabil a contestației sale, ar fi în imposibilitatea întoarcerii executării odată ce aceste bunuri vor fi înstrăinate.
De asemenea, blocarea conturilor societății, arată că face imposibilă desfășurarea activității, deoarece nu poate face nici o operațiune de încasare plăți și nu poate să achite salariile angajaților.
În dovedirea cererii a depus la dosar în xerocopie: raportul de inspecție fiscală nr.59717 încheiat la data de 15.04.2008, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 25.02.2009, citația emisă în dosar nr- la data de 26 martie 2009 de Judecătoria Oradea, încheierile nr.11281 din 06.04.2009, nr.11279/6.04.2009 și nr.11275 ale Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară S M, somația nr.-/1088, titlu executoriu din dosar de executare nr.1 din 09.04.2009, adresa nr.57/19.01.2007 a - " TRANS" SRL, adresa nr.-/19.01.2007 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția generală legislație impozite indirecte, autorizație de utilizator final nr./31.01.2008, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.2019/25.03.2009, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.59722 din 15.04.2008 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 25.02.2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B - în nume propriu și în reprezentarea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea în totalitate ca temeinice și legale a actelor atacate.
În motivarea întâmpinării, se arată că, în urma controlului efectuat în perioada 09.02.2009 - 25.02.2009 la sediul secundar al reclamantei, având ca obiect verificarea respectării prevederilor legale referitoare la operațiunile efectuate cu produse accizabile amortizate, s-a constatat că, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008, societatea s-a aprovizionat în condiții de achiziții intracomunitare din Ungaria cu produsul lignit - cărbune, cu încadrarea NC 2701 și 2701, care în conformitate cu prevederile art.175/2 alin.3 lit.h din Legea nr.571/2003 modificată, privind Codul fiscal, este un produs accizabil, fără a-și îndeplini obligația de a se înregistra ca operator economic cu produse accizabile: "produsele energetice pentru care se datorează accize sunt h) cărbuni și cocs cu codurile NC 2701, 2701 și 2704".
Începând cu data de 01.01.2007, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal, cărbunele a intrat în categoria produselor pentru care se datorează accize, așa cum este prevăzut la art.175/1 alin.1 din aceeași lege.
În perioada 01.01.2007 - 12.03.2007, reclamanta a livrat o cantitate M de lignit unui beneficiar care nu a deținut autorizație de utilizator final, fapt ce contravine cu prevederile art.201 alin.1 lit.d din Legea nr.343/2006, care modifică și completează Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, unde prevede că: "sunt scutite de la taxa plata accizelor produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția combinată de energie electrică și termică, cu condiția ca acesta (beneficiarul) să dețină autorizația de utilizator final" și potrivit prevederilor art.23.2 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în situațiile prevăzute la art.201 alin.1 lit.d "scutirea se acordă direct, cu condiția ca produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat, de la un importator, din operațiuni proprii de import, de la companii de extracție a cărbunelui sau alți operatori economici care comercializează acest produs".
Potrivit prevederilor de la alin.2 al aceluiași articol, "pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producție de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică și termică vor solicita autorității fiscale teritoriale în raza căreia își au sediul, autorizații de utilizator final pentru produsele energetice".
Referitor la reverificarea unei perioade fiscale anterior controlate, arată că susținerile reclamantei sunt nereale, datorită faptului că în conținutul Raportului de inspecție fiscală nr.59.717/15.04.2008, întocmit de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecția Fiscală B - O, la care aceasta face referire, nicăieri nu se specifică faptul că a fost verificată activitatea de evidențiere, calculare și virare a accizelor la bugetul consolidat al statului.
În mod concret, în raportul de mai sus, se arată clar ce impozite și taxe au fost verificate.
La capitolul IV, alte constatări din raportul de inspecție fiscală menționat mai sus, organele de inspecție fiscală fac referire doar la adresa nr.-/19.01.2007 a Ministerului Finanțelor - Direcția generală legislație impozite directe și la unele reglementări din Codul fiscal privind produsele accizabile, aspecte descrise mult mai pe larg de către organele de inspecție în raportul de inspecție fiscală nr.2.017/25.02.2009, însă nu arată că s-ar fi verificat modul de evidențiere, calculare și plata accizelor la buget sau că în perioada verificată societatea ar fi aplicat corect legislația în materie de accize.
În ceea ce privește inspecția fiscală efectuată la - " O" SA și la rezultatele acesteia, invocată de societate, arată că în primul rând societatea nu avea dreptul să utilizeze informații din această verificare, art.11 alin.4 din Codul d e procedură fiscală, interzicând transmiterea de informații cu caracter fiscal, dacă aceasta se face către o persoană juridică identificabilă, așa cum este cazul reclamantei.
Se arată că, inspecția fiscală în cauză s-a efectuat sub aspectul calității de utilizator final al - " O" SA și nu are nimic de a face cu inspecția fiscală efectuată la reclamantă, care are calitatea de operator economic, comerciant cu produse energetice (cărbune) și nu utilizator final, numai utilizatorului final acordându-i-se direct scutirea de la plata accizelor, deci nu comerciantului cum greșit a înțeles și susține reclamanta.
Organul fiscal a apreciat în mod corect starea de fapt fiscală, a ținut seama de toate împrejurările edificatoare în cauză, a utilizat toate informațiile furnizate de documentele puse la dispoziție de societate pentru determinarea corectă a stării fiscale a contribuabilului și a examinat în mod obiectiv starea de fapt, dispunând în consecință măsuri legale și temeinice față de realitatea constatărilor.
Cu privire la scutirea de accize a produsului energetic cărbune, arată pârâta că scutirea se acordă direct utilizatorului final și nu comerciantului.
În conformitate cu nr.HG44/2004, pct.5/1.1. alin.1 din norme, operatorii economici autorizați pentru extracția cărbunelui și operatorii economici producători de cocs se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile, la autoritatea fiscală centrală, iar la alin.2 din norme este prevăzut faptul că intră sub incidența prevederilor alin.1 și operatorii care efectuează achiziții intracomunitare sau importă astfel de produse, exigibilitatea accizelor luând naștere la momentul livrării produselor respective către beneficiar, așa cum este cazul reclamantei.
Față de situația în care se află reclamanta, aceasta conform nr.HG44/2004, pct.23.2 alin.18, trebuia ca în calitate de operator economic care a achiziționat produse energetice din Comunitatea Europeană, Ungaria în cazul de față, în vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de producție combinată de energie electrică și termică, să livreze produsele energetice către aceste centrale fără accize și să solicite autorității fiscale competente restituirea accizelor aferente cantităților livrate cu această destinație, accize care au fost plătite la momentul recepției achiziției. În HG44/2004 pct.23.3 alin.19, se arată că în situația prevăzută la alin.18 de mai sus, în vederea restituirii accizelor operatorul economic trebuia să depună la autoritatea fiscală competentă la care a efectuat plata accizelor o cerere de scutire de accize care va fi însoțită de copia autorizației de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii, respectiv - "" SA O în cazul în care plătea accizele la momentul recepției achiziției, și de documentul care atesta plata accizelor de către operatorul economic, în cazul în care reclamanta ar fi plătit accizele în termenul legal.
În consecință, arată pârâta că, reclamanta datorită faptului că a interpretat în mod eronat prevederile legale în domeniu, s-a comportat ca un utilizator final, deși aceasta a avut calitatea de comerciant și a uzat de scutirea de la plata legală a accizelor, atribut care i-a fost conferit de lege exclusiv utilizatorului final, respectiv - " SA O și nu - " TRANS" SRL Prin inspecția fiscală efectuată, societatea reclamantă a fost adusă pe calea legală, cu consecințele de rigoare, respectiv obligarea la plata accizelor care trebuiau plătite la momentul recepției fiecărei achiziții și a penalităților aferente pentru neplata la termenul legal a accizelor.
Examinând cauza prin prisma înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantă este neîntemeiată.
Prin actele administrative din litigiu s-a constatat de către pârât faptul că societatea reclamantă datorează accize pentru operațiunile cu produse accizabile, respectiv lignit, cărbune cu încadrarea NC 2701 și 2702, în sumă de 2.904.597 lei și majorări de întârziere în sumă de 1.652.251 lei.
Actele administrative în litigiu, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.2017/2009, decizia de impunere nr.4/2009, decizia nr.387/27 octombrie 2009 prin care s-a soluționat contestația, decizia de măsuri asiguratorii nr.2.019/2009 sunt legale pentru următoarele considerente:
Conform raportului de inspecție fiscală nr.2017/25 februarie 2009 obiectul inspecției fiscale finalizate prin încheierea acestui act administrativ l-a constituit verificarea respectării prevederilor fiscale referitoare la regimul de accizare, deținere, declarare, calcul și plata accizelor pentru produse supuse accizelor armonizate, respectiv produse energetice iar perioada supusă inspecției fiscale a fost 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008. Se mai menționează de asemenea în faptul că societatea nu a mai fost verificată în domeniul accizelor.
Prin raportul de inspecție fiscală nr.59717/15 aprilie 2008 (filele 35 - 62), invocat de către reclamantă în apărare, organele fiscale au stabilit faptul că societatea reclamantă are de plată pentru perioada verificată obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit, TVA și accesoriile aferente.
Astfel cum rezultă din cuprinsul acestui act administrativ obiectivul inspecției finalizate prin încheierea acestuia l-a constituit verificarea modului de calcul, evidențiere și virare a obligațiilor față de bugetul consolidat al statului, mai precis cu privire laimpozitul pe profit, TVA, impozit pe dividende, pe venituri din salarii și a celorlalte obligațiicuprinse la Capitolul III "Constatări fiscale" pct.1 - 17, iar perioada suspusă inspecției fiscale a fost ianuarie 2003 - decembrie 2007.
Prin urmare, această inspecție nu a verificat modul de calcul și plată pentru accizele pe produse energetice, aspecte care au fost verificate doar prin controlul finalizat cu încheierea nr.2017/25 februarie 2009.
Referitor la faptul dacă societatea reclamantă are sau nu obligația de plată a accizelor impuse prin actele administrative în litigiu, instanța constată că în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței este legală stabilirea în sarcina reclamantei a acestei obligații.
Așa cum am arătat, perioada supusă inspecției fiscale în litigiu a fost 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008, perioadă în care erau în vigoare dispozițiile art.175/2 alin.1 din Legea nr.571/2003, modificată prin Legea nr.343/2006, conform cărora cărbunele și cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de extracție, respectiv de producție.
Conform dispozițiilor art.201 alin.1 lit.d din Legea nr.571/2003, în forma în vigoare în perioada în litigiu, sunt scutite de la plata accizelor produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția combinată de energie electrică și termică,cu condiția ca beneficiarul să dețină autorizația de utilizator final. Conform dispozițiilor cuprinse la art.23 pct.2 alin.1 din nr.HG44/2004, în situațiile prevăzute la art.201 alin.1 lit.d, scutirea se acordă direct cu condiția ca produsele energetice să fie aprovizionate directde la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat sau de la un importator sau alți operatori economicicare comercializează acest produs, iar potrivit alin.2 pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producție de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică și termică vor solicita autorității fiscale teritorialeautorizații de utilizator finalpentru produse energetice.
Prin urmare, scutirea de la plata accizelor se acordă cu condiția ca beneficiarul să dețină autorizația de utilizator final, iar produsele energetice să fie livrate de un antrepozit fiscal, un operator înregistrat, un importator sau alt operator economic.
Conform dispozițiilor art.175/2 alin.2 din Legea nr.571/2003, companiile de extracție a cărbunelui și cele de producție a cocsului, în calitate de operatori cu produse accizabile, au obligația dea se înregistrala autoritatea fiscală competentă, în condițiile prevăzute în norme.
Conform prevederilor de la pct.5.1.1 alin.1 din nr.HG44/2004, operatorii economici autorizați pentru extracția cărbunelui și operatorii economici producători de cocs se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea fiscală centrală, iar la alin.2 se prevede faptul că intră sub incidența prevederilor alin.1 și operatorii economici care efectuează achiziții intracomunitare sau importă astfel de produse, exigibilitatea accizelor luând naștere la momentul livrării produselor respective către beneficiari.
În perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008, societatea reclamantă s-a aprovizionat în condiții de achiziții intracomunitare din Ungaria cu produsul lignit - cărbune cu încadrarea NC 2701 și 2702 în condițiile în care societatea reclamantă nu a fost înregistrată ca operator economic cu produse accizabile pe această perioadă și a livrat către - " O" SA cantitatea de 124.943.294 tone lignit, în perioada 1 ianuarie 2007 - 12 martie 2007, în condițiile în care - " O" SA nu a deținut autorizația de utilizator final în această perioadă.
Conform adresei nr.-/7 februarie 2008 (fila 74), - " O" SA a fost autorizată ca și utilizator final de produse accizabile de la 31 ianuarie 2008.
Adresa nr.-/19 ianuarie 2007, emisă de Ministerul Finanțelor Publice (fila 73), invocată de către reclamantă în apărare, nu poate fi determinantă în stabilirea nelegalității actelor administrative în litigiu, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în speță și enunțate anterior, dispoziții legale care primează față de cuprinsul acestei adrese.
Pentru aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantă este neîntemeiată și în baza dispozițiilor art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 va fi respinsă.
Referitor la cererea de suspendare formulată de către reclamantă, instanța constată că în sarcina reclamantei a fost stabilită obligația de plată a cauțiunii în cuantum de 400.000 RON, în temeiul art.215 Cod procedură fiscală și întrucât reclamanta nu a făcut dovada plății acestei cauțiuni va fi respinsă cererea de suspendare.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta- " TRANS" SRL,cu sediul în O, Calea, nr.17, -.68,.3, jud. în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR,cu sediul în B,-, sector 5 șiDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B,cu sediul în O,-/A, jud.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare pentru acțiunea principală și cu 5 zile de la comunicare pentru cererea de suspendare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- tehnoredact. - - 5 ex.
- 05.03.2010
3 com. 08.03.2010 cu:
- - " TRANS" SRL,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR,
- DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Dobai Florica
