Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 60/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR.60/CA/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantele- "" SA,cu sediul în I,-, jud.I și- " M" SA,cu sediul în I,-, etaj I, jud.I, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I, cu sediul în I, Bulevardul cel M și, nr. 45, jud.I,GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, nr. 1 și cu intervenienta- " " SRL,cu sediul în I,-, jud.I, având ca obiect excepție de nelegalitate act administrativ.
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 3 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 10 februarie 2010, pentru când reclamanta - " M" SA și intervenienta - " " SRL au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că prin Încheierea din 25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEA - Secția de contencios administrativ și fiscal a fost sesizată cu excepția de nelegalitate parțială a HG nr.1354/2001, invocată de reclamantele - "" SA I și - " M" SA, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I, GUVERNUL ROMÂNIEI, și cu intervenienta - " " SRL.
În opinia sa, HG nr.1354/2001, act administrativ unilateral emis de Guvernul României pe baza inventarului aprobat prin I nr.196 din 18 august 1999, fost adoptat cu încălcarea Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, atestându-se astfel în mod nelegal apartenența la domeniul public al Municipiului I: a unor suprafețe de teren construit și neconstruit, aferente monumentelor istorice, incluse în perimetrul celor 119.932. trecuți la domeniul privat prin nr.576/2004, întrucât acestea aparțineau în realitate domeniului public al statului; a unor suprafețe de teren aflate în proprietatea privată a unor persoane fizice.
Această hotărâre, arată că este nelegală și pe motivul că a fost emisă pe baza unui inventar al bunurilor imobile, întocmit fără lucrări de cadastru imobiliar.
Prin nr.HG1354/2001 arată că, a fost atestată în mod nelegal apartenența la domeniul public al Municipiului Iau nor suprafețe de teren construit și neconstruit care aparțineau domeniului public al statului.
Potrivit art.21 alin.3 din Legea NR.213/1998, apartenența la domeniul public de interes local se atestă prin hotărâre a Guvernului, pe baza inventarelor întocmite la nivel local și centralizate la nivel județean.
Potrivit art.136 alin.2 din Constituție, art.4 alin.2 din Legea nr.18/1991, art.1 din Legea nr.213/1998 și art.122 alin.1 din Legea nr.215/2001, subiecte ale dreptului de proprietate publică sunt statul și unitățile administrativ teritoriale. Se referă la el art.4 alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.112 alin.1, teza finală din Legea nr.215/2001, texte de lege conform cărora pentru ca un bun aparținând proprietății publice să facă parte din domeniul public al statului este necesar ca el să fie declarat de interes național, în lipsa unei asemenea declarări el va aparține domeniului public al unei unități administrativ - teritoriale.
Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexa legii, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
Pentru a justifica schimbarea de apartenență a terenului de 119.932. intervenită prin nr.576/2004, Consiliul Local Ias usținut că întreaga suprafață face parte din domeniul public local, invocând în acest sens nr.HG1354/2001.
Raportat la aceste dispoziții imperative, existența în acest perimetru zonal a unor monumente istorice de însemnătate și interes național, declarate ca atare prin lege, determina calificarea corespunzătoare a suprafețelor de teren aferente ca aparținând domeniului public de interes național și nu local.
În acest sens, Palatul Culturii și Curții, au fost declarate prin Legea nr.5/2000, valori de patrimoniu cultural de interes național.
acestor bunuri la domeniul public al statului a fost stabilită expres prin Legea nr.213/1998. Potrivit pct.26 și 27 din Anexa legii, "monumentele declarate de interes public național" -, "ansamblurile și siturile istorice și arheologice" aparțin domeniului public al statului.
Apare astfel, ca vădit nelegală atestarea acestor suprafețe la domeniul public local, mai ales în condițiile în care nu a intervenit o modificare a caracterului inițial. Doar în condițiile în care aceste suprafețe ar fi fost în prealabil dezafectate din domeniul public al statului și trecute prin Hotărâre a Guvernului în domeniul public al unității administrativ teritoriale, astfel cum impun dispozițiile art.9 din Legea nr.213/1998, ar fi putut exista justificarea inventarierii sale ulterioare la domeniul public al municipiului
Prin urmare, nr.HG1354/2001 prin care s-a atestat apartenența terenurilor aferente monumentelor istorice la domeniul public local al Municipiului I este nelegală în ce privește includerea acestor terenuri la domeniul local, câtă vreme chiar legiuitorul a stabilit apartenența lor la domeniul public al statului.
Mai mult, bunurile aparținând domeniului public nu pot fi sustrase de la afectațiunea lor normală, pentru că acestea sunt considerate a fi inalienabile, imprescriptibile și insesizabile - art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.213/1998.
HG nr.1345/2001 a atestat nelegal la domeniul public al municipiului suprafețe de teren aparținând proprietății private, pentru care autoritatea locală a emis titluri de proprietate.
Expertizele topometrice administrate în cauză au stabilit și identificat în perimetrul celor 119.932. 3.880. aflați în proprietate privată.
Astfel, prin trecerea acestor suprafețe la domeniul public s-a produs o preluare abuzivă a proprietăților private la domeniul public. O astfel de trecere s-ar fi putut realiza legal numai urmându-se procedurile reglementate prin Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.
Se mai arată că, nr.HG1354/2001 a fost emisă pe baza unui inventar al bunurilor imobile, întocmit în lipsa unor lucrări de cadastru imobiliar.
Această Hotărâre de Guvern este nelegală și prin prisma nr.196/1999, prin care a fost aprobat inventarul cuprinzând bunurile mobile și imobile ce constituie domeniul public al municipiului Prin acest act administrativ, a fost aprobat inventarul bunurilor aparținând domeniului public de interes local. Deși în conținutul acesteia se face referire la HG nr.548 din 8 iulie 1999 prin care au fost aprobate Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașelor, municipiilor și județelor, inventarul a fost întocmit cu nesocotirea acestei reglementări.
Expertizele topometrice administrate în cauză au stabilit că inventarul a fost realizat fără a se executa lucrări de cadastru imobiliar, arătându-se fără echivoc că la întocmirea inventarului nu s-a ținut cont de metodologia privind executarea lucrărilor de introducere a cadastrului imobiliar și a cadastrului rețelelor edilitare în localități.
Arată că, chiar pârâtul - Consiliul Local I, a recunoscut prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond că inventarul bunurilor a fost întocmit după evidența cadastrală a municipiului I - ediția 1990.
Astfel, în condițiile în care hotărârea de Consiliu Local nr.196 din 18 august 1999 prin care a fost aprobată includerea în domeniul public local a suprafețelor ce au făcut obiectul hotărârilor contestate în prezent este ilegală, același caracter îl îmbracă și nr.HG1354/2001, prin care a fost atestată la nivel central apartenența acestui perimetru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
În susținerea apărărilor sale, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, arătând că reclamanta nu a învederat în mod direct încălcarea unor drepturi fundamentale care să o vizeze nemijlocit, care să îi producă un prejudiciu personal și actual, ci a menționat numai aspecte generale. Reclamanta nu face referire la o situație particulară care să o vizeze direct, ci a folosit termeni generali în situații generale.
În speță, reclamanta susține că Hotărârea de Guvern atestă, în mod nelegal apartenența la domeniul public local a unor bunuri care aparțineau domeniului public al statului, respectiv proprietății private a unor persoane fizice, fără a-și justifica propriul interes în cauză.
Având în vedere și definirea dată de lege noțiunilor de persoană vătămată, interes legitim public și interes legitim privat, consideră că reclamanta nu a dovedit că interesul său este legitim, personal, născut și actual.
Totodată, pârâtul invocă și excepția lipsei calității procesuale active, arătând că, din întreaga motivare a excepției de nelegalitate, nu reiese că autoarea acesteia, invocă un drept al său, ci folosește termeni generali și se referă la situații generale.
De altfel, consideră că, prezenta excepție de nelegalitate nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.4 din Legea nr.554/2004, în sensul că actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a fi contestată nu are legătură cu soluționarea litigiului de fond.
Apreciază că, autoarea excepției de nelegalitate nu își justifică legitimitatea procesuală în cauza dedusă judecății, nu face dovada dreptului subiectiv recunoscut de lege, pe care Guvernul României să-l fi încălcat prin actul administrativ contestat.
Pe fond, solicită respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, nr.HG1354/2001, cu modificările și completările ulterioare este legală și temeinică, fiind adoptată conform prevederilor art.107 din Constituția României, în vigoare la acea dată, și ale art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Domeniul public al municipiului I, a fost însușit de Consiliul local prin nr.196/1999. În speță, reclamanta nu a făcut dovada contestării hotărârii consiliului local, anterior introducerii prezentei acțiuni, situație în care suntem în prezența unui fine de neprimit, susține pârâtul.
Mai arată că, se solicită constatarea nelegalității nr.HG1354/2001, în ceea ce privește suprafețele de teren, construit și neconstruit, aferente monumentelor istorice și suprafețele aflate în proprietatea privată a unor persoane fizice, în suprafață de 119.392. fără a invoca vreun drept propriu, actual, care să justifice această cerere a reclamantei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Local I solicitat respingerea excepției de nelegalitate, arătând că formularea la modul general: nelegalitatea parțială pentru terenurile aferente monumentelor istorice sau pentru terenurile care aparțineau unor persoane fizice nu poate fi nici măcar verificată, cu atât mai puțin primită de instanță. Nelegalitatea parțială ar putea fi, eventual, constatată, doar pentru anumite imobile, pentru anumite poziții ale listei, cu justificare și probatoriu convingător, dar nu în general, așa cum solicită reclamanta care a invocat excepția.
Arată că, reclamanta - "" SA, nu are calitate procesuală activă în invoca în fața instanței faptul că, în mod greșit s-au inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului I, terenuri ce aparțineau domeniului public al statului ori erau proprietate privată a unor persoane fizice.
că e vorba de proprietate publică a statului, fie că e vorba de o proprietate privată, cei care trebuie să apere această proprietate și care ar putea avea atribuții și interes în a solicita constatarea nelegalității nr.HG1354/2001 sunt doar titularii dreptului de proprietate eventual încălcat prin includerea bunurilor lor în domeniul public al municipiului - în speță doar statul - prin reprezentanții săi legali și persoanele fizice lezate.
Fiind vorba de o acțiune specială de contencios administrativ, o cale prescurtată și mai simplă de a supune controlului judecătoresc un act administrativ, calitatea procesuală activă trebuie apreciată în raport de dispozițiile legale din Legea nr.554/2004, adică rezultă din existența unui drept sau interes legitim vătămat prin emiterea actului administrativ unilateral atacat. Or, reclamanta nu justifică un asemenea interes cât timp invocă drepturi ale terților care ar fi încălcate prin actul administrativ atacat.
Pe fondul cauzei arată că susținerile făcute sunt neîntemeiate.
Astfel, arată că terenurile strict aferente monumentelor istorice, în sensul Legii nr.5/2000 și al pct.26 și 27 din Anexa la Legea nr.213/1998, nu sunt cuprinse în inventarul întocmit prin nr.HG1354/2001. Precizează că, poziția 3091 - la care face referire reclamanta - nu se referă la terenurile aferente monumentelor istorice, respectiv la Palatul Culturii și la Curții. Poziția menționează printre bunurile din domeniul public municipiului, doar Teatrul de vară, care este o incintă diferită, separată și care nu are legătură cu monumentele istorice precizate.
De asemenea, nu sunt cuprinse în inventarul efectuat prin nr.HG1354/2001 nici terenuri aparținând persoanelor fizice, ci exclusiv terenuri din domeniul public al municipiului
Un ultim motiv de nelegalitate invocat cu privire la HG nr.1354/2001 este acela că atestă un inventar efectuat anterior, însușit prin alt act administrativ, necontestat, respectiv nr.196/1999. Se contestă astfel nelegalitatea nr.196/1999, ceea ce excede cu totul cadrului procesual stabilit atât în prezenta cauză, cât și în litigiul de fond de contencios administrativ.
Nu este real că inventarul a fost întocmit fără a exista și a se avea în vedere o evidență cadastrală, arată pârâtul. Această evidență cadastrală era efectuată și a fost avută în vedere la întocmirea inventarului, care nici nu putea fi întocmit în alte condiții. De aceea s-au putut identifica concret imobilele din domeniul public al municipiului, prin suprafață, loc de situare și modalitate de intrare în patrimoniul public. Este vorba de evidența cadastrală a municipiului I, care nu poate fi contestată la modul general, așa cum încearcă reclamanta să facă prin motivarea excepției de nelegalitate.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 8.02.2008, intervenienta - " " SRL a invocat excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității excepției de nelegalitate a nr.HG1354/2001.
Lipsa de interes, arată că rezultă, atât din intenția de șicanare a reclamantelor, care nu poate ține loc de interes procesual, cât și din lipsa oricărei vătămări pe care reclamantele să o fi suferit prin nr.HG1354/2001.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, arată că, Guvernul și-a exercitat o prerogativă legală și numai dacă această hotărâre de guvern ar fi fost emisă fără o abilitare legală, emiterea putea face obiectul excepției de nelegalitate.
Excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active invocate de pârâți și excepția inadmisibilității invocată de către intervenientă au fost respinse de către instanță prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2008 (fila 390 volum II).
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize topografice (fila 428 - volumul II) și a unei contraexpertize (fila 167 - volumul IV).
Examinând excepția de nelegalitate a nr.HG1354/2001, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Conform art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 "legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, din oficiu sau pe cale de excepție, iar instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza".
HG nr.1354/2001 este legală, fiind dată cu aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Astfel, dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 și a Normelor tehnice aprobate prin nr.HG548/1999, prevăd că inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens în fiecare unitate administrativ teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a guvernului.
În speță, Consiliul Local al Municipiului I și-a însușit inventarul bunurilor mobile și imobile care alcătuiesc domeniul public al municipiului I prin nr.196/18 august 1999 (fila 55 volum I), act administrativ necontestat până în prezent.
HG nr.1354/2001 a fost adoptată de către pârât, ca urmare a însușirii inventarului de către Consiliul Local al Municipiului I prin nr.196/1999 și ca urmare în mod legal pârâtul Guvernul României a procedat la atestarea apartenenței la domeniul public al municipiului Iab unurilor cuprinse în inventarul însușit prin nr.196/1999, act administrativ care, nefiind contestat, produce efecte juridice.
La întocmirea inventarelor bunurilor aparținând domeniului public al județului și localităților s-a urmărit delimitarea acestora de bunurile de interes național cu respectarea legislației în vigoare, respectiv nr.HG548/8 iulie 1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașelor, municipiilor și județelor.
Conform pct.VIII din Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, aprobate prin nr.HG548/1999, "la efectuarea inventarului comisiile speciale constituite vor avea în vedere metodologiile privind executarea lucrărilor de introducere a cadastrului imobiliar și a cadastrului rețelelor edilitare în localități, aprobate prin ordinele comune ale Ministrului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și Președintelui Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.
Conform pct.IX "pentru identificarea bunurilor ce constituie domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor vor fi avute în vedere și Normele privind organizarea inventarierii patrimoniului, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.2388/1995", iar pct.XII din aceste norme tehnice prevăd că aceste inventare, însușite prin hotărâre de către consiliile locale vor fi transmise Departamentului pentru Administrație Publică Locală, urmând a fi analizate atât de către acesta, cât și de către Ministerul Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, anterior supunerii aprobării de către Guvern.
Conform notei de fundamentare semnată de către Ministrul Administrației Publice, Prefectul Județului I și Președintele Consiliului Județean I și avizată favorabil de către Ministrul Finanțelor Publice și Ministrul Justiției (fila 44 volum I), inventarul supus spre aprobare Guvernului a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Acest inventar este cuprins în Anexa nr.2 a nr.HG1354/2001.
Reclamantele invocă nelegalitatea parțială a acestui act administrativ cu referire la "suprafețe de teren aferente monumentelor istorice" și la "suprafețe de teren aflate în proprietatea privată a unor persoane fizice" fără a indica în concret la care suprafețe de teren se face referire.
În ceea ce privește Palatul Culturii, experții au arătat că terenul pe care se află Palatul Culturii nu a fost identificat ca fiind inclus în Anexa nr.2 (fila 434 - volumul II și fila 167 - volumul IV) a nr.HG1354/2001.
Referitor la Curți, expertizele efectuate în cauză nu sunt suficient de clare în a se stabili cu exactitate care este perimetrul acestora, situație în care instanța constată că aceste probe nu sunt elocvente în cauză.
Mai mult, aceste expertize nu pot fi avute în vedere de către instanță în a se dispune anularea parțială a nr.HG1354/2001, în condițiile în care formularea excepției de nelegalitate la modul general, fără să se indice în concret la care imobile și poziții din anexă se face referire, respectiv ce poziții se solicită a fi anulate, nu poate duce la admiterea acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța constată că excepția de nelegalitate invocată de către reclamante este neîntemeiată și în baza dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004, urmează a fi respinsă.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligate reclamantele la plata către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ias umei de 20.400 lei, reprezentând onorariu de avocat plus cheltuieli de expertiză și către intervenientul - " " SRL la plata sumei de 49.980 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de expertiză.
Vor fi obligați pârâtul Consiliul Local al Municipiului I și intervenientul - " " SRL să achite diferența de onorariu pentru expert în sumă de 9.800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca neîntemeiată excepția de nelegalitate formulată de reclamantele- " I" SA,cu sediul în I,-, jud.I și- " M" SA,cu sediul în I,-, etaj I, jud.I, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I, cu sediul în I, Bulevardul cel M și, nr.45,GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, sector 1 și cu intervenientul - " " SRL, cu sediul în I,-, jud.
Obligă reclamantele la plata către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ias umei de 20.400 lei cheltuieli de judecată și către intervenientul - " " SRL la plata sumei de 49.980 lei, cheltuieli de judecată.
Obligă pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului I și pe intervenient să achite diferența de onorariu pentru expert în sumă de 9.800 lei.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
tehnoredact. - - 7 ex.
- 08.03.2010
5 com. 09.03.2010 cu:
- "" SA,
- " M" SA,
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
GUVERNUL ROMÂNIEI,
- " " SRL
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Dobai Florica
