Contestație act administrativ fiscal. Decizia 627/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 627/2008
Ședința publică din 10 martie 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2437 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " " și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 februarie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2437 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamanta MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " " în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
A fost anulată decizia nr. 105/6 iulie 2007 emisă de DGFP C și procesul verbal de verificare pentru restituirea TVA din 8 mai 2007.
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Gaf ost obligată să restituie suma de 24.145,46 lei, reprezentând TVA reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În trimestrul IV 2006 s-au executat lucrări pentru construirea, consolidarea, extinderea și reabilitarea lăcașurilor de cult ale reclamantei a căror valoare a fost facturată emițându-se facturile fiscale nr. -/9 octombrie 2006, nr. -/9 octombrie 2006, nr. -/23 octombrie 2006, nr. -/13 noiembrie 2006 de către SC SRL, nr. -/20 noiembrie 2006 emisă de SC SRL și nr. -/22 decembrie 2006 emisă de SC SRL.
Valoarea lucrărilor facturate a fost plătit în trimestrul I 2007 și cuprinde TVA în valoare totală de 24145,46 lei.
Prin procesul-verbal de verificare pentru restituirea TVA din data de 8 mai 2007 s-a respins suma de 24145,46 lei solicitată la restituire de către reclamantă, motivându-se că prevederile art. 143 lit m din Codul fiscal privitoare la scutiri de TVA pentru tipul de lucrări executate la reclamantă nu mai sunt în vigoare de la data de 1 ianuarie 2007.
Pârâta de rândul I DGFP Car espins contestația formulată de către reclamantă pentru suma de 24145,46 lei respinsă la restituire prin procesul verbal din data de 8 mai 2007 prin decizia nr. 105/6 iulie 2007, cu motivarea că pentru perioada trimestrului I 2007 nu mai există temei legal care să permită restituirea TVA.
Potrivit prevederilor art. 143 lit m Codul fiscal, în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, sunt scutite de TVA construirea, consolidarea, extinderea,restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop.
Lucrările executate la reclamantă în trimestrul IV 2006 pentru care s-au emis facturile fiscale arătate anterior și plătite în trimestrul II 2007 sunt scutite de TVA, astfel că reclamanta este îndreptățită să i se restituie suma de 24145,46 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a deciziei nr. 105/2007 a DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată următoarele:
Potrivit Normelor de aplicare a scutirii de taxa pe valoare adăugată pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop, prevăzute la art. 143 alin 1 lit m din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, aprobate prin nr. 230/2004 și modificate prin nr. 1326/2004 în care la art. 5 se arată că:
(1)"Cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată, al cărei model este prezentat în anexă, se depune de către beneficiar la organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice la care acesta este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, trimestrial, până la finele trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea.
(2)Cererile de restituire depuse se vor cuprinde numai în taxa pe valoarea adăugată din facturile achitate furnizorilor/prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea".
Deoarece lucrările în cauză, efectuate în perioada octombrie-decembrie 2006 nu au fost achitate în această perioadă, organul de control-în mod corect și legal- a reținut faptul că taxa pe valoare adăugată în sumă de 24.145,46 lei nu mai putea fi solicitată la restituire în trimestrul IV, 2006.
Restituirea se putea solicita în trimestrul următor, în măsura în care se îndeplinea și condiția achitării lucrărilor.
Începând însă cu data de 1 ianuarie 2007, acordarea facilității privind scutirea pe taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop, nu se mai aplică, întrucât restituirea taxei pe valoare adăugată aferentă unor astfel de lucrări după data menționată nu mai are baza legală în temeiul căreia să fie efectuată.
Organele de control au procedat în mod corect și legal la respingerea de la restituire a TVA pentru trimestrul I 2007, întrucât nu mai există temeiul legal care să permită acordarea acestei facilități fiscale.
Intimata MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " " a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului formulat în cauză pentru următoarele argumente:
Instanța a avut în vedere probele existente la dosar din care a rezultat că lucrările pentru care s-a solicitat restituirea TVA-ului au fost executate în anul 2006, însă au fost plătite în trimestrul I 2007.
Motivele de recurs sunt nefondate în contextul în care prevederile în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 nu se aplică retroactiv situațiilor și actelor anterioare acestei date.
Potrivit art. 15 alin 2 din Constituția României "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", precum și ale art. 1 din Codul civil conform cărora "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Drepturile stabilite potrivit legii în vigoare până la data de 31 decembrie 2001 sunt drepturi câștigate, neputând fi afectate prin modificările aduse Codului fiscal începând cu data de 1 ianuarie 2007. Lucrările de construcții au fost executate și facturate în perioada în care, potrivit dispozițiilor legale, Mănăstirea Ortodoxă " " beneficia de scutire de la plata taxei pe valoare adăugată.
Operațiunile generatoare de TVA sunt supuse legii în vigoare la data când a intervenit faptul generator al taxei pe valoare adăugată, motiv pentru care și restituirea taxei este supusă legii existente la data când a intervenit acest fapt generator al taxei.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " " prin acțiunea introductivă de instanță formulată în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN Gas olicitat anularea deciziei nr. 105/06.07.2007 emisă de DGFP Cap rocesului verbal de verificare pentru restituirea TVA-ului încheiat la 08.05.2007 și înregistrat sub nr. 56519/2007 să se dispună admiterea contestației înregistrată la organul fiscal sub nr.60668/05.06.2007 și să se dispună obligarea pârâtei să restituie TVA în sumă de 24.145,46 lei aferentă unor lucrări pentru construirea, consolidarea, extinderea și reabilitarea lăcașurilor de cult executate și facturate în trimestrul IV 2006.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că în trimestrul IV al anului 2006 au fost executate lucrări pentru consolidarea, extinderea și reabilitarea lăcașurilor de cult fiind emise o serie de facturi fiscale cu TVA în sumă totală de 24.145,46 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 143 alin (1) lit m din Legea nr. 571/2003 au fost scutite până la data de 31 decembrie 2006 construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios și a altor clădiri utilizate în acest scop.
Urmare a solicitării restituirii TVA-ului a fost întocmit procesul verbal de verificare pentru restituirea TVA prin care s-a respins cererea fiind invocate dispozițiile legale incidente subsecvent datei de 01.01.2007 dată de la care au fost înlăturate scutirile de la plata TVA-ului iar în decizia organului de control s-a reținut că, scutirile nu se mai aplică întrucât restituirea TVA-ului aferentă unor astfel de lucrări după data menționată nu mai are bază legală.
Reclamanta a afirmat că prin interpretarea dispozițiilor legale în această manieră au fost încălcate prevederile art. 15 alin (2) din Constituția României întrucât un act normativ aplicabil începând de la 1 ianuarie 2007 retroactivează și pentru trimestrul IV al anului 2006 ori drepturile stabilite potrivit legii în vigoare sunt drepturi câștigate neputând fi afectate prin modificările aduse ulterior întrucât lucrările de construcție au fost executate și facturate în perioada în care potrivit dispozițiilor legale MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ beneficia de scutire.
Cererea putea fi depusă doar după încheierea trimestrului vizat însă nu poate influența drepturile născute anterior datei de 01.01.2007.
DGFP A JUDEȚULUI C prin decizia nr. 105/6 iulie 2007 privind soluționarea contestației depusă de MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ sub nr. 60668/05.06.2007 a respins ca neîntemeiată contestația formulată arătând că, întrucât contravaloarea documentelor fiscale prezentate în justificarea cererii emise pentru lucrări executate în perioada octombrie-decembrie 2006 nu au fost achitate în acea perioadă se reține că TVA-ul în sumă de 24.145,46 lei nu putea fi solicitată la restituire în trimestrul IV al anului 2006 ci doar în perioada următoare în măsura în care este îndeplinită condiția achitării acestora în trimestrul pentru care se solicită restituirea.
Art. 143 din Legea nr. 571/2003 modificat prin Legea nr. 343/17 iulie 2006 statuează că începând cu data de 1 ianuarie 2007 acordarea facilităților pentru scutirea de TVA aferente lucrărilor pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult nu se mai aplică iar restituirea TVA-ului aferentă unor astfel de lucrări după data menționată nu mai are bază legală.
Celelalte argumente invocate de petentă au fost înlăturate susținându-se că nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a contestației întrucât prevederile legale în baza cărora agentul economic consideră că poate beneficia de restituirea TVA-ului nu mai au aplicabilitate în perioada pentru care se solicită acordarea acestora.
Dispozițiile art. 143 alin (1) lit m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal statuează că sunt scutite de TVA construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult sau a altor clădiri utilizate în acest scop.
Aceste prevederi legale au fost modificate prin Legea nr. 343/17 iulie 2006 iar subsecvent acestora art. 143 are următorul conținut:"scutiri pentru exporturi, sau alte operațiuni similare pentru livrări intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar " iar la lit m sunt prevăzute "livrările de bunuri transportate sau expediate către alt stat membru.", dispoziții în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Facturile prezentate de către reclamantă organului de control cu solicitarea de a întocmi verificarea pentru restituirea TVA au fost emise în intervalul 9 octombrie 2006- 22 decembrie 2006 iar totalul TVA cuprins în acestea este în cuantum de 24.145,46 lei.
Reclamanta a afirmat și nu a fost contestat sau în nici o modalitate și nu a fost probat contrariul că facturile prezentate au fost emise pentru lucrări efectuate în trimestrul IV al anului 2006.
Dispozițiile legale cuprinse în nr. 1326/2004 impun prezentarea în vederea restituirii TVA ca documente justificative a unui borderou care cuprinde facturile fiscale și documentele legale aprobate din care rezultă cuantumul TVA-ului și documentele care atestă achitarea facturilor fiscale sau a documentelor legale aprobate.
Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că restituirea TVA-ului se poate realiza pentru ipoteza în care la momentul întocmirii documentelor care atestă dreptul dispozițiile legale stabileau existența acestui drept.
Împrejurarea că s-a solicitat restituirea acestor sume subsecvent datei de 31 decembrie 2006 nu poate fi interpretată decât ca o respectare a exigențelor impuse prin art. 5 din nr. 1326/2004 potrivit cărora cererea de restituire a TVA-ului se înregistrează până la finele trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea.
Susținerile recurentului vizând împrejurarea că datorită faptului că lucrările efectuate în perioada octombrie-decembrie 2006 nu au fost achitate în această perioadă, reclamanta nu mai poate beneficia de restituirea TVA solicitată nu pot fi primite având în vedere că la momentul la care s-a născut dreptul reclamantei de a solicita restituirea TVA acest drept era reglementat printr-o dispoziție legală în vigoare.
Formularea solicitării la un moment la care aceste dispoziții legale au fost modificate nu poate echivala cu suprimarea unui drept născut și recunoscut în favoarea reclamantei pentru o perioadă pentru care în mod expres a fost stabilit dreptul acesteia.
Reclamanta a procedat la solicitarea restituirii TVA în trimestrul I 2007 pentru trimestrul IV al anului 2006 tocmai pentru respectarea procedurii instituite prin amintit anterior și pentru a putea justifica achitarea contravalorii facturilor prezentate.
dispozițiilor legale care justificau scutirea de plata TVA-ului pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult relevă că acordarea acestor scutiri viza realizarea anumitor operațiuni, operațiuni care așa cum s-a reținut în speță au fost realizate în cursul trimestrului IV al anului 2006 perioadă în care s-a procedat și la emiterea documentelor fiscale, moment în care dreptul reclamantei de a beneficia de aceste scutiri era netăgăduit.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 2437 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./26.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
