Contestație act administrativ fiscal. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 646/2008
Ședința publică din data de 12 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA B - DIRECȚIA VENITURI împotriva sentinței civile nr. 3573/07.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu reclamantul DIRECȚIA SILVICĂ B M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ. La data de 11.03.2008 s-a comunicat, prin fax, întâmpinare din partea reclamantului Direcția Silvică B
urtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.573 din 07.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă contestația formulată de către DIRECȚIA SILVICĂ B M și s-a dispus anularea raportului de inspecție fiscală nr. 6.092/20.12.2006 întocmit de PRIMĂRIA B, în ceea ce privește Cap. III pct. 3.2 al raportului, precum și dispoziția nr. 2.072/05.09.2007 emisă de PRIMARUL ORAȘULUI B.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că obiect al contestației l-a constituit suma de 192.353,87 lei, stabilită prin actele administrativ-fiscale mai arătate, cu titlu de impozit pe teren.
Contrar susținerilor pârâtului Primarul Municipiului B Sprie, prima instanță a considerat că suma în discuție nu este datorată de către reclamantă, întrucât incidente sunt disp. art. 256 alin. 1 Cod fiscal, precum și cele ale art. 256 alin. 3 rap. la art. 257 lit. f din același act normativ, impozitul nefiind datorat de către reclamantă, ci de către membrii composesori proprietari ai terenurilor, iar pentru terenurile administrate de reclamantă și aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale, nu se datorează impozit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Orașului B Sprie, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii reclamantului, considerându-se că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, întrucât reclamantul folosește suprafețele în litigiu pentru activități economice, astfel încât datorează impozit.
S-a mai relevat faptul că dispoziția nr. 1.927 din 31.07.2007 emisă de pârât a fost comunicată reclamantului la data de 3.08.2007, nefiind contestată, motiv pentru care, contestarea celei de a doua dispoziții, cu nr. 2.072 din 5.09.2007, nu poate produce nici un fel de efecte juridice.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
La data de 20.12.2006, organele de control fiscal din cadrul Primăriei B Sprie au efectuat un control privind modul de determinare, înregistrare și plăți a obligațiilor datorate bugetului local de către reclamantul Ocolul Silvic B Sprie, pentru perioada 2005 - 2006.
Ca urmare, a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 6.092 din 20.12.2006, conform Cap. III art. 3.2 al acestui act, fiind stabilite în sarcina reclamantului sume cu titlu de impozit pe teren, dobânzi, penalități și majorări de întârziere, calculate până la data de 5.12.2006, în cuantum de 152.745,02 lei.
La data de 25.04.2007 s-a emis înștiințarea de plată prin care reclamantului i s-a adus la cunoștință obligația achitării sumei totale de 192.353,87 lei, cu titlu de impozit pe teren extravilan, restant la data de 25.04.2007, cu majorări și penalități aferente.
La data de 8.01.2007 reclamantul a înaintat contestația împotriva raportului de inspecție fiscală, aceasta fiind soluționată inițial printr-o simplă rezoluție de respingere, astfel cum acest lucru este atestat prin înscrisul depus la dosarul de fond, la fila 27.
În mod temeinic și legal, prima instanță a considerat că această rezoluție nu poate fi considerată decizie, în sensul art. 216 din nr.OG 92/2003, motiv pentru care a solicitat pârâtului să emită un act administrativ care să respecte dispozițiile legale, fiind astfel întocmită dispoziția nr. 2.072/05.09.2007 ( 33), anulată de către prima instanță.
În recursul declarat, se arată faptul că acțiunea reclamantului trebuia respinsă, în principal, întrucât anterior a mai fost emisă o dispoziție a pârâtului de respingere a contestației îndreptate împotriva raportului de inspecție fiscală, nr. 1.927/31.07.2007 (7), care a fost comunicată reclamantului la data de 3.08.2007.
Aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât acest înscris apare ca fiind întocmit pro causa, în acest sens relevant fiind modul în care s-a desfășurat judecata în fața primei instanțe, pârâtul neinvocând și nedepunând la dosar, în nici un moment, acest act.
Or, dacă el exista la momentul la care prima instanță a solicitat emiterea unei decizii de soluționare a contestației, nu se înțelege de ce nu a fost exhibat de către pârât, pentru a fi luat în considerare la soluționarea cauzei, acesta preferând emiterea unei noi dispoziții, cu același conținut.
Din acest punct de vedere, susținerile din recurs sunt contradictorii, din atitudinea pârâtului rezultând tocmai împrejurarea că a considerat, din motive care nu au fost explicate, că dispoziția nr. 1.927/2007 nu produce nici un fel de efecte juridice.
În același context este de remarcat și faptul că instanța apreciază că este legală și soluția conform căreia s-a apreciat la fond că a fost depusă în termen contestația împotriva raportului de inspecție fiscală, ea fiind înaintată la data de 08.01.2007, prin fax ( 27), aceste împrejurări nefiind combătute în mod pertinent prin înscrisurile depuse în probațiune de către pârât.
Pe fondul cauzei se reține faptul că pârâtul contestă soluția fondului prin prisma faptului că, deși terenurile pentru care a fost stabilit impozitul nu se aflau în proprietatea reclamantului, ele au fost folosite pentru desfășurarea unor activități economice, astfel încât se datorează impozit.
Aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât imobilele în discuție se află în proprietatea orașului B Sprie și a comunelor și, precum și a composesoratelor și de, ele fiind date în administrare reclamantului.
În mod corect a considerat prima instanță că în privința terenurilor aparținând celor două composesorate, incidente sunt prev. art. 256 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, conform cărora orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
În ceea ce privește terenurile aparținând celor 3 unități administrativ-teritoriale, organele de control au apreciat că sunt aplicabile prev. art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, care stipulează că pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, impozitul pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz.
Ceea ce nu s-a realizat însă în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, a fost corelarea acestui text cu cel al art. 257 lit. f din același act normativ, conform căruia, nu se datorează impozit pentru orice teren deținut, administrat sau folosit de către o instituție publică, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice.
Or, prima instanță a subliniat în mod corect, în acest context, prev. art. 11 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, conform cărora Romsilva exercită atribuții de serviciu public cu specific silvic, iar în calitatea sa de instituție publică, este scutită de la plata impozitului pe teren pentru terenurile aflate în administrarea ei și în proprietatea unităților administrativ-teritoriale.
Astfel, conform anexei 1 din nr.HG 1.105/2003, care cuprinde Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, aceasta este persoana juridică și funcționează pe baza de gestiune economică și autonomie financiară, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic și de autoritate hipică națională.
Art. 4 stipulează că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are ca scop gospodărirea durabila și unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice și ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publica a statului, în vederea creșterii contribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu și la asigurarea economiei naționale cu lemn, cu alte produse ale pădurii și cu servicii specifice silvice, precum și coordonarea și implementarea programului național de ameliorare genetica a cabalinelor, promovarea exemplarelor de cabaline valoroase din hergheliile Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva pe plan național și internațional, prin organizarea de competiții sportive, târguri și expoziții, precum și exercitarea atribuțiilor de autoritate hipică națională.
Conform art. 5, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are ca obiect de activitate: a) aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier, proprietate publică a statului, pe care îl administrează, precum și pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare și de pescuit atribuite potrivit legii, pentru recoltarea și valorificarea, prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiții de eficienta economică, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic;
(2) Produsele specifice fondului forestier, precum și celelalte bunuri care se recoltează, se prelucrează și se valorifica din fondul forestier proprietate publica a statului sunt: a) masa lemnoasă pe picior, provenită din tăieri de produse principale, secundare, accidentale și de igiena ale pădurii și sub forma de sortimente, precum și produsele rezultate prin prelucrarea primara a lemnului;
(4)Regia Națională a Pădurilor - Romsilva poate gospodări, pe baza principiilor enunțate la art. 4 și la art. 5 alin. (1), și suprafețe de fond forestier, proprietate privată sau aparținând unităților administrativ-teritoriale, pășuni împădurite, perdele forestiere, pe baza de contract.
Art. 6 reglementează atribuțiile principale ale regiei:
În domeniul silviculturii:
- asigura integritatea fondului forestier proprietate publica a statului, precum și a celui aparținând altor deținători,pe care îl are în administrare, și gospodărirea durabilă a pădurilor din cuprinsul acestora;
- asigură finanțarea lucrărilor necesare în vederea gospodăririi raționale a fondului forestier al statului și a desfășurării normale a activității, în condițiile prevăzute de lege;
-organizează și executa paza fondului forestier pe care îl administrează împotriva tăierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor,pășunatului, braconajului și altor fapte păgubitoare, precum și măsurile de prevenire și de stingere a incendiilor de păduri, asigurând în acest sens dotarea tehnica necesară;
- administrează, pe baza de contract, terenuri forestiere proprietate privată sau aparținând unităților administrativ-teritoriale, precum și pășuni împădurite, perdele forestiere sau alte terenuri din afară fondului forestier;
Conform art. 9 Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică - direcții silvice, precum și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, ca unitate specializată de cercetare-proiectare-dezvoltare silvică, cu personalitate juridică.
Curtea consideră că din lecturarea textelor legale mai citate rezultă că deși Regia Națională a Pădurilor și, implicit, pârâta funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, ea este totuși supusă autorității Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, iar, pe de altă parte, gestionează fondul forestier public, astfel încât îi sunt aplicabile prevederile legale care o scutesc de la plata impozitului pe teren.
Acționând în virtutea calității sale de instituție publică și pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor sale legale, fixate de către legiuitor în considerarea și pentru ocrotirea interesului public, respectiv asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere, nu se justifică în mod pertinent de către pârât susținerea conform căreia ctivitățile desfășurate de către reclamant au o natură economică, în sensul tezei de excepție cuprinsă în textul art. 257 lit. f Cod fiscal.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins, cu consecințe menținerii în întregime a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței civile nr. 3.573 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./11.04.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
