Alte cereri. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 11+/112/2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/2008
Ședința publică din data de 12 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 159/CA/19.09.2007 pronunțată în dosarul nr. 11+/112/2007 al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE JANDARMI B - N, având ca obiect alte cereri - anulare ordin de trecere în rezervă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și consilier juridic, pentru pârât, care depune delegația la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ. La data de 06.03.2008 pârâtul a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Reclamantul depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care Curtea constată că recursul este legal timbrat și comunică un exemplar al întâmpinării către reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 159 din data de 19.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Na fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității invocate de intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN " " B-N; respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petentul împotriva Ordinului nr. S/337 din 26.11.2006 emis de Inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean " " B-
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că ordinul atacat a fost emis în conformitate cu dispozițiile aplicabile cadrelor militare, nefiind dat nici un motiv de nulitate sau de anulare a acestuia, iar măsura dispusă este corespunzătoare numărului și gravităților abaterilor săvârșite.
Astfel, se reține că potrivit disp. art. 85 lit. j din Legea nr. 80/1995 cu modificările ulterioare, privind statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor se poate face, când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, măsură ce se ia la propunerea consiliilor de judecată.
În speță, ordinul de trecere în rezervă a fost dat de Inspectorul șef al B-N, în temeiul hotărârii nr. 1 din 17.11.2006 a Consiliului de Judecată din cadrul unității, consiliu care a analizat în amănunțire abaterile săvârșite de către petent, cu ascultarea acestuia și a altor persoane și care prin hotărârea luată cu majoritate de voturi a stabilit vinovăția subofițerului și a propus trecerea în rezervă a acestuia.
În ceea ce temeinicia măsurii dispuse, se reține că fapta petentului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, pe lângă faptul că reprezintă contravenția reținută prin procesul-verbal de sancționare încheiat de B-N și sancționat cu amendă contravențională, reprezintă și o încălcare a regulamentelor militare, a ordinelor și dispozițiilor șefilor ierarhici. Astfel, prin circulara nr. 788.277 din 29 decembrie 2005 Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, atenționa cadrele din sistem cu privire la nerespectarea regulilor de circulație preventivă, în ce privește neadaptare a vitezei de circulație la condițiile de trafic și conducerea sub influența băuturilor alcoolice, ce constituie abateri deosebit de grave și vor fi tratate ca atare, urmând a se lua măsuri de sancționare a celor implicați" mergând până la înlăturarea acestora din sistem". În același sens a fost emis Ordinul Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 44/15.12.2005, care impune obligativitatea raportării accidentelor de circulație produse atât cu mijloace de transport din dotare, cât și cu autovehiculele proprietate personală.
De fapt, se arată de către instanță, această obligație este stabilită într-un cadru general prin art. 7 din Regulamentul disciplinei militare -3 care statuează că răspunderea pentru săvârșirea de infracțiuni, contravenții sau abateri grave revine făptuitorului, care este obligat să raporteze imediat comandantului structurii din care face parte.
Nu este de neglijat nici antecedența abaterilor săvârșite de către petent și pentru care a fost sancționat, enumerate în hotărârea nr. 1 din 17.11.2006 ce a stat la baza ordinului de trecere în rezervă. Practic, aproape în fiecare an petentul a fost sancționat cu zile de arest, mustrare, mustrare scrisă, avertisment, amânare înaintare în gradul următor pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, îndeosebi consum de alcool, neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, calificativele anuale acordate care au fost cel mai adesea "bine" reflectând acest aspect.
Cât privește excepția tardivității invocate, instanța reține că este neîntemeiată întrucât ordinul atacat nu a fost comunicat petentului sub semnătură, invocându-se caracterul de secret de serviciu, despre acesta luându-se cunoștință abia la data de 05.12.2006 și ca atare, raportat la această dată, petentul a formulat în termen acțiunea.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând, a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivare s-a susținut că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine pricinii, a fost dată cu aplicarea greșită a legii și neluarea în considerare a tuturor mijloacelor de apărare.
Dezvoltându-și argumentele evocate, recurentul arată că plecând de la starea de fapt reținută prin hotărâre s-au tras concluzii greșite în sensul că fapta sa - considerată și sancționată drept contravenție - ar constitui în același timp și o abatere disciplinară "gravă" care ar justifica emiterea ordinului de încetare a raportului de serviciu și trecerea în rezervă. La acestea s-a adăugat și pretinsul fapt al neraportării evenimentului la conducerea unității, faptă de asemenea interpretată drept abatere disciplinară gravă.
Nici una dintre cele două fapte, artă recurentul nu întrunește caracterul de abateri disciplinare și cu atât mai puțin, atât de grave încât să justifice măsura contestată. Astfel, se arată că nu are în mod evident nici o legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu contravenția; fapta contravențională a fost comisă în afara orelor de program, în exercitarea unor activități strict personale și nu a implicat sub nici o formă autoritatea administrativă cu care se găsea în raporturi de serviciu.
În principiu, arată recurentul, față de o persoană care are calitatea de funcționar public nu se pot lua măsuri disciplinare pentru fapte săvârșite în afara timpului de serviciu și care nu au nici o legătură cu serviciul acestuia, în măsura în care fapta nu are nici o rezonanță asupra imaginii funcționarului și instituției respective. Or, în cauză se arată de recurent nu se poate reține că imaginea instituției ori autoritatea sa au fost atât de grav vătămate și prin această contravenție încât să se rețină că singura soluție este aplicarea măsurii extreme, a încetării raportului de serviciu.
Nici reținerea celei de-a doua abateri, arată recurentul, nu justifică luarea măsurii în discuție întrucât organele de poliție care au constatat fapta - făcând parte din același minister, - au raportat ele însele evenimentul în care a fost implicat anterior momentului în care ar fi avut posibilitatea să o facă personal, dar acesta s-a datorat și faptului că a fost dus la unitatea sanitară pentru recoltare de probe biologice - la interval de o oră una de alta - în vederea alcoolemiei, iar unitate la care lucra a fost deja înștiințată de dispeceratul poliției.
Mai arată recurentul că reținerile instanței cu privire la faptul că abaterile sunt prevăzute ca abateri grave în ordine și circulare și la sancțiuni anterioare sunt de asemenea greșite întrucât actele invocate nu i-au fost aduse la cunoștință, iar sancțiunile, cele mai multe, au fost reabilitate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Astfel, în argumentare se arată că recurentul nu are în vedere că ordinul nu a fost emis ca sancțiune pentru fapta de a conduce un autovehicul sub influența alcoolului și producerea unui accident rutier; faptul că raportarea se aplică în relația subordonat - superior și nu se face de poliție; precum și faptul că sancțiunea aplicată în anul 2006 nu era reabilitată.
Examinând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu disp. art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că prin Ordinul nr. 51.337 emis la data de 20.11.2006 de Inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean B-N a fost dispusă trecerea în rezervă a reclamantului ( 34, dosar fond).
Prin ordinul menționat s-a reținut că reclamantul, așa cum rezultă din Hotărârea Consiliului de judecată nr. 1 din 17.11.2006 a săvârșit abateri grave de la regulamentele militare și instrucțiunile aducând grave prejudicii onoarei și demnității militare.
Prin hotărârea menționată și procesul-verbal încheiat de consiliul de judecată în urma cercetării ( 62, 64 dosar fond) s-a reținut, în esență, că reclamantul nu a raportat potrivit reglementărilor militare evenimentul rutier la care a fost implicat în data de 05.10.2006, eveniment cu prilejul căruia s-a constatat că reclamantul se afla în stare de ebrietate.
Aceste aspecte au fost considerate de consiliul de judecată cât și de emitentul ordinului anterior arătat, abateri în sensul art. 85 lit. j alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, art. 50 )1) lit. g din Ordinul nr. 600/2005.
Din dispozițiile actului normativ evocat, Legea nr. 80/1995 rezultă că ofițerii, maiștri militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă în situația în care comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militate sau de la alte dispoziții, iar trecerea în rezervă se va face la propunerea consiliilor de judecată.
Conform Ordinului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului faptele pentru care cadrele militare se trimit în fața consiliului de judecată sunt comiterea de abateri grave de la regulamentele militare, ordinele și instrucțiunile ministerului administrației și internelor sau de la alte reglementări legale; aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare.
Același ordin mai prevede că în luarea hotărârii consiliul va avea în vedere caracterul și gravitatea săvârșită, comportarea anterioară a celui judecat.
Din actele arătate rezultă că se poate lua măsura trecerii în rezervă a cadrului militar, la propunerea consiliului de judecată, dacă se constată una din cele două situații, abatere de la regulamentele militare, dacă se aduce prejudicii onorarei militare; că la individualizarea măsurii se va ține seama de gravitatea abaterii, consecințele acesteia, comportarea generală și existența în antecedente a altor sancțiuni disciplinare.
Cu alte cuvinte, măsura trecerii în rezervă se va lua ținând seama de abaterea săvârșită în contextul nerespectării regulamentelor, de împrejurări și implicații de natură a aduce atingere onoarei și demnității militare.
Din conținutul actelor depuse la dosar (referat - 43, proces-verbal - 63, adrese - 16-19) rezultă că există obligația de a se raporta orice eveniment, inclusiv rutier în care erau implicați ofițerii, subofițerii, indiferent de momentul în care aceste evenimente se săvârșeau, că personalul era atenționat de a nu conduce autovehiculele chiar proprietate personală sub influența băuturilor alcoolice ( 16, 19, dosar fond).
Mai rezultă din declarațiile de la 48, 50 - dosar fond, procesul-verbal de la 56, dosar că - în data de 05.10.2006, ora 19,oo, reclamantul a fost implicat într-un eveniment rutier și despre acesta nu a raportat, o informare fiind făcută doar de către dispeceratul B, la orele 0,30.
Tot astfel, din declarația subofițerului B ( 49, dosar) rezultă că la fața locului, la momentul producerii evenimentului rutier, reclamantul era într-o vădită stare de ebrietate, iar din buletinul de analiză ( 57, dosar) rezultă o alcoolemie de 0,700/000( 55).
Această stare rezultă și din procesul-verbal al ședinței consiliului, cei audiați relevând în contextul determinării împrejurării și consecințelor că problema legată de consumul de alcool este cunoscută de mai multe persoane, ofițerul de serviciu refuzând la data de 01.06.2005 chiar ai distribui armament din doare datorită aceleiași stări. Același act, opisul ( 24), referatul ( 43) depuse la dosar, mai relevă că în decursul activității, implicit în anul 2003 și 2005, au existat situații de prezentare la intrarea în serviciu a reclamantului sub influența alcoolului.
Din cele de mai sus se poate observa așa cum corect a reținut și prima instanță, că deși reclamantul avea obligația de a raporta potrivit regulamentelor militare evenimentul rutier în care era implicat nu a făcut-o, căci cu acel prilej se găsea într-o stare ce nu era conformă unei conduite cerute unui cadru militar, situație ce creează o imagine nefavorabilă instituției și prestigiului acesteia. Or, în aceste circumstanțe ale celor rezultate din acte nu se poate susține că nu a fost săvârșită abatere, că aceasta nu ar fi de natură a aduce prejudiciu de imagine instituției militare. Prin urmare, câtă vreme din acte rezultă abatere de la regulamentele militare, de la normele de conduită impuse unui cadru militar, în mod corect a reținut prima instanță că s-a făcut aplicarea disp. art. 85 din Legea nr. 80/1995 și că din această perspectivă, actele atacate nu pot fi considerate nelegale.
Evident se susține că fapta de neraportare s-a datorat faptului că a fost dus la unitatea sanitară pentru a i se recolta probe biologice și că acest eveniment a fost raportat de organele de poliție. Aceste aspecte nu pot fi reținute ca motiv de anulare a măsurii dispuse prin actul atacat, întrucât raportul se face personal potrivit regulamentelor militare, nu prin intermediul informării făcute de alte autorități, fie ele subordonate chiar aceluiași minister. Pe de altă parte, nu trebuie omis că de la producerea evenimentului, până la informare făcut de dispecerat au trecut mai multe ore, interval în care cel puțin telefonic și de la momentul ultimei probe biologice, se putea raporta evenimentul ofițerului de serviciu din cadrul compartimentului din care făcea parte reclamantul, însă o raportare nu rezultă a fi fost făcută nici în ziua producerii evenimentului și nici la prima oră, ulterior celei a evenimentului. Ca atare, în lipsa unor acte care să ateste contrar, susținerile referitoare la informare sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentului cu privire la fapta contravențională întrucât prin ordinul atacat s-a avut în vedere în esență neraportarea evenimentului conform regulamentelor și instrucțiunilor militare, conduita cerută celor ce își desfășoară activitatea în instituții militare; împrejurările și comportarea anterioară. Legat însă de aceasta din urmă, susține recurentul că sancțiunile aplicate anterior au fost reabilitate; că față de o persoană care are calitatea de funcționar public nu se poate aplica măsuri disciplinare pentru faptele săvârșite în afara timpului de serviciu. Aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât, așa cum rezultă din referatul depus,sancțiunea ultimă aplicată nu a intrat la momentul constatării abaterii prin ordinul atacat în prezenta cauză sub un atare efect al reabilitării. Pe de altă parte, nu trebuie omis că dispozițiile vizând funcționarii publici se aplică doar în situația în care nu există reglementări speciale, când nu este vorba de un funcționar cu "statut special". În aceasta din urmă situație, se aplică legile și regulamentele speciale specifice activității. Or, situației cadrelor militare - cu statut special - li se aplică regulile prevăzute în legile ce reglementează statutul acestora, regulamente, ordine și instrucțiuni, atât în privința atribuțiilor, abaterilor, cât și în privința aplicării sancțiunilor și contestării acestora. Ca atare, în contextul dispozițiilor speciale, cum este cazul în speță, dat fiind statutul de cadru militar, susținerile referitoare la funcționarii publici sunt lipsite de relevanță și urmează a fi respinse.
Nici susținerile recurentului cu privire la motivele soluției pronunțate nu pot fi primite. Așa cum se observă din expunerea rezumativă de mai sus, în argumentarea soluției, instanța a analizat aspectele de nelegalitate a actului atacat, cât și temeinicia, raportat la toate împrejurările care au concurat la reținerea unei abateri, relevând, printre altele, și aspecte referitoare la incidentul ce a determinat luarea măsurii și care, în condițiile regulamentelor ar determina, de asemenea, luarea unei măsuri disciplinare. Aceasta nu înseamnă însă că motivele ar fi contradictorii sau străine, relevarea împrejurărilor constituind un argument în plus la formarea convingerii ce a stat la baza soluției.
Ca atare, în condițiile în care a fost analizat atât aspectul de nelegalitate, cât și de netemeinicie, susținerile vizând motivarea sunt neîtemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 159/CA din 19 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr.11+/112/2007 al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Dă în debit reclamantul cu sumele de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, datorată pentru fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./09.04.2008/2 ex.
Jud.fond.,.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
