Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 652/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 652/2008
Ședința publică din data de 12 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta TA împotriva sentinței civile nr. 15/11.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999 - anulare decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei, la fila 5 și consilier juridic, pentru pârât, care depune delegația la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși reclamanta a fost citată cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ.
Reprezentanta reclamantei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul pârâtului depune întâmpinare și comunică un exemplar cu reprezentanta reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată prin interpretarea greșită a legii. În speță nu se aplică dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă fiind obligatorie doar în situația atacării actului de încetare a raportului de serviciu. Depune în acest sens extras practică judiciară - fila 17 din dosar.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 15/11.01.2008 s-a admis excepția lipsei procedurii plângerii prealabile și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, prima condiție de admisibilitate a acestei acțiuni nefiind îndeplinită.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta, solicitând reformarea hotărârii atacate, în sensul casării acesteia și a trimiterii cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, încălcând principiul interpretării riguroase a legii, precum și adagiul potrivit căruia interpretului nu-i este permis să adauge la lege.
În esență s-a susținut că art. 73 din Legea nr. 188/1999 este doar o normă de competență materială a instanței și nu instituie o procedură specială de soluționare în ceea ce privește cererea de anulare a unui ordin emis de prefect.
S-a relevat că soluția primei instanțe nu a ținut seama de caracterul normelor de procedură, care sunt norme de strictă interpretare și în privința cărora nu este permisă analogia.
Recurenta a susținut că soluția pronunțată încalcă dreptul reclamantei la un proces echitabil, împrejurarea că nu există o practică unitară în ceea ce privește obligativitatea urmării procedurii prealabile, în cazul atacării în contencios administrativ a ordinelor emise de prefect, constituind de asemenea un argument în sprijinul tezei potrivit căreia norma de drept în discuție nu este suficient de previzibilă, motiv pentru care ea trebuie interpretată în favoarea reclamantei, cu recunoașterea implicită a dreptului acestuia de a beneficia de soluționarea diferendului pe cale jurisdicțională, în acord cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată, s-a opus admiterii recursului.
Curtea, deliberând asupra cererii de recurs, reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoanele care se consideră vătămate printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Potrivit art. 109 alin. 2.pr.civ. în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndepliniri procedurii se anexează la cererea de chemare în judecată.
În Legea nr. 188/1999 art. 6 legiuitorul a prevăzut că pentru situația în care raportul de serviciu al funcționarului public a încetat din motive pe care funcționarul le consideră nelegale sau netemeinice, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, "în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt norme de procedură, ele reglementând plângerea prealabilă ca parte integrantă a procedurii de contencios administrativ. Aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 trebuie făcută cu respectarea limitelor înscrise însăși de Legea nr. 554/2004 și cu respectarea normelor procedurale înscrise de legea specială căreia i se supune raportul de drept material dedus judecății.
Legea nr. 188/1999 a înscris obligativitatea de a fi respectată și urmată procedura de contencios administrativ numai pentru ipoteza din art. 106.
Legea nr. 188/1999 era deja în vigoare la data adoptării Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, moment după care legiuitorul a optat pentru modificarea doar a art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Din conținutul Legilor nr. 188/1999 și nr. 554/2004 rezultă foarte clar că fiecare este o lege specială, cu sferă proprie, între care se pot stabili legături numai dacă ele sunt prevăzute de legiuitor și numai în acele situații și ipoteze pe care legiuitorul le prevede expres.
Prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999 stabilesc că această lege se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Legiuitorul nu a completat Legea nr. 188/1999 cu legea de contencios administrativ. Nici art. 29 din Legea nr. 554/2004 nu poate susține premisa pe care s-a sprijinit prima instanță, deoarece, în mod explicit, prin acest text se procedează doar la o corelare terminologică. rimiterea la instanța de contencios administrativ înscrisă într-o lege specială anterioară legii de contencios administrativ rămâne făcută doar la dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 554/2004, iar aceste dispoziții sunt doar cele din art. 2 alin. 1 lit. f în care este definită instanța de contencios administrativ. În măsura în care s-ar fi dorit mai mult, legiuitorul putea stabili prin art. 29 din Legea nr. 554/2004 că orice trimitere generică "la instanța de contencios administrativ" înseamnă o trimitere la însăși procedura de contencios administrativ, dar nu a făcut acest lucru.
Analizând considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 5.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 312.pr.civ. Curtea va aprecia recursul exercitat de către recurenta drept fondat, motiv pentru care urmează să-l admită, și va casa sentința civilă nr. 15/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, urmând să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea a avut în vedere împrejurarea că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, statuând că formularea plângerii prealabile constituia o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, exercitată de către reclamantă, în vederea anulării deciziei nr. 423/2007 prin care i s-a modificat raportul de serviciu.
Numai în ipoteza pe care art. 106 din Legea nr. 188/1999 o reglementează legiuitorul a înțeles să stipuleze în mod expres că atacarea în justiție a actului administrativ prin care raportul de serviciu al funcționarului public a încetat, se realizează în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Numai în această situație legiuitorul a dorit ca pentru anularea actelor administrative în discuție să se urmeze procedura specială din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă nu s-ar admite teza potrivit căreia textul de la art. 109 înscrie o normă de competență materială a instanței, considerându-se așadar că ea ar institui practic o procedură specială de soluționare a cererii de anulare a actului administrativ, Curtea consideră că norma în discuție nu întrunește criteriile de claritate și previzibilitate, context în care ea trebuie interpretată în favoarea recurentei cu recunoașterea pe seama acesteia a dreptului de a beneficia de toate garanțiile care decurg din prevederile art. 6 al Convenției.
Contestația privind dreptul invocat de reclamantă și cererea sa reală și serioasă formulată înaintea instanței, trebuie analizată în substanța și nu doar din punct de vedere formal, atâta timp cât norma în discuție nu permitea subiectului de drept să-și ajusteze conduita procesuală în maniera pretinsă de prima instanță, nefiind suficient de previzibile.
În acest context trebuie ca reclamantei să i se recunoască dreptul de a soluționa diferendul pe cale jurisdicțională, cu respectarea tuturor garanțiilor de ordin procedural, care caracterizează un proces echitabil.
Cererea formulată de recurent privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de soluționarea prezentului recurs, urmează a fi respinsă, asupra tuturor cheltuielilor judiciare urmând să se pronunțe prima instanță, în rejudecare, nefiind imputabil intimatului modul în care excepția procesuală a fost soluționată de către prima instanță, cu atât mai mult cu cât acesta și-a întemeiat apărarea pe o dispoziție cuprinsă în dreptul intern.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta TA împotriva sentinței civile nr. 15 din 11.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
Casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
3 ex.
Jud.primă instanță: - /
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
