Contestație act administrativ fiscal. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.658/CA/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă-" "SRL -S M,-,.3,.315, jud. S M, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul S M, Romană, 3-5, jud. S M,AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.140/CA din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu Agenția Națională de Administrare Fiscală B, nefiind restituită dovada de îndeplinire.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanțele nr.- și nr.-/06.04.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, intimata pârâtă de rând II a depus la dosar întâmpinare, de asemenea și DGFP SMa depus întâmpinare - prin fax, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, precum că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, având în vedere că pentru termenul de azi ANAF B are cunoștință de termenul fixat, la dosarul cauzei existând depusă întâmpinare din partea acesteia, precum și delegația de reprezentare, consideră îndeplinită procedura de citare și rămâne în pronunțare, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.140/CA din 12 martie 2009, Tribunalul Satu Mareaa dmis excepția invocată de pârâte.
A fost respinsă acțiunea reclamantei S cu sediul în S M,-,.III,.315, jud.S M, împotriva pârâtelor ANAF cu sediul în B,-, sector 5, B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M pentru anulare decizie, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza art.137 Cod de procedură civilă, a admis excepția invocată de către pârâte, reținând că pârâta ANAF nu justifică calitate procesuală pasivă, nefiind emitentă actelor administrativ fiscale atacate.
În soluționarea excepției, Tribunalul a reținut că DGFP S M, emitenta actelor administrativ fiscale atacate, are personalitate juridică, putând sta în judecată în calitate de pârâtă, conform dispozițiilor art.2 din HG nr.495/2007.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Pârâta PSMa fost investită cu soluționarea contestației nr.30629/18.04.2008 formulată de către reclamantă împotriva Raportului de inspecție fiscală din 20.02.2008 și a Deciziei de nr.133/20.02.2008, prin care au fost stabilite în sarcina - Business SRL obligații fiscale în sumă de 80.823 lei reprezentând de plată stabilită suplimentar și majorări de întârziere aferente.
Prin Decizia nr.30629/09.05.2008 a PSM, contestația reclamantei a fost respinsă cu motivația că nu a fost depusă în termen.
Organul de control a constatat că față de data de 29.02.2008 când reclamantei i s-a comunicat Decizia de nr.133/20.02.2008, termenul de 30 de zile s-a împlinit în data de 31.03.2008.
În cazul în speță însă, contestația a fost înregistrată la data de 18.04.2008, peste termenul legal.
Instanța a reținut că în mod corect a procedat pârâta făcând aplicarea art.217 Cod de procedură fiscală, respingând ca tardivă contestația, fără a mai proceda la analiza ei pe fond.
Motivele invocate de către reclamantă privind nelegala comunicare a actelor de control sunt neîntemeiate, întrucât așa cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală, controlul s-a derulat în prezența contabilei societății reclamante, care a pus la dispoziția organelor de control documentele solicitate de către acestea, iar actul administrativ fiscal a fost comunicat în conformitate cu disp.art.44 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Faptul că, administratorul societății a lipsit din localitate nu conduce la întreruperea termenelor procedurale referitoare la contestarea actelor administrativ fiscale, motiv pentru care, acțiunea reclamantei a fost considerată nefondată.
În baza considerentelor menționate, și întemeiat pe disp.art.215 Cod de procedură fiscală și art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs -" SRL S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ și anulării Deciziei nr.30629 din 9 mai 2008, a Deciziei de impunere nr.133/20.02.2008 și a Raportului de Inspecție fiscală nr.16922 din 20.02.2008.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în ceea ce privește excepția tardivității invocată în Decizia nr.30629/09.05.2008, menționează faptul că Decizia de impunere nr.133/20.02.2008 a fost comunicată societății reclamante în data de 29.02.2008 având semnătura de primire și ștampila acestea, însă se poate constata cu ușurință că aceste acte au fost preluate de către contabila societății reclamante deși persoana respectivă nu avea mandat pentru a prelua acte în numele societății, mai mult decât atât nu era îndreptățită să-și exprime opțiunea de a formula obiecțiuni referitor la actele de control, acest drept aparținând exclusiv administratorului societății, care în aceea perioadă era plecat din țară fiind în străinătate (cu mențiunea că asociatul unic care este și administratorul societății,cetățean spaniol) având probleme majore de familie (internarea în spital și efectuarea unei operații complicate pe cord a unui membru din familie).
Mai arată că a depus la dosar, declarația autentificată, prin care asociatul unic /administratorul -" "SRL din S M, declară că în perioada 2 martie 2008 era plecat în Spania, el fiind cetățean spaniol și ca atare era în imposibilitatea de a îndeplini sarcinile sale de administrator.
Învederează că între reclamantă și contabilă nu există raport de muncă ci un raport juridic contractual, materializând în baza "contractului de prestări servicii privind ținerea contabilității, întocmirea și prezentarea conturilor anuale", în acest contract nu se prevede în mod expres dreptul executantului de a prelua acte de la autorități, neexistând un mandat în acest sens.
Persoana care putea să primească orice act, respectiv de a decide asupra introducerii unei contestații împotriva unui act este în mod exclusiv administratorul societății recurente.
Consideră că procedura de comunicare a actelor de control nu a fost îndeplinită în mod legal, administratorul societății a luat la cunoștință despre actele de control imediat după ce s-a întors în țară, la data de 05.04.2008, în acest sens a și formulat contestație în termen, contestație ce s-a depus la organul de control sub nr.30629 din data de 18.04.2008.
Invocă art.103 din Codul d e procedură fiscală și art.75 din Legea nr.31/1990 pe care le citează, iar pe fondul cauzei consideră că, constatările organelor de control sunt greșite și superficiale,
Referitor la fondul cauzei arată că, inspectorii de control au constatat că în urma unor livrări intercomunitare de materiale lemnoase la cinci societăți din Spania, două dintre ele nu sunt înregistrate la plătitor de TVA în țara lor, drept urmare, societatea recurentă nu putea efectua livrări și facturări fără taxa pe valoarea adăugată pentru cele două entități juridice.
Respinge ferm această constatare, susținând că recurenta, precum și restul firmelor, sunt înregistrați ca și plătitori de TVA în Spania, considerând că organele de control au tratat cu o anumită indiferență această cauză, au anticipat soluția fără a epuiza toate posibilitățile de a verifica dacă aceste două societăți, sunt cu adevărat plătitoare de TVA în Spania.
Datorită faptului că recurenta a reușită să procure acele acte din care rezultă caracterul de plătitor de TVA a celor două societăți din Spania, solicită anularea actelor de control.
Prin întâmpinare, intimata ANAF Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin întâmpinare, intimata DGFP SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, contestația reclamantei a fost respinsă ca tardivă, întrucât aceasta nu a fost depusă în termenul legale prevăzut de art.217 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta -" "SRL S M, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect aplicarea în speță a prevederilor art.217 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, decizia nr.30629 din 9 mai 2008 prin care pârâta DGFP SMa respins ca tardivă contestația reclamantei, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, față de data de 29 februarie 2008, când reclamantei recurente i s-a comunicat decizia de impunere nr.133/20.02.2008, termenul de 30 de zile prevăzut de art.207 din OG nr.92/2003 s-a împlinit în data de 31 martie 2008, contestația fiind înregistrată la data de 18 aprilie 2008, peste termenul legale.
Motivele invocate de recurentă privind nelegala comunicare a actelor de control sunt neîntemeiate, întrucât așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, controlul s-a derulat în prezența contabilei reclamantei care a pus la dispoziția organelor de control documentele solicitate de acestea.
Actul administrativ fiscal a fost comunicat reclamantei în conformitate cu dispozițiile art.44alin.2 lit."a" Cod procedură fiscală, prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal ( fila 9 dosar fond). Semnarea actului administrativ fiscal de către contabila societății, nu presupune și însușirea constatărilor din respectivul act administrativ fiscal. semnarea actului administrativ fiscal presupune doar luarea la cunoștință a acestuia.
Totodată, faptul că administratorul societății a fost plecat din localitate nu presupune întreruperea termenelor prevăzute de Codul d e procedură fiscală referitoare la contestarea actelor administrativ fiscale.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.207, 217 și 44 alin.2 lit."a" din OG nr.92/2003, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta -" "SRL S
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta -" "SRL SMî mpotriva sentinței nr.140/CA din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 10.12.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
5 ex./15.12.2009
3 com.______
1. recurenta reclamantă - -" "SRL - S M,-,.3,.315, jud. S M,
2. intimații pârâți - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul S M, Romană, 3-5, jud. S M,
3. - // - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - cu sediul în B,-, sector 5
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
