Contestație act administrativ fiscal. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--2.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.66
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 904 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice C S - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, lipsă pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației formulate și a anulării deciziei nr. 61/30.11.2007 a pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice C S - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 907 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C - S, în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C - S; a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamanta,", în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că reclamanta a importat bunuri, conform facturilor externe FN/09.10.2003, FN/24.11.2003 și FN/19.05.2004, în valoare totală de 5.499,58 EUR de la societatea Import - Export din Germania.
a întocmit,declarația pe factură" în sensul prevederilor art. 21 paragraful 1 lit. b din Protocolul nr. IV privind definirea noțiunii de,produse originare" și metodele de cooperare administrative, anexă la Acordul European, ratificat prin nr.OUG 192/2001, aprobată prin Legea nr. 151/2002.
Pentru bunurile importate reclamanta a depus declarațiile vamale în detaliu la care s-a înscris, în rubrica 36," codul 01, reprezentând acordarea de preferințe tarifare, pentru bunuri originare din Comunitate, facilitate ce constă în scutirea taxelor vamale aferente bunurilor importate.
Ulterior, potrivit prevederilor art. 100 alin.1 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, coroborat cu dispozițiile art. 32 paragraful 2 din Protocolul nr. IV, biroul vamal Reșița procedat la verificarea a posteriori a dovezii de origine a mărfurilor importate de reclamantă, comunicând autorității vamale germane dovezile de origine, respectiv facturile, conținând declarația pe factură, emise de societatea germană exportatoare, Import - Export.
Prin adresa nr. 33659/12.06.2007, autoritatea vamală din Germania nu confirmă originea preferențială a bunurilor înscrise în facturile emise de exportator, precizând că acestea nu sunt mărfuri de proveniență în sensul acordului Comunitatea Europeană - România.
Față de această situație, tribunalul a apreciat că în mod corect autoritatea vamală, în baza dispozițiilor art. 100 alin. 3 și 5 din Legea nr. 86/2006, a procedat la regularizarea situației și a stabilit în sarcina reclamantei datoria vamală aferentă mărfurilor importate care nu mai beneficiau de regimul preferențial acordat inițial, neconfirmându-se originea preferențială a acestora.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 100 alin.6 din Legea nr. 86/2006 coroborat cu dispozițiile art. 1 alin.2 și art. 119 al.1 din Codul d e procedură fiscală au fost stabilite corect și majorările de întârziere aferente neachitării datoriei vamale, scadentă la data efectuării importului, astfel că și acest petit subsidiar al cererii reclamantei a fost respins.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la solicitarea prezentei contestații, tribunalul a respins cererea formulată, întrucât reclamanta, deși i s-a pus în vedere, nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 15 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond, față de înscrisurile depuse de reclamantă a luat act, în baza dispozițiilor art. 246 alin.1 Cod procedură civilă, de renunțarea la judecată față de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C -
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că decizia nr. 61/30.11.2007 emisă de pârâtă este temeinică și legală și, pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta," împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta - SRL Reșița și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiuni, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta arată următoarele:
Sentința Tribunalului C - S este criticabila întrucât din actele si probele aflate la dosarul cauzei recurenta consideră că a făcut dovada ca societatea noastră nu a beneficiat de regimul preferențial ca urmare a unei fapte proprii, ci ca urmare a declarației exportatorului pe factura fiscala emisa la achiziționarea acestor produse.
Precizează încă o data faptul ca in Protocolul nr. 4/2001 încheiat intre România si CE. la art.34 se dispune ca sancțiunile se aplica oricărei persoane care emite (in speța exportatorul) sau determina emiterea unui document ce conține date inexacte in scopul obținerii regimului preferențial pentru produsele exportate.
Consideră ca toate aspectele legate de regimul preferențial sunt reglementate in Protocolul 4 si ca întreaga răspundere pentru emiterea documentelor care conțin date pentru obținerea regimului preferențial la produsele exportate revine in exclusivitate exportatorului si nu importatorului.
Menționează faptul ca societatea exportatoare a întocmit declarația pe factura prin reprezentantul sau legal conform căreia noi importatorul am beneficiat de regim preferențial. Aceasta declarație cu privire la proveniența mărfurilor importate a fost făcuta in mod clar si cert de către exportator.
In conformitate cu art.32, paragraful 2 din Protocolul 4, Biroul Vamal Reșița a procedat la verificarea ulterioara a dovezii de origine returnând autorităților vamale facturile conținând declarația pe factura emise de către societatea exportatoare Import - Export.
Din acest punct de vedere solicită instanței să observe că Biroul Vamal Reșița nu a trimis spre verificare vreun act ori o alta declarație ce emana de la societatea noastră cu privire la regimul preferențial obținut ci chiar factura exportatorului ori in aceste condiții consideram ca sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de art. 34 din Protocolul 4.
Având in vedere cele menționate și probele aflate la dosarul cauzei, recurenta consideră că instanța de fond in mod greșit a interpretat cererea acesteia, respectiv faptul ca in mod corect autoritatea vamala a procedat la regularizarea situației si a stabilit in sarcina noastră datoria vamala aferenta mărfurilor importate conform adresei nr. 33659/2007 emisa de către Autoritatea Vamala din Germania adresa din care nu reiese in mod clar de ce mărfurile importate nu beneficiază de regimul preferențial.
Ba mai mult recurenta a solicitat in calitate de importatori relații de la autoritatea vamala germana pentru a răspunde referitor la concluziile din adresa respectiva de a preciza cum au ajuns la acesta concluzie, iar aceștia au trimis un răspuns evaziv respectiv ca toate datele necesare se afla in adresa emisa de către aceștia nr. 33659/2007.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma cripticilor formulate în recurs, și din oficiu, conform art. 306, alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, adresa nr. 33659 din 12 iunie 2007, emisă de autoritatea vamală din Germania, prin care nu s-a confirmat originea preferențială a bunurilor înscrise în facturile emise de exportator, cu precizarea că acestea nu sunt mărfuri de proveniență în sensul Acordului Comunitatea Europeană - România.
În aceste condiții prima instanță a reținut în mod corect că autoritatea vamală, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 și 5 din Legea nr. 86/2006, a procedat la regularizarea situației și a stabilit în sarcina reclamantei datoria vamală aferentă mărfurilor importate, care nu mai beneficiau de regimul preferențial acordat inițial.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocată de reclamantă sunt neîntemeiate, astfel, că în temeiul prevăzut de art. 312 pct.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 904 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./25.02.2009
Tehnored./ 03.03.2009/2ex
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
