Contestație act administrativ fiscal. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.664/CA/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O,cu sediul în O,-, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantă(fostă,din O, Calea, nr.30, -.21,.2,.33, jud.B, împotriva sentinței nr.112/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă (fostă ) - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.33 din 29 mai 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise, învederează instanței că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei susține concluziile scrise și depuse la dosarul cauzei, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.112/CA din 16 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O din cadrul DGFP B și în consecință, a dispus anularea actului administrativ fiscal nr.51405/27.03.2008 emis de pârâtă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 4.037 lei încasată prin chitanța seria - nr.-/21.03.2007 eliberată de Trezoreria Municipiului O la care vor fi calculate dobânzi conform prevederilor art.124 pr.fiscală.
Cererea cu privire la actualizarea sumei cu indicele de inflație a fost respinsă, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 543,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că,reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă conform cerințelor art. 7 din Legea 544/2004 privind contenciosul administrativ.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -/21.03.2007 reclamanta a achitat suma de 4.037 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Instanța a constatat că sunt nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu întrucât obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește prima afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită. Sub cel de al doilea aspect referitor la faptul că tuturor autoturismelor importate le este aplicabilă taxa, indiferent de țara de proveniență, astfel că nu există un regim discriminatoriu, se constată că nu s-a afirmat o astfel de împrejurare de către reclamant care a invocat un regim discriminatoriu în raport cu produsele naționale nu cu cele din alte țări.
Sub aspectul celor invocate în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care prevede posibilitatea restituirii diferenței între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, se constată că nu sunt relevante din moment ce taxa a fost încasată în temeiul unei dispoziții pe care ulterior însuși legiuitorul a înțeles să o modifice iar ordonanța privind taxa de poluare nu retroactivează, întrucât legea civilă potrivit art. 15 alin 2 din Constituție și art. 1 din codul civil dispune numai pentru viitor.
În consecință, ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum, de 4.037 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea normelor comunitare, considerente față de care în temeiul art. 18 anulează actul administrativ-fiscal nr. 51405/27.03.2008 emis de pârâtă și pe cale de consecință obligă pe aceasta să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 pr. fiscală, dobânda datorata este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța a constatat că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 26.03.2008, astfel că a admits cerea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate de la expirarea termenului legal de 45 zile. prevăzut de art. 70 pr. fiscală până la data restituirii efective a sumei pretinse.
Cât privește cererea de acordare a sumei actualizate cu indicele de inflație, instanța, prin prisma textelor legale invocate, a constatat că este neîntemeiată, aceasta putând solicita doar dobânda fiscală mai sus arătată.
În temeiul art. 274 pr. civ. a obligat pe pârâta aflată în culpă procesuală la plata sumei de 543,30 lei cheltuieli de judecată ce constau în taxa de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată.
Precizează că dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență.
Arată că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/2008, conform cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată între 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 de contribuabil și cea rezultată, ca urmare a noilor prevederi, se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Solicită totodată, a fi avute în vedere și prevederile OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul realizat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor fiscale, s-a arătat că acestea au fost acordate în mod nejustificat de către instanța de fond, reclamantul nesolicitând dobânzi conform art.124 Cod procedură fiscală.
În mod eronat s-a reținut în considerentele sentinței recurate că"vor fi calculate dobânzi fiscale prin raportare la prevederile 214 și art.70 din codul d e procedură fiscală până la data restituirii efective a sumei", ori dobânda fiscală arată recurenta poate fi acordată doar de la data scadenței și nicidecum retroactiv.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la acordarea dobânzilor fiscale de către prima instanță, respectiv acordarea de către prima instanță a ceea ce nu s-a cerut, se reține că sunt nefondate, deoarece reclamantul a solicitat acordarea de dobânzi, aferente sumei solicitate, instanța de fond arătând prin hotărâre că aceste dobânzi ce se cuvin reclamantului, sunt fiscale.
Prin acest fapt instanța de fond nu a dat ceea ce nu s-a cerut, ci doar a arătat felul dobânzilor cuvenite reclamantului.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUIîmpotriva sentinței nr.112/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact. -
4 ex./ 18.12.2009
2 com./
1. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - O, str. -, nr.2, jud.
2. (fostă, din O, Calea, nr.30, -.21,.2,.33, jud.B
Ptr. conformitate cu originalul
grefier
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
