Contestație act administrativ fiscal. Decizia 665/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 665
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PNî mpotriva sentinței civile nr. 58/CF/18-.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea restituirii sumei privind taxa specială de primă înmatriculare.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolului Tribunalului Neamț, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice (P) a municipiului P a solicitat anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - emis la 19 iulie 2007, în cuantum de 9.733,000 lei și obligarea pârâtei să-i restituie suma de 9.733,00 lei cu dobânda legală până la achitarea efectivă și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că a cumpărat un autoturism marca Mercedes Benz dintr-un stat comunitar și pentru putea fi înmatriculat în România a achitat în condițiile art. 2141- 2143Cod fiscal taxa de primă înmatriculare în cuantum de 9733,000 lei. Se arată că taxa de primă înmatriculare reglementată de Codul fiscal încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (E). Că în legătură cu această taxă Curtea de Justiție a Comunității Europene a reținut în cauzele împotriva Poloniei și Ungariei ca aceasta încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene precum și dispozițiile art. 25 și 28 din Tratat care reglementează taxele vamale de import respectiv restricțiile cantitative la import.
Se arată că taxa de primă înmatriculare este o taxă vamală iar România trebuia să se conformeze dispozițiilor Tratatului de Constituire a Uniunii Europene. Că prin art. 148 din Constituție se consacră prioritatea reglementărilor comunitare în raport de cele interne.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 992 - 997 Cod civil, 1092 Cod civil, 1084 Cod civil.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare intimata susține că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 205 din OG92/2003.
Se susține că în România respectarea legilor și Constituției este obligatorie conform art. 1 alin. 5 din Constituție iar taxa contestată a fost prevăzută în legea română (Cod fiscal) iar aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii.
Se mai arată că taxa de primă înmatriculare nu este discriminatorie deoarece se aplică tuturor autoturismelor, oricare ar fi locul de fabricație, la prima înmatriculare în România, astfel că nu poate fi vorba de un tratament fiscal discriminatoriu.
Se mai arată că chiar în situația încălcării Tratatului Uniunii Europene, potrivit art. 21 al. 3 din Legea 24/2000 autoritățile competente au dreptul și obligația de a iniția acte normative care să aducă normele interne în limita compatibilității cu cele comunitare.
Susține pârâta că restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 Cod procedură fiscală, condițiile acestui act normativ nefiind îndeplinite în momentul formulării cererii.
Prin sentința 58/CF/28.07.2008 instanța de fond a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a admis în parte cererea în sensul că a respins cererea de anulare a actului cu seria - nr. - și a admis cererea de restituire a sumei de 9.733,000 lei cu dobânda legală de la data plății și până la achitarea efectivă. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța reținut ca nefondată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile deoarece cererea prin care s-a solicitat restituirea sumei întrunește condițiile legale ale unei plângeri prealabile la care s-a răspuns cu adresa 26619/03 martie 2008.
Pe fond s-a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membra, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fată de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar și astfel temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de OUG50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art. 4 lit. a din OUG50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second - hand în România, față de cumpărătorii de autoturisme second - hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art. 90 paragraful 1 din
Cu privire la cererea de anulare a actului cu nr. - nr. - se constată că acesta nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu este susceptibil de anulare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PNc are arată că greșit s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile și greșit a admis acțiunea deoarece art. 1 alin. 5 din Constituție obligă la respectarea legilor și Constituției și restituirea sumei ar fi reprezentat o încălcare normei constituționale. Că taxa este prevăzută de art. 2141- 2143din Codul fiscal și aceste dispoziții legale nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii, că taxa se aplică tuturor autoturismelor și nu este discriminatoriu
Se mai reține prin motivele de recurs că restituirea sumelor de la buget se face conform art. 117 Cod procedură civilă a căror condiții nu erau îndeplinite la formularea cererii.
Se solicită aplicarea de către instanța de recurs dispozițiilor OUG50/2008 iar cheltuielile de judecată nu pot fi acordate deoarece actele emise de instanță nu au fost anulate.
Curtea, verificând cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat în iulie 2007 un autoturism second - hand marca Mercedes Benz fabricat în 2001, din spațiul comunitar. În data de 19 iulie 2007 reclamantul, pentru a putea înmatricula autoturismul în România, a achitat suma de 9.733 lei cu chitanța - nr. - reprezentând taxă specială pentru autoturisme.
Considerând că taxa achitată încalcă normele comunitare la 19 februarie 2008 reclamantul a solicitat restituirea taxei, cerere nesoluționată de pârâta care îi răspunde printr-o adresă - 26619/ 03 martie 2008 că taxa achitată este conformă cu dispozițiile art. 2141Cod fiscal.
În drept;
Prin Legea 343/2006 modificată prin OUG110/2006 s-a instituit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule comerciale la înmatricularea acestora în România. Această taxă de primă înmatriculare este aplicată, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second - hand, numai pentru cele care provin din alte state în timp ce pentru autovehiculele second - hand din România comercializate, această taxă nu este incidentă (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 din Tratatul Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor alte state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
Față de reglementarea cuprinsă în art. 90 din, taxa de primă înmatriculare instituită de legislația internă și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor second - hand din statele care compun Uniunea Europeană și care nu este aplicabilă celor similare din România constituie o măsură discriminatorie care este de natură împiedica libera circulație a mărfurilor.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunității Europene (E) cauzele și (Ungaria) și (Polonia) reținând că taxele de primă înmatriculare, aplicabilă autoturismelor second - hand, instituită de Ungaria și Polonia este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Reținând că aplicarea dispozițiilor naționale privind taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal autoturismelor și autovehiculelor second - hand din țările Uniunii Europene este contrară art. 90 din Tratat, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, motivele de recurs formulate de recurentă sub acest aspect fiind nefondate.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt fondate.
Astfel în ceea ce privește principiul constituțional consacrat prin art. 1 al. 5 din Constituție, potrivit căruia este obligatorie respectarea legilor și a Constituției, acesta nu este încălcat de judecătorul fondului deoarece Constituția consacră prin art. 188 al. 4 obligația judecătorului național de a garanta îndeplinirea obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile art. 184 alin 2. Potrivit acestora din urmă norme constituționale Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare, sunt obligatorii și au, în raport cu legile interne, o aplicare prioritară.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 16.05.2008 hotărârea recurată pronunțându-se la 18.07.2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului material - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal - (19.07.2007) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituție, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării în fond a cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan Rafineries și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege iar în materie fiscală, cum este cazul în speță, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat și contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 Cod procedură fiscală).
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Este întemeiată susținerea recurentei că restituirea sumelor de la buget se realizează în condițiile art. 117 din Cod procedură fiscală însă această dispoziție din lege nu a fost încălcat de către instanța de fond care a dispus doar restituirea sumei restituirea efectivă de către pârâtă fiind un aspect ulterior soluționării fondului.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile invocat de recurentă și motivată prin aceea că reclamantul nu a formulat contestație conform art.205 din Cod procedură fiscală împotriva adresei 26619 emisă de recurentă instanța reține că intimatul-reclamant a solicitat restituirea unei sume de la bugetul de stat pe care el o considera că ar fi fost achitată nelegal. Instituția restituirii sumelor de la buget este reglementată prin art. 117 din Cod procedură fiscală iar procedura de restituire este reglementată prin Ordinul 1899/2004.
Potrivit Cap. 1 pct. 6 alin. 2 din acest ordin, numai în cazul restituirii unei sume de la bugetul de stat se întocmește o decizie de restituire care constituie un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 și 211 Cod procedură fiscală și care poate fi contestat conform art. 205 alin. 1 din Cod procedură fiscală. În situația în care organul fiscal respinge cererea de restituire procedura prevăzută de Ordinul 1899/2004 nu impune emiterea unui act administrativ fiscal așa cum îl prevede în cazul restituirii. Așadar adresa 26619 emisă de recurentă speță nu este un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 și 211 Cod procedură fiscală iar reclamantul nu era ținut să parcurgă o astfel de procedură.
Într-o astfel de situație reclamantul avea deschisă calea prevăzută de Legea 554/2004 și așa cum a reținut și instanța de fond, cererea de restituire formulată de acesta reprezentând procedura prevăzută de art. 7 din acest act normativ.
Referitore la cheltuielile de judecată acestea au fost reținute în sarcina recurentei deoarece fiind parte căzută în pretenții sunt aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios - administrativ promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 58/CF/ 18.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,03 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored.
2 ex. 16/16 oct. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
