Contestație act administrativ fiscal. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.686/CA/2009 -
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta-" "SRLcu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI cu sediul în O, - -, nr.1, jud. B împotriva sentinței nr.37/CA din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal-.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 3 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 10 decembrie 2009. În termenul de pronunțare, atât recurenta cât și intimata au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.37/CA din 19 ianuarie 2009, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în loc.O, str. - nr. 38, jud.B, împotriva pârâtei INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, cu sediul în loc. O,-, jud.B, în dosarul nr.1880/CA/111/2008 la care a fost conexat dosarul nr. 2278/CA/111/2008 ale acestei instanțe, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală nr. 122 478 din 03.03.2008 încheiat de inspectorii din cadrul Serviciului inspecție fiscală din cadrul Primăriei Municipiului O, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 8.871 lei cu titlu de impozit pe clădiri aferent imobilului proprietatea sa situat în O,- și suma de 1.627 lei cu titlu de dobânzi și majorări de întârziere aferente, sume calculate pentru perioada 01.01.2007 31.12.2007.
Pentru a stabili în sarcina reclamantei obligația de a plăti aceste sume, inspectorii au reținut că spațiul din O,-, a fost închiriat de către reclamantă în favoarea Bank România în temeiul contractului de închiriere nr. 107 din 18.05.2004. În baza acestui contract, locatarul Bank a efectuat amenajări în spațiul respectiv în sumă de 554.434,45 lei după cum rezultă din evidențele contabile ale acesteia.
Ulterior a fost emisă, ca efect al raportului inspecției fiscale, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. - din 06.03.2008 și s-a comunicat reclamantei Procesul-verbal - înștiințare de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice pentru anul fiscal 2008
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamanta a formulat contestația înregistrată sub nr. -/2008 și contestația înregistrată sub nr. 130 556 /2008 care au fost soluționate prin Dispoziția Primarului nr. 1873 din 07.04.2008 și respectiv Dispoziția nr.2202 din 24.04.2008, fiind respinse cele două contestații ca neîntemeiate.
Sub aspectul susținerilor reclamantei în sensul că prevederile art.253 al.3/1 din L 571/2003, nu pot fi luate în considerare în ceea ce o privește deoarece acestea de aplică cu data de 01.01.2007, instanța a constatat că, în speță nu se poate reține că s-ar fi făcut o aplicare retroactivă a dispozițiilor legale întrucât impozitul a fost calculat începând cu 01.01.2007 și nu anterior acestei date, chiar dacă amenajările ar fi fost efectuate în anul 2006. Prin urmare, aplicarea retroactivă ar fi fost incidentă numai în situația în care impozitul ar fi fost calculat în sarcina reclamantei pentru o perioadă anterioară datei de 01.01.2007, ceea ce în speță s-a apreciat că nu poate fi reținut.
În acest sens s-a și reținut de către inspectorii fiscali că sporul de valoare a fost adăugat valorii inițiale de inventar a clădirii și prin acest calcul a fost stabilită noua valoare de inventar de 721.983,45 lei la care s-a aplicat cota de impozitare potrivit dispozițiilor legale, ținându-se seama da faptul că procesul-verbal de recepție a lucrărilor poartă data de 09.11.2006, iar impozitul datorat curge numai cu începere de la 01.01.2007,
Sub aspectul invocat prin raportare la prev.art.2 din HCL 404/2007, instanța a reținut că, este evident sub aspectul noțiunilor de locator și locatar că în cuprinsul hotărârii acestea au fost inversate dintr-o eroare materială întrucât rezultă clar că această hotărâre a fost dată în aplicarea prevederilor legale în materie, respectiv a Codului fiscal și nu puteau tinde la inversarea obligațiilor stabilite de lege în mod explicit în sarcina proprietarului locator. Această interpretare, decurge din voința legiuitorului care a înțeles să impună obligația în favoarea celui căruia îi profită respectiv proprietarului a cărui clădire astfel modernizată dobândește un spor de valoare.
Prin urmare concluzia reclamantei în sensul că, impozitul pe clădiri aferent lucrărilor de amenajare efectuate ar reveni conform prev.art.2 din HCL anterior menționat locatarului, este neîntemeiată.
Totodată s-a constatat de către instanță că, după cum a arătat și pârâtul celelalte critici de fond aduse hotărârii de Consiliul Local nu pot face obiectul analizei în cadrul procesual al litigiului de față, atâta vreme cât anularea ori nelegalitatea acestei hotărâri nu s-a invocat de către reclamantă, iar Consiliul Local ca organ emitent nu are calitatea de parte.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor legale anterior enunțate, instanța a respins cererea ca neîntemeiată, luând act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamanta -" "SRL O, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței pronunțată de Tribunalul Bihor și în consecință, admiterea contestațiilor astfel cum au fost completate, cu anularea Dispoziției Primarului nr.2202 din 24 aprilie 2008 și a Dispoziției Primarului nr.1873 din 17 aprilie 2008 privind impozitul suplimentar pe clădire de 8871 lei și majorări de întârziere de 1627 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr.- din 6 martie 2008, cu obligarea intimatei la restituirea sumei încasată efectiv de 11.127,84 lei, cu titlu de impozit suplimentar plătit, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, spațiul situat în O,-, înregistrat în patrimoniul societății reclamante, a fost închiriat în baza contractului de închiriere nr.1954/20.07.2006, și predat efectiv la data de 22.09.2006, către Bank România și că în baza autorizației de construire nr.2002/02.11.2006, Banca a executat lucrări de amenajări interioare în sumă de 554.434,45 lei, lucrări care au fost executate și recepționate conform procesului verbal de recepție încheiat la data terminării lucrărilor respectiv 09.11.2006.
Se mai arată că, în mod greșit reține instanța de fond, ca aplicabile dispozițiile modificate ale art.253 Cod fiscal, respectiv art.253 al.3/1, introduse prin art.I pct.224 din Legea nr.343/2006, în vigoare la 1 ianuarie 2007. Dar acest text nu prevede ca, în cazul amenajării unei clădiri, în speță, amenajarea ca agenție bancară a spațiului închiriat, să fir mărită valoarea clădirii, legea stabilind doar situațiile de executare a unor lucrări"reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, în care acesta îi revine obligația de a comunica locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea a unei declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.
În realitate, toate documentele emise de către Primăria O, și anume, autorizația de construire, autorizația de luare în folosință, regularizarea taxei la autorizația de construcție, reiese că a fost autorizată amenajare agenție Bank O și nu alte lucrări cum sunt cele prevăzute de art.253 alin.3 /12 Cod fiscal.
Amenajarea care a fost executată pentru agenția bancară, nu ridica valoarea clădirii, acestea fiind amenajări speciale pentru funcționarea agenției bancare, care în cazul în care nu s-ar fi efectuat ar fi determinat imposibilitatea funcționării acestei agenții în spațiul închiriat. Dimpotrivă, la încetarea contractului de închiriere, clădirea va trebui repusă în situația anterioară efectuării acestor amenajări și vor trebui demontate toate lucrările efectuate, acest spațiu putând avea în continuare orice altă destinație comercială și va putea fi reamenajat ca, de exemplu, magazin alimentar sau carmangerie, fără ca valoarea clădirii să crească după fiecare amenajare.
Lucrările de amenajare care au fost efectuate, însumate la valoarea impozabilă de 554.434,54 lei, valoare cu care Primăria O pretinde că ar fi crescut valoarea clădirii, fără însă ca să fi făcut o reevaluare în acest sens, este compusă din sume de bani cheltuite conform devizului general de lucrări pentru proiectare și asistența tehnică 20.000 lei, cheltuieli cu comisioane, taxe, cote legale, costuri de finanțare 7.938 lei, cheltuieli cu autorizația 4.410 lei, cheltuieli cu inspecția în construcții 3.528 lei, garanții lucrări de amenajare 23.295 lei și lucrări de amenajare doar în sumă de 201.893,6 lei. În capitolul lucrări de construcții și instalații în sumă de 441.000 lei sunt cuprinse lucrări specifice doar unei bănci, cum camera de tezaur, pereți ușori din metal și sticlă, aparatura de climatizare, care nu fac parte din categoria elementelor care să determine valoarea de inventar a clădirii, dimpotrivă aceste lucrări vor trebui ridicate la încetarea contractului de închiriere și vor antrena cheltuieli pentru demontare și aducerea spațiului în starea inițială, negenerând un spor pe valoarea clădirii.
Instanța de fond, interpretând și aplicând greșit legea, fără a ține seama de probele administrate în cauză a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, și pentru că nu a ținut cont de procesul - verbal de terminare a lucrărilor, care în realitate a fost procesul - verbal de recepție din 9 noiembrie 2006, când nu erau în vigoare obligațiile impuse de art.253 alin.3/1 Cod fiscal și anume în sarcina locatarului să comunice locatorului în termen de 30 zile de la data terminării lucrărilor respective, valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale.
Mai arată că, față de culpa procesuală a intimatei, care cu rea - credință a generat acest proces și a avut o astfel de atitudine procesuală de opunere vehementă la admiterea contestațiilor, cu toate acestea că aceștia încălcaseră legea, solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentei, în ambele instanțe, în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și nelegal și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, referitor la afirmațiile recurentei, potrivit cărora lucrările de amenajare care au fost efectuate la spațiul închiriat de către recurentă, nu sporesc valoarea clădirii, nu sunt justificate, autorizația de construcție și autorizația de luare în folosință, nefiind concludente în acest sens.
Menționează faptul că inspectorii fiscali au luat valoarea respectivelor amenajări așa cum a fost raportată de către chiriașul Bank, valoarea lor fiind înscrisă în situația imobilizărilor în data de 7 februarie 2007, ridicându-se la valoarea de 554,434.45 lei.
După parcurgerea memoriului tehnic depus de recurentă, se poate observa că amenajările preconizate a fi realizate de către chiriaș presupun o ridicare a valorii spațiului respectiv.
Așadar, apreciază că, afirmațiile recurentei, în sensul că aceste amenajări nu aduc un spor de valoarea clădirii, sunt nerealizabile și chiar forțate în dorința recurentului de a induce în eroare instanța în ceea ce privește adevărata valoare a investițiilor efectuate.
În ceea ce privește recepția lucrărilor de amenajare este evident că data recepționării este data încheierii procesului - verbal de recepție din data de 9 noiembrie 2006 așa cum și recurenta a susținut prin acțiunea înaintată inițial, impozitul datorat fiind calculat potrivit Codului Fiscal începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Față de criticile de fond aduse hotărârii consiliului local, menționează că acestea nu pot face obiectul cauzei având în vedere că nelegalitatea acestei hotărâri nu s-a invocat de către reclamantă, iar consiliul local ca organ emitent nu are calitate de parte.
Referitor la reaua - credință a intimatei, invocată de recurentă, face precizarea că, Primăria Municipiului O în calitate de intimată nu a generat acest proces cu rea - credință așa cum susține recurenta, poziția intimatei fiind una de apărare în cauză, controlul efectuat de către organele fiscale fiind realizat în baza unui ordin de deplasare, acesta desfășurându-se în limitele legale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu,având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din raportul de inspecție fiscală nr.-/03.03.2008 întocmit de intimată rezultă că recurentei i s-a stabilit impozit suplimentar pe clădiri,reținându-se că recurenta este proprietara imobilului situat în O,b-dul - nr.14,imobil ce a fost închiriat de Bank România, iar locatarul a făcut amenajări în acest spațiu în valoare de 554.434,45 lei înregistrate în contabilitate,care nu au fost comunicate locatorului,conform art.253 alin.3/1 din Legea nr.571/2003,pentru depunere unei noi declarații fiscale în termen de 30 de zile de la data lucrării respective.
Din probele de la dosar a rezultat că locatarul a finalizat lucrările la data de 26.11.2006.
Dispozițiile art.253 al 3/1 din Legea nr. 571/2003 au fost introduse prin Legea nr.343/2006 și au intrat în vigoare la data de 01.01.2007,deci ulterior terminării lucrărilor.
Prin urmare la data de 26.11.2006 când a fost încheiat procesul -verbal de recepție a lucrărilor dispozițiile art.253 al. 3/1 nu erau în vigoare și nu erau aplicabile,cum în mod greșit a reținut intimata în raportul de inspecție fiscală care a reținut aplicarea acestei dispoziții legale cu caracter retroactiv.
Împrejurarea că impozitul suplimentar nu s-a calculat decât începând cu data de 01.01.2007 nu prezintă relevanță atâta vreme cât calcularea impozitului suplimentar a avut drept temei încălcarea unei dispoziții legale ce nu era în vigoare la data de 26.11.2006,dată față de care se pune în discuție aplicabilitatea noilor reglementări ale Codului fiscal.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că actele administrativ fiscale atacate în cauză sunt nelegale,fiind fundamentate pe un temei de drept ce nu era în vigoare la data amenajării spațiului în discuție,astfel că în baza art.312 al.3 rap. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul,va modifica în totalitate sentința recurată și va admite acțiunea reclamantei,va anula dispoziția primarului nr.1873/07.04.2008 și în consecință va anula raportul de inspecție fiscală nr.-/03.03.2008 și decizia de impunere nr.-/06.03.2008 emisă de către pârât,va anula dispoziția primarului nr.2202/24.04.2008 și în consecință va admite contestația reclamantei și va anula procesul -verbal de înștiințare de plată nr.49778/11.03.2008.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 procedură civilă,va obliga intimata să plătească recurentei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta -" "SRL O împotriva sentinței nr.37/CA din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL O în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Anulează dispoziția primarului nr.1873 din 7 aprilie 2008 și în consecință:
Admite contestația reclamantei și anulează raportul de inspecție fiscală nr.- din 3 martie 2008 și decizia de impunere nr.- din 6 martie 2008 emise se pârât.
Anulează dispoziția primarului nr.2202 din 24 aprilie 2008 și în consecință:
Admite contestația reclamantei și anulează procesul verbal înștiințare de plată nr.49778 din 11 martie 2008.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 18.12.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex./18.12.2009
2 com.________
1. -" "SRL cu sediul în O,-, jud.
2. INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O cu sediul în O, - -, nr.1, jud. B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
