Contestație act administrativ fiscal. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 70/R-CONT
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, cu sediul în H, str.- -, -.D,.10, jud.V împotriva sentinței nr.1384 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimate-pârâte fiind DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G- nr.17, jud.V și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatele prin consilier juridic, lipsă fiind recurenta.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare și dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurentă.
Reprezentantul intimatelor arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că la data de 19.11.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestația formulată de împotriva raportului de inspecție fiscală nr.55268/25.04.2008, a deciziilor de impunere înregistrate sub același număr, precum și împotriva deciziei nr.50/27.06.2008 emise de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI H și V, solicitând anularea actelor administrative ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea contestației s-a arătat că în perioada 09.04.2009 -21.04.2008 intimata a efectuat un control fiscal la privind activitatea acesteia, potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 55268/25.04.2008, care a stat la baza emiterii deciziilor de impunere, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina contestatoarei, raport ce a fost contestat administrativ, contestație ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr.50/27.06.2008.
A mai arătat contestatoarea că nu datorează sumele stabilite cu ocazia controlului fiscal efectuat, deoarece desfășoară activitate de proiectare, care este considerată proprietate intelectuală și beneficiază de o cheltuială deductibilă egală cu 40% din venitul brut, de unde se scad și contribuțiile sociale obligatorii plătite, cheltuieli ce nu au fost luate în considerare de organul fiscal pe motiv că nu e înregistrată la. însă această înregistrare nu este necesară, dat fiind faptul că nu reprezintă o invenție. De asemenea, nu au fost luate în considerare cheltuielile efectuate de cu deplasarea și nici unele plăți către colaboratori, chiar dacă existau documente justificative.
Intimata V în nume propriu și pentru Haf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, deoarece nu a contestat deciziile de impunere care i-au fost comunicate împreună cu raportul de inspecție fiscală, prin procesul verbal nr.45461/30.04.2008, ci doar raportul de inspecție fiscală, iar drept urmare contestația a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr.50/27.06.2008, potrivit art.209 alin.1 din nr.OG92/2003.
Contestatoarea, prin notele scrise de la fila 43 dosar a invocat excepția nulității absolute a deciziei nr.50/27.06.2008, emisă de intimata V, deoarece a fost emisă de un organ necompetent, dat fiind faptul că soluționarea acesteia nu a fost efectuată de unul din cele două organe competente constituite la nivelul intimatei, respectiv Biroul de soluționare a contestațiilor sau Compartimentul de soluționare a contestațiilor pentru inspecții și care au atribuții clare în acest sens, în conformitate cu art. 209 Cod procedură fiscală.
Intimata a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției invocată de contestatoare, deoarece decizia nr.50/27.06.2008 a fost emisă cu îndeplinirea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de art.211 Cod procedură fiscală.
Contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise, prin care a cerut anularea actelor administrative contestate.
Inițial contestația a fost înregistrată la Judecătoria Horezu, care, prin sentința civilă nr.1032/30.09.2008, a dispus disjungerea cererii și a declinat competența de soluționare privind contestația împotriva actelor administrative emise de V, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința nr.1384 din 3 noiembrie 2009 prin care a respins excepția nulității absolute a deciziei nr.50/2008, precum și acțiunea împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziilor de impunere înregistrate sub nr.55268/25.04.2008 precum și împotriva deciziei nr.50/27.06.2008.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că excepția nulității absolute a deciziei nr.50/2008 emisă de DGFP V este nefondată, întrucât aceasta respectă condițiile de formă și fond prevăzute de art.211 din Codul d e procedură fiscală, decizia fiind semnată și șeful Biroului de soluționarea contestațiilor din cadrul
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că intimata Vae fectuat un control la H, privind modul de constituire și virare a obligațiilor la bugetul general consolidat al statului pe perioada 01.01.2004 - 21.12.2006, întocmindu-se raportul de inspecție fiscală nr.55268/25.04.2008, care a stat la baza emiterii deciziilor de impunere înregistrate sub același număr prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina contestatoarei, pe motiv că în urma inspecției fiscale s-a constatat un venit mai mare, având în vedere datele din registrul de încasări și plăți și neadmiterea ca plăți a unor cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, reprezentând cheltuieli cu deplasările, telefon, ridicări de numerar, sume dublate, impozit pe venit, etc.
Prin decizia nr.50/27.06.2008, emisă de intimata V s-a respins contestația împotriva raportului de inspecție fiscală.
Avându-se în vedere activitatea desfășurată de contestatoare, de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică în legătură cu această activitate, aceasta se încadrează în grupa B - "Activități independente - Profesii liberale" și nu în grupa 4. - " Drepturi de proprietate intelectuală", astfel că în mod corect intimata nu a scăzut din venitul brut procentul de 40% ca cheltuială deductibilă, aceasta fiind specifică doar activităților independente grupa 4. "drepturi de proprietate intelectuală", potrivit dispozițiilor Codului fiscal și nr.HG44/2004 (pct.53 și 54) privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
De asemenea, s-a conchis că acele cheltuieli efectuate cu deplasarea (diurnă, transport, cazare) pe perioada supusă controlului, precum și cele către colaboratori sunt nedovedite ca fiind făcute în legătură cu veniturile realizate, neexistând nici-un document justificativ că deplasările au fost făcute în interesul activității
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamanta, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1.- în mod greșit a fost respinsă excepția nulității absolute a deciziei nr.50/2008, deși aceasta a fost semnată doar de către directorul executiv al DGFP V nu și de șefului biroului de soluționare a contestațiilor. Chiar dacă ar fi fost semnat de șeful biroului, tot nulă era, pentru că nu a fost soluționată de cele două organe competente potrivit disp.art.209 Cod pr.fiscală - biroul sau compartimentul de soluționare a contestațiilor;
2.- greșit a fost respinsă acțiunea ce neîntemeiată, pentru că expertiza efectuată în cauză a apreciat că nu mai datora vreo sumă de bani intimatei, iar în cazul în care activitatea sa ar fi apreciată ca fiind încadrată în activități independente " profesii liberale", ar mai datora doar 785 lei. Expertul a văzut documentele contabile care dovedesc realitatea cheltuielilor.
La data de 5 ianuarie 2010 s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimata DGFP V în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului H, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea de esență că așa cum a susținut și fața primei instanțe, contestatoarea nu a înțeles să conteste titlul de creanță, acesta formulând contestație cu privire la procesul verbal nr.55416/2008. Deși i s-a pus în repetate rânduri în vedere să specifice în scris titlul de creanță pe care înțelege să-l conteste în raport de disp.art.209 alin.1 lit.a din OG nr.19/2003, cuantumul sumei și motivele în drept pe care se întemeiază, contestatoarea nu a dat curs solicitării, motiv pentru care contestația sa a fost respinsă ca inadmisibilă. Pe fond, s-a susținut că activitatea sa se încadrează în grupa - activității independente, profesii liberale, iar actele prezentate nu au caracter de document justificativ pentru deducerea cheltuielilor
Examinând cu prioritate sentința prin prisma apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.50/27.06.2008 (13-17), DGFP Var espins ca inadmisibilă contestația formulată de PF împotriva raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 24.04.2008, reținând în esență că potrivit art.209 alin.1 lit.a) Cod pr.fiscală contestațiile împotriva deciziilor de impunere se soluționează de organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal. Or, contestatorul nu a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.55268/25.04.2008, care reprezintă titlul de creanță susceptibil a fi contestat, deși s-a solicitat în numeroase rânduri să își precizeze cererea în condițiile legii ( fila 11,12 din dosar).
Curtea reține, din actele dosarului, că ulterior soluționării contestației, respectiv la 4 iulie 2008 ( 18,19), s-a precizat care sunt cele trei titluri de creanță ce ar putea face obiectul cercetării de către DGFP. În aceste condiții, judecătorul fondului, constatând că decizia DGFP a soluționat contestația într-o excepție de inadmisibilitate, trebuia să se mărginească la a verifica dacă această concluzie era legală și temeinică, nu și să cerceteze pe fond acțiunea.
În cauza dedusă judecății, prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Horezu, nu s-au adus critici referitoare la modul în care a fost soluționată contestația de către DGFP, și nici prin precizările ulterioare nu s- putut desprinde concluzia neechivocă în sensul că înțelege să conteste respingerea ca inadmisibilă a contestației sale. Nici în motivele de recurs nu se face referire la aceasta, criticile sale vizând expres nulitatea deciziei pentru lipsa semnăturilor persoanelor autorizate sau pentru nesoluționarea de către biroul/ serviciul competent, precum și argumente în sensul că trebuiau reținute drept cheltuieli deductibile o serie de înscrisuri prezentate expertului și instanței de recurs.
Cum prima instanță a greșit soluționând pricina pe fond, ea trebuind să se rezume la a examina legalitatea deciziei nr.50/2008, Curtea este ținută să examineze cauza doar din această perspectivă, urmând a constata că în mod legal și temeinic a fost respinsă contestația ca inadmisibilă, pentru că nu a fost îndreptată împotriva deciziei de impunere, ci a procesului verbal nr.55416 din 30.04.2008, care nu se înscrie în sfera actelor supuse contenciosului fiscal conform art.209 alin.1 lit.a) Cod pr.fiscală. Indicarea deciziilor de impunere s-a făcut ulterior soluționării contestației.
În concluzie, prezenta cauză urmează a fi soluționată prin prisma excepției de inadmisibilitate a contestației raportat la disp.art.209 Cod pr.fiscală, motiv pentru care recursul nu poate fi examinat, în ceea ce privește fondul pricinii, reținându-se în plus că decizia nr.50/2008 nu este lovită de nulitate absolută, contestația fiind soluționată de organul competent, cu respectarea cerințelor de fond și formă prevăzute de lege. hotărârea purtând semnătura directorului executiv al DGFP V și a șefului biroului soluționare contestații, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, cu sediul în H, str.- -, -.D,.10, jud.V împotriva sentinței nr.1384 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimate-pârâte fiind DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G- nr.17, jud.V și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red.
TC/5 ex.
28.01.2010
Jud fond
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
