Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 68/R-CONT
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, jud.V, în nume propriu și în numele ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.1567 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr.3652//90/2009, intimată-reclamantă fiind SRL, cu sediul în, sat de nr.3, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurente și avocat pentru intimată.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției privind tardivitatea declarării recursului și, în subsidiar, pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentelor solicită respingerea excepției privind tardivitatate, apreciind că recursul este declarat în termenul legal. Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare.
Apărătorul intimatei depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Referitor la excepția de tardivitate, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 02.11.2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice H și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicitând instanței să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.690/08.09.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.76972/07.09.2009 întocmite de GF. și prin care reclamanta a fost obligată să plătească bugetului de stat suma totală de 87.445 lei, debit fiscal suplimentar și accesorii.
Reclamanta a arătat că, din totalul obligațiilor fiscale sus-arătate, a înțeles să conteste modul în care inspectorii fiscali au calculat suma de 53.880 lei, reprezentând TVA suplimentară, precum și accesorii ale acesteia. Reclamanta a arătat că temeiul legal al contestației sale îl reprezintă dispozițiile art.156/21 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu art.1/2 din Ordinul nr.155/2007.
În privința cazului bine justificat ce poate atrage suspendarea executării actului fiscal, reclamanta a arătat că în conținutul contestației administrative a expus organului fiscal modul în care și-a desfășurat lucrările și în care a ajuns la concluzia că trebuie să aplice dispozițiile legale referitoare la "taxarea inversă", precum și faptul că a predat organelor fiscale toate actele în baza cărora și-a desfășurat activitatea.
În privința condiției pagubei iminente reclamanta a arătat că, deși a fost de acord ca organele fiscale să aplice măsuri asiguratorii asupra sumelor pe care reclamanta urma să le încaseze de la clienți, acestea au pus sechestru pe bunurile cu care reclamanta își desfășura activitatea și a trecut la valorificarea acestora, punând societatea în imposibilitatea de a-și mai desfășura activitatea.
Reclamanta a mai arătat că nu a avut niciodată debite fiscale restante față de pârâte.
Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr.1567/24.11.2009 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.690/2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că reclamanta a contestat actele fiscale prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare, astfel că, până în momentul în care instanța de fond se va pronunța asupra legalității actelor respective, există o serioasă temere că acestea au fost emise cu nesocotirea dispozițiilor legale. Prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, precum și faptul că reclamanta a achitat cauțiunea impusă de către instanță.
Împotriva sentința, la data de 21.12.2009 (data poștei), în termenul legal având în vedere procesul verbal de comunicare a sentinței la data de 15.12.2009, a formulat recurs pârâta V, atât în nume propriu cât și în numele pârâtei H, care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat că reclamanta-intimată nu a dovedit existența nici uneia dintre cele două condiții prevăzute de lege pentru suspendarea executării unui act administrativ. Doar formularea unei contestații împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală nu constituie o împrejurare care să conducă la suspendarea executării actelor. De asemenea, faptul că reclamanta însăși a fost de acord cu instituirea măsurilor asiguratorii arată că actele administrative nu au vicii de legalitate.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Într-adevăr, nici reclamanta, nici prima instanță, nu arată în mod explicit care sunt împrejurările care ar putea crea o îndoială serioasă asupra legalității actelor fiscale a căror suspendare a executării s-a cerut.
Formularea unei contestații administrative nu este, în sine, o împrejurare suficientă pentru a considera că actele administrative astfel contestate prezintă o aparență de nelegalitate.
Reclamanta s-a limitat în acțiunea sa la a invoca doar formularea unei contestații administrative, fără a detalia în vreun fel aspectele ce pot fi apreciate, la o examinare sumară a actelor, ca vicii de legalitate a acestora. Faptul că, în concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, reclamanta a detaliat aspecte pe care le considera suficiente pentru a dovedi aparența de nelegalitate a actelor administrativ-fiscale, nu este relevantă pentru examinarea îndeplinirii condiției legale anterior menționate, întrucât nu a existat o dezbatere contradictorie asupra acestora și, ca atare, ele nu pot forma convingerea instanței în soluționarea cauzei. De altfel, pentru acest considerent, prima instanță nici nu a făcut referire la ele și nu le-a luat în considerare.
În aceste condiții nu este realizată cerința prevăzută de art.14 rap.la art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 referitoare la "cazul bine justificat" pentru care poate fi dispusă suspendarea executării unui act administrativ.
Câtă vreme condiția existenței cazului bine justificat nu este realizată, nu are relevanță îndeplinirea condiției "pagubei iminente".
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1 - 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii cererii de suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, jud.V, în nume propriu și în numele ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.1567 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr.3652//90/2009, intimată-reclamantă fiind SRL, cu sediul în, sat de nr.3, jud.
Modifică sentința, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red./28.01.2010
EM/6 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
