Contestație act administrativ fiscal. Decizia 705/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR.- -
DECIZIE NR.705/CA/2009 -
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S în contradictoriu cu intimata reclamantă - " ROMÂNIA" SRL, cu sediul în,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.570/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă a părților la dezbateri, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 570/CA din 19 decembrie 2008 Tribunalul Satu Mareaa dmis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - ROMÂNIA SRL cu sediul în localitatea,-, comuna, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5 și în consecință a anulat în parte Decizia nr. 3911/31.03.2008 emisă de pârâta SMp rivind soluționarea contestației reclamantei pentru punctul 1) din dispozitiv, a anulat Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 630/11.12.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului SMp entru suma de 4.466 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, rin p. Raportul de Inspecție Fiscală încheiat la 11.12.2007 de Serviciul de Inspecție Fiscală PJ III din cadrul - Administrația Finanțelor Publice S M, au fost verificate operațiunile referitoare la TVA în perioada ianuarie 2006 - octombrie 2007 derulate de - ROMÂNIA SRL în vederea soluționării decontului cu soldul sumei negative a TVA.
În cadrul Raportului de inspecție, la Capitolul III - "Constatări fiscale", cu privire la TVA deductibilă s-a consemnat că societatea reclamantă și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate; în privința achiziției produsului "elemente rășinoase lemn", de diferite dimensiuni, de la furnizorul - SRL Z, facturile au conținut înscrierea TVA, iar beneficiara - ROMÂNIA SRL a depus taxa în sumă totală de 18.496 lei fără a aplica măsurile de "taxare inversă".
Prin actul de control fiscal s-a reținut încălcarea prevederilor art. 160 indice 1 din Legea nr. 571/2003 (în anul 2006), respectiv ale art. 160 alin. 2 lit. e) și alin. 5 (pentru anul 2007), precum și ale HG nr. 44/2004, pct. 82 alin. 4-7.
Față de obiectivul controlului fiscal s-a stabilit o obligație suplimentară de plată a TVA în sumă de 18.496 lei, precum și majorări de întârziere în sumă de 4.466 lei.
Prin contestația reclamantei s-a obiectat doar în privința sumei de 4.466 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA. În argumentare s-a precizat pe de o parte că beneficiara mărfii a achitat TVA în cuantumul indicat în facturi, iar furnizorul produselor a colectat și vărsat la rândul său taxa.
Decizia nr. 3911/31.03.2008 dată pentru soluționarea contestației societății reține în principal deducerea fără drept a TVA în sumă de 18.496 lei, iar cu privire la majorările de întârziere s-a considerat că acestea reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul.
A fost admisă contestația doar cu privire la suma de 235 lei ca urmare recalculării majorărilor de întârziere aferente TVA, modificând pentru anul 2006 exigibilitatea din lunar în trimestrial.
În cursul perioadei verificate, respectiv 01.01.2006-31.10.2007, reclamanta în urma derulării relațiilor comerciale cu - SRL Zap rocedat la deducerea TVA cuprins în facturile emise de furnizor privind livrările de material lemnos.
În conformitate cu prevederile art. 160 indice 1 din Legea nr. 571/2003 și a pct. 82 din HG nr. 44/2004, operațiunile privind materialul lemnos impun părților aplicarea măsurilor de simplificare. Reclamanta ar fi trebuit ca pentru achizițiile de material lemnos să aplice taxarea inversă, să nu efectueze plata taxei către furnizor și să înscrie taxa aferentă evidențiată pe factură, atât ca taxă deductibilă, cât și ca taxă colectată în decontul de TVA.
În realizarea obiectivului controlului organul de inspecție fiscală a dispus stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrărilor contabile 4426 = 4427 și înregistrarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată la rubrica "regularizări" a taxei aferente.
Instanța a constatat că, dacă în privința măsurilor luate cu ocazia controlului referitoare la sancționarea neaplicării măsurilor de simplificare conform prevederilor pct. 82 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 există un suport legal, în ceea ce privește majorările de întârzierea, justificarea aplicării acestora nu a fost dovedită de organul fiscal.
Pe de o parte, Tribunalul a reținut că temeiul juridic folosit pentru calculul majorărilor de întârziere stabilite prin Decizia de impunere nr. 630/2007 este greșit, art. 115 alin. 1 și art. 116 alin. 1 și 5 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală în forma avută la data controlului referindu-se la ordinea stingerii datoriilor și la compensări și nicidecum la instituirea unor accesorii.
De asemenea, instanța a apreciat că potrivit pct. 82 alin. 9 din HG nr. 44/2004 singura sancțiunea pe care o aplică organele fiscale pentru neaplicarea măsurilor de simplificare este aceea a rectificării operațiunilor și aplicarea taxei inverse. Această interpretare rezultă în mod evident din conținutul alin. 10 al pct. 82 din HG nr. 44/2004, care prevede că "în situația în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că pentru bunurile prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, nu au fost aplicate măsurile de simplificare prevăzute de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrării contabile 4426 = 4427 și înregistrarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizări. În situația în care beneficiarii sunt persoane impozabile mixte, iar bunurile achiziționate sunt destinate realizării atât de operațiuni cu drept de deducere, cât și fără drept de deducere, suma taxei deductibile se va determina pe bază pro rata de la data efectuării achiziției bunurilor supuse taxării inverse și se va înscrie în rândul de regularizări din decont, care nu mai este afectat de aplicarea pro rata din perioada curentă".
Pe de altă parte, interpretarea regimului de TVA aplicabil relației comerciale controlate a determinat exigibilitatea obligației către buget doar de la data calificării date de organul de inspecție fiscală și a emiterii deciziei de impunere și nu retroactiv, având în vedere tocmai norma precitată (pct. 82 din HG nr. 44/2004).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs SMs olicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată, și pe cale de consecință menținerea în totalitate a Deciziei nr.3991/ 31.03.2008 emisă de a județului S - M, în soluționarea contestației formulată de petentă, precum și a actelor administrative atacate, și anume decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. 630/11.12.2007 pentru suma de 4231 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, ca temeinice si legale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deductibilitate taxa pe valoarea adăugata pe considerentul că societatea contestatoare pentru materialele lemnoase achiziționate nu a aplicat măsurile de simplificare constând în taxare inversă.
etenta avea obligația ca pentru achizițiile de materiale lemnoase să aplice taxarea inversa, sa nu efectueze plata taxei către furnizor, sa înscrie taxa aferenta, pe care o evidențiază pe factura, atât ca taxa deductibila, cât si ca taxa colectata în decontul de TVA.
Din raportul de inspecție fiscala întocmit de organele de inspecție fiscala, din evidentele contabile ale societății, jurnalele de cumpărări si decontul de TVA rezultă că, petenta a înscris taxa pe valoarea adăugată doar ca deductibilă, fără a colecta TVA la nivelul taxei deductibile.
Organul de inspecție fiscala în mod legal a colectat taxa pe valoarea adăugata la nivelul taxei deductibile, înscrisa de petenta in jurnalul de cumpărări si decontul de TVA și a trasat ca măsura stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrărilor contabile 4426 = 4427 și înregistrarea in decontul de taxa pe valoarea adăugata la rubrica "regularizări" a taxei aferente.
Sunt aplicabile prevederile pct.82 din nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Petenta nu a aplicat prevederile art.160 "Masuri simplificate" din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, în sensul taxării inverse (4426=4427) si colectării taxei pe valoarea adăugata, la nivelul taxei deduse in baza facturilor fiscale de achiziționare a materialelor lemnoase.
Petenta datorează taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar în suma de 18.496 lei.
Referitor la suma de 4.466 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata, stabilirea de majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata in sarcina contestatoarei, reprezintă măsura accesorie in raport cu debitul.
rin referatul nr.12554/04.02.2008 cu propuneri de soluționare a contestației, referitor la suma de 4.466 lei, reprezentând majorări de intarziere aferente taxei pe valoarea adăugata, acestea au fost recalculate, modificând pentru anul 2006 exigibilitatea din lunar in trimestrial; suma corectata este de 4.231 lei, rezultând o diferența in minus de 235 lei.
Pentru neplata la termen a taxei s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 4.231 lei.
În mod eronat ROMÂNIA S, consideră că bugetul public nu a suferit prejudiciu din deducerea eronată a pe care a efectuat-.
Prin înregistrarea aferent achizițiilor de materiale lemnoase, societatea și-a dedus fără drept acest, diminuând de plată către bugetul de stat.
Prin recalcularea de către organele de inspecție fiscală, rezultată din neadmiterea dreptului de deducere pentru aferent materialului lemnos, a rezultat în unele luni de plată.
Acest de plată nu a fost virat către bugetul de stat în termenul legal, motiv pentru care au fost calculate majorări de întârziere aferente.
Impozitele și taxele se stabilesc de către fiecare plătitor, individual. Nu se poate reține explicația furnizată că "bugetul de stat a fost creditat la termen (. ) nu, ci ".
Instanța a apreciat în mod eronat că exigibilitatea este determinată la data emiterii deciziei de impunere și nu la data la care ar fii avut obligația de plată societatea, astfel calculul majorărilor de întârziere este justificat.
Intimata - ROMANIA SRL, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.3041Cod de procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta S M ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederileart.1601alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal" furnizorii și beneficiarii bunurilor prevăzute la alin. (2) au obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. (2) al aceluiași articol menționează la lit. d între bunurile pentru care se aplică măsurile simplificate și materialul lemnos.
Potrivitpct.82alin.9 și 10 din nr.HG44/2004pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal,sancțiuneape care o aplică organele fiscale pentru neaplicarea măsurilor de simplificare este aceea arectificării operaționale și aplicarea taxării inverse.
În speță, instanța de fond a reținut corect că reclamanta trebuia pentru achizițiile de material lemnos să aplice taxarea inversă și nu să efectueze plata taxei către furnizor și să înscrie taxa aferentă evidențiată pe factură, atât ca taxă deductibilă, cât și ca taxă colectată în decontul de
În realizarea obiectivului controlului, organul de inspecție fiscală a dispus stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrărilor contabile 4426 = 4427 și înregistrarea în decontul de la rubrica "regularizări" a taxei aferente.
Reclamanta intimată - ROMANIA SRL a contestat numai aplicarea majorărilor de întârziere pentru -ul stabilit suplimentar, instanța de fond apreciind legal și temeinic că pentru calculul acestor majorări temeiul juridic folosit în Decizia de impunere nr. 630/2007 este greșit, art.115 alin.1 și art.116 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în forma avută la data controlului, referindu-se la ordinea stingerii datoriilor și la compensare și nu la instituirea unor accesorii.
Față de prevederile pct.82 alin.9 și 10 din nr.HG44/2004 nu poate fi primită susținerea recurentei cum că majorările de întârziere aferente reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul, sancțiunea pentru deducerea eronată a constând în rectificarea operațională și aplicarea taxei inverse.
Corect s-a apreciat și că interpretarea regimului de aplicabil relației comerciale controlate a determinat exigibilitatea obligației către buget doar de la data calificării date de organul de inspecție fiscală și a emiterii deciziei de impunere și nu retroactiv având în vedere textul pct.82 din nr.HG 44/2004.
Este astfel eronată aprecierea recurentei cum că exigibilitatea nu este determinată la data emiterii deciziei de impunere ci la data la care societatea intimată ar fi avut obligația de plată.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod de procedură civilă raportat la prevederile art.1601din Legea nr.571/2003 și pct.82 din nr.HG44/2004 instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă- " ROMÂNIA" SRL,cu sediul în,-, jud.S M, împotriva Sentinței nr.570/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red.hot.; 13.01.2010
Jud. fond
Dact.; 14.01.2010; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
- recurenta pârâta -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR
PUBLICE S M,cu sediul în S M,
Romană, nr.3-5, jud.S
- intimata reclamantă -- " ROMÂNIA" SRL,cu sediul în
,-, jud.S
- două comunicări emise la 14. 01 2010; predate la expediție la 14. 01. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
